125,387 matches
-
Marea Britanie și Africa de Sud. În același timp, poemele ei au fost traduse și publicate în limbile poloneză, germană, albaneză, franceza și spaniolă. Poemele ei în limba română, precum și traducerile în limba română din poezia canadiană au apărut în cele mai importante reviste literare românești. Diana Manole a publicat și zece studii de teoria teatrului și a culturii, în reviste academice și colecții de articole, în Canada, Marea Britanie și SUA, a predat la universități din Canada (University of Toronto, Queen’s University, McMaster
Ziua Culturii Naționale sărbătorită în SUA, la New York, și în Canada, la Toronto by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105876_a_107168]
-
albaneză, franceza și spaniolă. Poemele ei în limba română, precum și traducerile în limba română din poezia canadiană au apărut în cele mai importante reviste literare românești. Diana Manole a publicat și zece studii de teoria teatrului și a culturii, în reviste academice și colecții de articole, în Canada, Marea Britanie și SUA, a predat la universități din Canada (University of Toronto, Queen’s University, McMaster University, Trent University și Guelph University) și a regizat spectacole de teatru. Evenimentul din Canada este organizat
Ziua Culturii Naționale sărbătorită în SUA, la New York, și în Canada, la Toronto by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105876_a_107168]
-
consideră atipică. Un prim roman, „Cafeneaua Pas-Parol”, scris în 1983, n-a văzut lumina tiparului decât după căderea comunismului. „Sindromul de panică în orașul luminilor” a fost unul dintre cele mai apreciate romane ale anului 2009 și a primit premiul revistei Observator Cultural. Matei Vișniec a mai publicat, în 2010, romanul „Domnul K eliberat”, scris în 1988 în primul an al exilului său parizian, roman pe care a așteptat mai bine de 20 de ani înainte de a-l încredința tiparului. Romanul
Matei Vișniec prezintă conferința Festivalul de la Avignon, capitala mondială a teatrului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105880_a_107172]
-
prin valorile sale este pentru mulți dintre noi Capitala Culturală a României. La invitația președintelui Filialei Uniunii Scriitorilor din Iași, Maria Spiridon Cassian, am mărturisit gândurile mele în paginile Convorbirilor Literare, iar apoi, Lucian Vasiliu m-a publicat și în revista Scriptor. Scriu cu plăcere, cu emoție, cu încredere... Am avut privilegiul, la invitația directorului general Constantin Chiriac, ca în ediția 2016 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, manifestare de răsunet internațional, construită și dezvoltată impecabil pe direcții complexe, fertile
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
și evenimente artistice de excepție. În acest context a avut loc și lansarea volumului mai sus amintit editat de Junimea la Universitatea „George Bacovia”. Conferința mea Timp. Atitudine. Conștiință, a fost publicată mai apoi în numărul 45 (octombrie 2016) al revistei Vitraliu. Tot la Iași, cursurile mele, discuțiile cu studenții doctoranzi, vizionarea unor filme și spectacole înregistrate au dus la inițierea unui nou volum, publicat la Editura Artes, Univers filmic - Alexa Visarion - Jurnal de spectator, conceput și realizat de lector univ.
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
puține... Rezistă și acum... în numele unui ideal... Teatrul la noi și în lume, artiști și opere... sensuri și înțelesuri ale carierelor de excepție. Ne cunoaștem de mult... ne cunoaștem curat și sincer. Profund. Nu ne mințim niciodată. Am scris pentru revista pe care o conduce întru viața teatrului - Teatrul azi. Am scris atunci când am crezut că am ceva de spus... Am publicat în revista făcută cu dragoste de o echipă de talente tinere... Florica Ichim mă invită acum, după cele câteva
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
Ne cunoaștem de mult... ne cunoaștem curat și sincer. Profund. Nu ne mințim niciodată. Am scris pentru revista pe care o conduce întru viața teatrului - Teatrul azi. Am scris atunci când am crezut că am ceva de spus... Am publicat în revista făcută cu dragoste de o echipă de talente tinere... Florica Ichim mă invită acum, după cele câteva articole scrise să am o rubrică a mea, să scriu ceea ce cred că merită știut. Cortină de cuvinte. Voi scrie în primul număr
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
Internațional Interferențe a Teatrului Maghiar de Stat. Acest Festival, gândit cu măiestrie de Tompa Gabor, m-a făcut să scriu despre această manifestație, dar și despre etape trecute... La propunerea Contemporanului de a avea o rubrică permanentă, o pagină de revistă, am scris Clujul teatral, despre un eveniment pe care l-am trăit în timpul cenzurii cu spectacolul O pasăre dintr-o altă zi, de D.R. Popescu. Rubrica parafrazează un titlu al celebrului volum Împotriva interpretării de Susan Sontag. Deci, Împotriva uitării
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
la Facultatea de Științe a Universității din București. a fost unul dintre cei mai importanți și apropiați colaboratori ai lui Dragomir Hurmuzescu. El a militat și activat pentru introducerea radiodifuziunii în România. Publicist în domeniul radiofoniei, a colaborat intens la revista "Radiofonia". Începând din octombrie 1934 a înființat, ajutat și de "V. I. Bălțatu", propria publicație săptămânală, "Radio Universul", care a apărut până în 1945 și a fost un concurent loial pentru "Radiofonia", "Radio Adevărul", "Radio România" sau "Radio", publicații oficiale ale
Ion C. Florea () [Corola-website/Science/333926_a_335255]
-
V. I. Bălțatu", propria publicație săptămânală, "Radio Universul", care a apărut până în 1945 și a fost un concurent loial pentru "Radiofonia", "Radio Adevărul", "Radio România" sau "Radio", publicații oficiale ale Societății Române de Radiodifuziune. Ani buni a găzduit în paginile revistei și "YR5-Buletin, Organ științific și informativ al Asociației Amatorilor Români de Unde Scurte". Au fost găzduite numerele 3-38, începând din prima parte a anului 1936, odată cu înființarea A.A.R.U.S., până în mai 1939. În calitate de redactor șef, a militat pentru dezvoltarea radioamatorismului
Ion C. Florea () [Corola-website/Science/333926_a_335255]
-
l-a inspectat, fiind membru al comisiei de recepție, ci reliefului României. Respectul pe care l-a acordat lui Dragomir Hurmuzescu, îi stă mărturie dedicația făcută în cartea sa "Toate tainele radiofoniei", tipărită în 1931. În perioada 1928-1934 a condus revista Societății Române de Radiodifuziune, în colaborare cu "Emil Pătrașcu". În paralel cu activitatea publicistică, el acordă timp și preocupărilor de concepție științifică. Împreună cu "Marton Abramovici", înregistrează două brevete de invenție: "Antena universală (de recepție)" - BI 27455/02.03.1938 și
Ion C. Florea () [Corola-website/Science/333926_a_335255]
-
a avut loc la Studioul Teatrului Național un spectacol foarte original dat de studenții Facultății de Arhitectură, din Compania de Geniu a Secției de Pregătire Militară - Politehnica București”. Spectacolul se numea „Bărbați, bărbați, bărbați” și se voia o parodie la adresa revistei de mare succes de la „Cărăbuș”, intitulată „Femei, femei, femei”. Spectacolul era bazat pe ceea ce se numește umor englezesc și teatru absurd, regizor fiind „elevul sergent Liviu Ciulei”, care și-a început și el activitatea artistică în acea seară. O parte
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
de veac în București" a început să fie scris în iarna anului 1935, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole, „din cauze din afară de voința autorului”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Din „Cartea lui Ion Sântu” (fragment)”. Textul cuprins în cele unsprezece pagini publicate în revistă era asemănător în proporție mare cu textul primelor două capitole din versiunea finală a cărții. Sadoveanu a reluat lucrul la roman
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
două capitole, „din cauze din afară de voința autorului”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Din „Cartea lui Ion Sântu” (fragment)”. Textul cuprins în cele unsprezece pagini publicate în revistă era asemănător în proporție mare cu textul primelor două capitole din versiunea finală a cărții. Sadoveanu a reluat lucrul la roman în primăvara anului 1943, finalizându-l în toamna aceluiași an. "Sfârșit de veac în București" a fost publicat pentru
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Bucureștiului, evocată „într-o factură tradițională de mare rafinament”. Succesul cărții l-a determinat pe Ion Marin Sadoveanu să continue acțiunea, prezentând destinele unor personaje ca Matei și Ion Sântu până în perioada Primului Război Mondial. Astfel, în numărul din august 1944 al "Revistei Fundațiilor Regale", a fost publicat un fragment de 14 pagini intitulat „Din «Încercările lui Matei Sântu»” ce va forma începutul viitorului roman "Ion Sântu", având deosebiri minore față de primele pagini ale versiunii definitive cu excepția faptului că acțiunea romanului începea în
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
autorului”. Scriitorul și-a dorit „să rămână credincios înfățișării realităților de atunci, cu ciudățeniile, scăderile și contrazicerile lor, și cu îmbrățișarea largă și critică a întregii înlănțuiri”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Din „Cartea lui Ion Sântu” (fragment)”. Textul cuprins în cele unsprezece pagini publicate în revistă era asemănător în proporție mare cu textul primelor două capitole din versiunea finală a cărții, singura diferență importantă fiind suma cerută
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
cu îmbrățișarea largă și critică a întregii înlănțuiri”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Din „Cartea lui Ion Sântu” (fragment)”. Textul cuprins în cele unsprezece pagini publicate în revistă era asemănător în proporție mare cu textul primelor două capitole din versiunea finală a cărții, singura diferență importantă fiind suma cerută de baronul Barbu lui Ivanciu pentru vânzarea livezii dinspre Pietroșița (3.000 de lei în prima variantă față de 5
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
oarecum desuet al prozei, fiind lăudată reconstituirea ficțională prin fapte, personaje și descrieri a unei perioade din trecutul Bucureștiului, evocată „într-o factură tradițională de mare rafinament”. Criticul Șerban Cioculescu saluta cu entuziasm apariția romanului, scriind într-un articol din revista " Viața" următoarele cuvinte: „N-am citit poate de la "Ion" de Liviu Rebreanu un roman românesc așa de obiectiv ca "Sfârșit de veac în București". Și tot asa, de la "Ion" încoace, n-am mai întâlnit la noi un alt romancier cu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
printre cele mai valoroase și mai desăvârșite creații epice ale literaturii române. Construcția solidă a cărții înlătura ideea unui amatorism superficial și era asemănată de critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex (roman social, roman de atmosferă, roman psihologic și roman artist), realizând o „frescă socială și psihologică monumentală”. Scriitorul Victor Papilian exprima și el o opinie superlativă, evidențiind calitățile
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
scrisoare trimisă la sfârșitul anilor '30 „dragoste și nețărmurit devotament și recunoștință Marelui Stăpân și îndrumător al sufletului românesc”. Cu prilejul aniversării unui deceniu de la Restaurația din iunie 1930, Ion Marin Sadoveanu publică un articol omagial de cinci pagini în "Revista Fundațiilor Regale" în care afirmă că regele Carol al II-lea întruchipează „disciplina și legământul părinților și bunicilor noștri, Țara, trecutul și rostul nostru întreg”, iar cuvântul său „naște o aceeași vibrare în toți și pretutindeni, căci e ca o
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
menționează ca două subgrupuri ale țiganilor domnești rudarii sau aurarii și lingurarii, pe aceștia din urmă calificându-i drept „cei mai civilizați”. Primul autor croat care menționează prezența unor băieși în Slavonia este învățătorul Ferdo Hefele, într-un articol din revista "Vienac" din Zagreb, în 1890. Un călător german, Heinrich Renner, pomenește despre caravlahii (unul din etnonimele băieșilor) din Bosnia în cartea sa din 1897. Cele dintâi cercetări propriu-zise despre băieși apar la începutul secolului al XX-lea și continuă doar
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
cu aceeași denumire. Saramandu (1997) folosește sintagma „țigani de limbă românească”. În literatura de specialitate sârbă se caută generalizarea termenului "banjaši" (vezi volumul colectiv Biljana Sikimić (coord.), "Banjaši na Balkanu: Identitet etničke zajednice", 2005). Corespunzător cu acesta, numărul special al revistei "Piramida", nr. 2, Băieșii în contextul sud-slav, publicată de Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, optează pentru termenul general „băieși”. Lui "banjaši" și lui „băieși” le corespund exact etnonimele "bajaši", "beások" și "bajáši", folosite în literatura de specialitate croată
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
să fie definitivat. Publicațiile dinainte de 2009 sunt scrise cu grafia limbii maghiare, plus literele „ă” și „î”, dar în gramatica din 2009 se propune altă grafie, parțial diferită. Totuși, în materialele online se folosește tot grafia propusă inițial. În Croația, revista "Romano akharipe - Graju alu căganjilor - Glas Roma", apărută în anii 1994-1999, publica și texte în limba băieșilor. Revista a reapărut în 2003 sub titlul "Graju alu căganjilor - Glas Roma". Prima carte din Croația în limba băieșilor a fost un catehism
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
în gramatica din 2009 se propune altă grafie, parțial diferită. Totuși, în materialele online se folosește tot grafia propusă inițial. În Croația, revista "Romano akharipe - Graju alu căganjilor - Glas Roma", apărută în anii 1994-1999, publica și texte în limba băieșilor. Revista a reapărut în 2003 sub titlul "Graju alu căganjilor - Glas Roma". Prima carte din Croația în limba băieșilor a fost un catehism catolic apărut în 2005. În același an a fost elaborat și publicat primul glosar băieșesc-croat și croat-băieșesc ca
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
a fost remis un comunicat oficial "Walt Disney Pictures România" în limba engleză , si au fost făcute publice vedetele alese de România care vor interpreta noile personaje din ""Întors pe Dos"" , știrea a aparut tipărită în numărul de iulie al revistei Men's Health, ulterior mai multe publicații online promovând știrea conform căreia cele 3 vedete din lumea actoriei și a televiziunii românești readuc bucuria și amintirile pentru orice persoană care își dorească să privească în trecut pentru a da formă
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]