126,166 matches
-
se cere să coopereze cu mass-media (în special cu reporterul Samantha Walker, pentru a echilibra interferența lor cu ancheta. Walker îi propune lui Callahan să-i facă un profil în profunzime pentru știrile ei pentru a face uitat un incident anterior în care Harry i-a aruncat și distrus camera lui Walker într-o încercare de a opri echipa ei să o hărțuiască pe prietena lui Squares, în timp ce el vrea să-și îndeplinească sarcina și să stea departe de lumina reflectoarelor
Inspectorul Harry și jocul morții () [Corola-website/Science/325956_a_327285]
-
Switching Centre a transmis emisiunile de televiziune din misiunile Apollo. Ar fi fost relativ ușor pentru NAȘĂ să evite folosirea Observatorului Parkes pentru recepția semnalelor de televiziune privind activitățile extravehiculare ale misiunii Apollo 11 prin programarea acestor activități la o dată anterioară, atunci când stația Goldstone ar fi putut oferi o acoperire completă. Paul Maley raportează mai multe observări ale Modulului de Comandă al lui Apollo 12.. Piese ale lui Surveyor 3, care a aselenizat în aprilie 1967, au fost aduse înapoi pe
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
material a fost vizionat la 12 decembrie 1977 de către conducerea Consiliului și de Cornel Burtică, secretar al C.C. al P.C.R., fiind constatate noi probleme, iar regizorul fiind acuzat că "„a introdus în film, fără acordul Casei, materialul respins la vizionările anterioare, referitor la abuzurile comise la adresa personajului Valache, judecarea, condamnarea și moartea acestuia”". Filmul a fost vizionat din nou la 19 și 31 martie 1977, făcându-se propunerea de eliminare a unor cadre și replici. În cele din urmă, conducerea C.C.E.S.
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
Între timp, Delmonico îi telefonează lui Marion Petrocelli (Rade Sherbedgia) și îi spune că Evanghelia lipsă a fost găsită la Pittsburgh. În Pittsburgh, Andrew merge în apartamentul lui Frankie și vede că ea vopsise peretele pe care scrisese în ziua anterioară, iar Frankie încearcă să-l seducă. Atunci când Andrew o respinge, ea îl atacă, vântul suflă prin apartament în timp ce Frankie denunță convingerile lui Andrew cu o voce de sex masculin, toate acestea terminându-se cu Frankie levitând de pe pat și plângând
Stigmata (film) () [Corola-website/Science/325980_a_327309]
-
Beaumont ca fiind autorul crimelor și nu poate înțelege cum i se pot găsi amprentele la locul crimelor dacă el are alibi. Înțelegând că singura șansă pentru a supraviețui este ca Beaumont să scrie din nou cărți sub pseudonimul folosit anterior, George Stark vrea să-l oblige pe Thad să scrie din nou. În final, într-o confruntare terifiantă între cei doi, Stark este ucis și dus de un stol de vrăbii într-un loc necunoscut. Filmul a fost filmat în
Jumătatea întunecată (film) () [Corola-website/Science/326002_a_327331]
-
12, precizează că Goguryeo a fost fondat în 37 i.Hr. de Jumong, un prinț din Buyeo, deși există dovezi arheologice și texte care sugerează că, cultura Goguryeo există începând cu secolul ÎI î.Hr în timpul căderii statului Gojoseon, un regat anterior, care, de asemenea, a ocupat Manciuria de Sud și nordul Coreei. Goguryeo a fost o dinastie importantă în Asia de Nord-Est, până când a fost învinsă de alianță Silla-Tang în 668 d.Hr.După căderea să, teritoriul său a fost împărțit
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
fi o trimitere la "Han Shu" care vorbește despre o revoltă a Goguryeo din 12 î.Hr. în care aceștia s-au eliberat de sub influența Xuantu. Dacă aceasta revoltă a fost sau nu o încercare de a restabili o suveranitate deținută anterior(care ar implica o dată oarecum mai veche pentru fondarea Goguryeo) sau o unitate a unei entități noi, independente, este neclară. La fondarea să, oamenii din Goguryeo se credeau a fi un amestec de populații Buyeo și Yemaek, iar ca liderii
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
bază, îngust la vârf), și cu gâtul foarte lung. Ele au avut capetele mici, corpuri masive, și cozi lungi. Picioarele din spate erau groase, drepte, și puternice, cu cinci degete, deși doar trei interioare (sau, în unele cazuri, patru). Membrele anterioare au fost mai degrabă mai zvelte, groase ca niște piloni, pentru sprijinirea greutății. Caracteristica importantă a sauropodelor a fost dimensiunea lor. Chiar și sauropodele pitice, cum ar fi Europasaurus (între 5 și 6 metri) s-au numărat printre cele mai
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
picioarele din spate, folosind coada ca un al treilea "picior", fiind asemeni unui trepied. Intr-un document 2005, Rothschild și Molnar au motivat că, dacă sauropozii ar fi adoptat o postură bipedă, atunci ar fi dovezi de fracturi ale membrelor anterioare. Cu toate acestea, nici o fractură nu a fost găsită după ce au examinat un număr mare de schelete de sauropozi. Heinrich Mallison (în 2009) a fost primul cercetător care a studiat potențialul fizic al sauropodelor pentru a sta într-o poziție
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
mici decât urmele picioarelor din spate, și de multe ori, sunt în formă de semilună. Ocazional s-au descoperit și urme de gheare conservate, și ajuta la confirmarea teoriei conform căreia sauropodele și-au pierdut ghearele sau chiar degetele labelor anterioare. Prima fosilă de sauropod care a fost descrisă științific a fost un singur dinte. Această fosilă a fost descrisă de către Edward Lhuyd în 1699, dar nu a fost recunoscută ca o reptilă preistorică la momentul respectiv. Dinozaurii au fost considerați
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
Suppo l-a susținut mai întâi pe Carloman de Bavaria pentru tronul Italiei. După ce Carol cel Pleșuv a obținut coroană, Suppo s-a împăcat cu acesta, dar în februarie 876 el a fost deposedat de Ducatul de Spoleto, în favoarea ducelui anterior, Lambert I. Suppo a murit cândva între martie 877 (când este amintit într-un document) și august 879 (când o scrisoare a papei Ioan al VIII-lea deplânge moartea să). Soția lui Suppo a fost sora ducelui Eberhard de Friuli
Suppo al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324879_a_326208]
-
primare (numite neoficial „prosauropode”), care au fost bipede. În timp ce Vulcanodon deja era patruped, proporțiile sale la nivelul membrelor erau intermediare între cele ale strămoșilor săi (prosauropode), și sauropozii de mai târziu. Membrele sale sunt robuste și ca niște coloane. Membrele anterioare sunt proporțional lungi, ajungând la 76% din lungimea membrelor posterioare. Membrele inferioare, metatarsienele, și degetele de la picioare sunt reduse în comparație cu strămoșii săi bipezi, dar încă nu sunt la fel de scurte ca în cazul sauropozilor de mai târziu. Postura piciorului este neclară
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
descoperit la intemperiile dintr-o pantă de deal și a fost parțial erodat de expunerea la suprafață și de rădăcinile plantelor. Acesta include pelvisul și sacrumul, cea mai mare parte a membrului stâng inferior, un femur drept, și 12 vertebre anterioare ale cozii. Aceste resturi fac parte dintr-un singur individ, deoarece toate erau articulate (conectate împreună). În plus, s-au găsit mai multe oase dezarticulate, inclusiv antebrațul drept, unele metacarpiene și falangele labelor anterioare atât din dreapta, cât și din stânga, probabil
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
un femur drept, și 12 vertebre anterioare ale cozii. Aceste resturi fac parte dintr-un singur individ, deoarece toate erau articulate (conectate împreună). În plus, s-au găsit mai multe oase dezarticulate, inclusiv antebrațul drept, unele metacarpiene și falangele labelor anterioare atât din dreapta, cât și din stânga, probabil, făcând parte din același individ. Mai târziu, situl a fost reexaminat de către oamenii de știință G. Bond și Michael Cooper, care au reușit să descopere alte resturi, inclusiv un omoplat și un fragment dintr-
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
pilot de televiziune, nedifuzat, a fost filmat de Mirisch Productions în 1961 cu Vic Damone și Tina Louise. Ca o favoare pentru compania de producție, Jack Lemmon și Tony Curtis au convenit să apară în film, revenind la personajele lor anterioare, Daphne și Josephine, la începutul episodului pilot. Apariția lor are loc într-un spital în care Jerry (Lemmon) este tratat pentru durerea de dinți, iar Joe (Curtis) are aceeași grupă de sânge, grupa O. În cursul anului 1972, un musical
Unora le place jazz-ul () [Corola-website/Science/324895_a_326224]
-
Almanack"), care îi avertizează că John Douglas de la "Birlstone House" urmează a fi ucis. După descifrarea mesajului, în cameră intră tânărul inspector Alec MacDonald de la Scotland Yard care vine să-l consulte pe Holmes cu privire la o crimă petrecută în noaptea anterioară. MacDonald este uimit să vadă mesajul, deoarece chiar John Douglas din Birlstone a fost cel ucis noaptea trecută în comitatul Sussex. Inspectorul îi cere lui Holmes să-i dezvăluie adevărata identitate a informatorului care a prezis crima, dar detectivul afirmă
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
sau tuba auditivă este un canal ce face legătura între timpan (urechea medie) și nazofaringe. La adulți are o lungime de aproximativ 3,5 cm. Se întinde de la orificiul timpanic, situat pe peretele anterior al urechii medii, până la orificiul faringian situat pe peretele extern al nazofaringelui. Este alcătuită din două porțiuni: acestea două fiind unite printr-o bază îngustă, numită "istmul trompei lui Eustachio". Lumenul tubei este tapetat de mucoasa respiratoare, continuatoare a celei
Trompa lui Eustachio () [Corola-website/Science/324967_a_326296]
-
culcase într-unul din ele și adormise. A doua zi dimineața, s-a trezit înconjurat de oameni diformi și pociți. Sosit imediat, medicul britanic i-a spus lui Godfrey că acolo era o leprozerie și că el dormise în noaptea anterioară în patul unui lepros. El l-a izolat imediat, dar exista pericolul de a fi fost contaminat cu lepră. Când a ajuns în Anglia, Godfrey a constatat că îi apăruseră pe corp simptomele îngrozitoarei maladii. Temându-se că dacă s-
Aventura soldatului alb ca varul () [Corola-website/Science/324980_a_326309]
-
un dansator cazac. Clouseau adună toți suspecții la un loc și iese la iveală că Ballon, soția sa Dominique, doamna LaFarge, șoferul Pierre și menajera Simone sunt vinovați de crimă: fiecare dintre ei ucigând pe câte una dintre victimele asasinatelor anterioare, servitorul Maurice este un șantajist, iar Maria nu este vinovată de nicio crimă. Vinovații încearcă să scape cu mașina lui Clouseau, dar aceasta este aruncată în aer de o bombă. Asasinul anonim este dovedit a fi comisarul Dreyfus, care fusese
O împușcătură în întuneric (film din 1964) () [Corola-website/Science/324993_a_326322]
-
apărare). Oasele coapsei sunt de două feluri diferite, ceea ce sugerează că un sex, probabil femelele, au fost mai mari și mai robuste decât masculii. Kentrosaurus fost un stegosaurid mic. Avea trăsături tipice, și anume un cap mic, gât lung, membre anterioare scurte și membre posterioare lungi. Coada era lungă, orizontală musculoasă. Faptul că a avut două șiruri de plăci pe spate, este tot o trăsătură tipică, dar, în zona cozii și a șoldului, plăcile au fuzionat în țepi. Kentrosaurus aethiopicus era
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
Cu toate acestea, femurul e drept la Kentrosaurus, spre deosebire de dinozaurii bipezi, indicând o poziție dreaptă și verticală a membrelor. Astfel, membrele posterioare, deși legate de mușchii masivi ai coapselor, atașați la un ilium lung, nu susțin animalul singur, iar membrele anterioare foarte robuste concentrează aproximativ 10 - 15% din greutatea corporală. Kentrosaurus avea osteodermul extins, care acoperea inclusiv plăci mici (situate pe gât și în partea anterioară a trunchiului), și țepi de diferite forme. Țepii Kentrosaurului erau foarte alungiți, la un specimen
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
mușchii masivi ai coapselor, atașați la un ilium lung, nu susțin animalul singur, iar membrele anterioare foarte robuste concentrează aproximativ 10 - 15% din greutatea corporală. Kentrosaurus avea osteodermul extins, care acoperea inclusiv plăci mici (situate pe gât și în partea anterioară a trunchiului), și țepi de diferite forme. Țepii Kentrosaurului erau foarte alungiți, la un specimen având lungime de la baza osului de 731 de milimetri. Plăcile au o secțiune îngroșată în mijloc, ca cazul în care acestea erau spini modificați. În afară de
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
care apar amândoi. Regele de 30 ani îi explică lui Holmes că intenționează să se căsătorească cu Clotilde Lothman von Saxe-Meningen (un personaj nevăzut), a doua fiică a regelui Scandinaviei; căsătoria ar fi amenințată dacă ar fi dezvăluită relația sa anterioară cu Irene Adler. Potrivit regelui, ea avea "chipul celei mai frumoase dintre femei și mintea celui mai hotărât dintre bărbați". Folosindu-se de abilitatea sa considerabilă de deghizare, Holmes a urmărit mișcările ei și s-a informat cu privire la viața ei
Irene Adler () [Corola-website/Science/324363_a_325692]
-
pe scară largă. În 1928, amiralul Byrd și-a început prima expediție în Antarctica cu două vase și trei avioane: vasul-amiral al expediției, "The City of New York"; un Ford Trimotor denumit "Floyd Bennett" (după pilotul recent decedat care zburase în anterioarele expediții ale lui Byrd); un Fairchild FC-2W2, NX8006, construit în 1928, botezat „Stars And Stripes” (astăzi expus la Virginia Aviation Museum, împrumutat de la National Air and Space Museum); și un monoplan Fokker Universal botezat "Virginia" (statul natal al lui Byrd
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
s-a împrietenit cu Dezideriu de Benevento, viitorul papă Victor al III-lea, căruia îi va dedică cea mai celebră lucrare a sa ca istoric și cronicar, în calitate de bibliotecar, anume Chronicon monasterii Casinensis. Cronică depinde în bună măsură de lucrarea anterioară redactată de Amatus, dar de asemenea și de tradiții orale și acted în diferite arhive. Leon a încheiat lucrul la cronică spre 1075, ea fiind continuată de un alt bibliotecar monahal, Petru Diaconul. Papă Urban al II-lea l-a
Leon de Ostia () [Corola-website/Science/324455_a_325784]