13,494 matches
-
Bar din 1768 a fost o revoltă a "șleahtei" îndreptată împotriva Rusiei și regelui Poloniei, cu scopul de a conserva independența Poloniei și de a susține cauzele tradiționale ale șleahtei. Ea a fost înăbușită și urmată în 1772 de prima împărțire a Uniunii, cedarea teritorială forțată către Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Austria Habsburgică. „Sejmul Împărțirii” în condiții de presiune a ratificat împărțirea ca "fait accompli", dar în 1773 a înființat și Comisia pentru Educație Națională, o autoritate educațională unică în
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
cu scopul de a conserva independența Poloniei și de a susține cauzele tradiționale ale șleahtei. Ea a fost înăbușită și urmată în 1772 de prima împărțire a Uniunii, cedarea teritorială forțată către Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Austria Habsburgică. „Sejmul Împărțirii” în condiții de presiune a ratificat împărțirea ca "fait accompli", dar în 1773 a înființat și Comisia pentru Educație Națională, o autoritate educațională unică în Europa acelor vremuri. Îndelungatul sejm convocat de Stanisław August în 1788 a fost denumit Marele
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
și de a susține cauzele tradiționale ale șleahtei. Ea a fost înăbușită și urmată în 1772 de prima împărțire a Uniunii, cedarea teritorială forțată către Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Austria Habsburgică. „Sejmul Împărțirii” în condiții de presiune a ratificat împărțirea ca "fait accompli", dar în 1773 a înființat și Comisia pentru Educație Națională, o autoritate educațională unică în Europa acelor vremuri. Îndelungatul sejm convocat de Stanisław August în 1788 a fost denumit Marele Sejm, sau Sejmul de Patru Ani. Principala
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
de forțele Uniunii a luat sfârșit atunci când regele, convins de inutilitatea rezistenței, a capitulat și a aderat la Confederația de la Targowica. Confederația a preluat puterea, dar Rusia și Prusia au planificat și au pus în aplicare în 1793 a doua împărțire a Uniunii, care a lăsat țara cu un teritoriu drastic redus, practic incapabilă să existe ca stat independent. Reformiștii, radicalizați de evenimentele recente, în exil sau pe teritoriul ce încă mai aparținea Uniunii, au început să pună la cale insurecții
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
deși susținută puternic și de orășenimea de rând, insurecția s-a dovedit incapabilă de a genera colaborarea externă necesară pentru a primi ajutor. Ea a sfârșit suprimată de forțele Rusiei și Prusiei, Varșovia căzând în noiembrie. A treia și ultima împărțire a Uniunii a fost efectuată de toate cele trei puteri vecine și prin ea, în 1795, Uniunea Polono-Lituaniană a fost ștearsă de pe harta politică a Europei. Deși nu a mai existat un stat independent polonez, ideea independenței Poloniei a fost
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
independent polonez, ideea independenței Poloniei a fost ținută în viață de-a lungul secolului al XIX-lea și s-a manifestat prin mai multe revolte ale polonezilor și alte acțiuni militare împotriva puterilor care au divizat țara. Eforturile militare de după împărțire s-au bazat la început pe alianțele polonezilor cu Franța post-revoluționară. Legiunile poloneze ale lui Henryk Dąbrowski au luptat în campaniile franceze din afara Poloniei, în speranța că implicarea lor și contribuția adusă vor avea ca urmare eliberarea patriei lor polone
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian de Azerbaidjan. În 1813, în satul Gulustan ("Gülüstan") din Azerbaidjan a fost semnat tratatul dintre Rusia și Iran cu privire la împărțirea Azerbaidjanului: 66% din teritoriul național a fost anexat de Iran (circa 200.000 km), restul de către Rusia. Partea rusească a Azerbaidjanului și-a câștigat independența, o dată în 1918 (pentru doar 2 ani) și apoi în 1991, sub numele de Azerbaidjan
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
A fost și cel dintâi ministru al apărării al Israelului și unul din conducătorii mișcării muncitorești sioniste, de orientare social-democrată. Ben Gurion a stat în fruntea luptei politice și militare pentru crearea statului evreiesc modern în Palestina, chiar cu prețul împărțirii țării, și a fost cel care a proclamat întemeierea Israelului la 14 mai 1948. A fost lider al mișcării sioniste și președinte al conducerii Agenției Evreiești la Ierusalim, și apoi a condus Israelul în primii săi ani de existență. A
David Ben Gurion () [Corola-website/Science/304395_a_305724]
-
arestând mai mulți lideri evrei, între care Moshe Sharett. În această împrejurare, Golda Meyerson a devenit negociatorul principal între evreii din Palestina și autoritățile britanice. După ce a fost eliberat, Sharett a plecat pentru negocieri în Statele Unite în legătură cu planul ONU de împărțire a Palestinei, lăsând-o pe Meir în fruntea departamentului politic al Agenției Evreiești până în 1948. În ianuarie 1948, Golda Meyerson a reușit să colecteze peste 50 de milioane de dolari de la comunitatea evreilor din Statele Unite, bani care au fost folosiți
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
campanie din peninsula iberică. Armata prusacă din 1815 nu mai era aceeași armată cu tactici învechite care fusese practic anihilată de francezi în doar o zi, cu 9 ani în urmă. Construită pe modelul francez de serviciu militar obligatariu, adoptând împărțirea pe corpuri de armată și o serie de concepte strategice și tactice moderne, armata prusacă reprezenta totuși o armată aflată încă în plină reconstrucție. Cu ofițeri și subofițeri de profesie, această armată cuprindea regimente ale armatei regulate propriu-zise, dar și
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
dispunerea sa strategică și pentru a minimiza efectele bombardamentului inamic. Cu toate că armata lui Wellington era împărțită administrativ în două corpuri (Hill pe dreapta și Prințul de Orania în centru) și o rezervă (sub comanda directă a Ducelui), în realitate această împărțire nu avea nici o importanță tactică: unitatea de manevră era divizia astfel că Ducele transmitea deseori ordine direct comandanților de divizii. La Waterloo, dispozitivul anglo-aliat era constituit după cum urmează: Diferită de oricare armată franceză a războaielor napoleoniene, construită pe sistemul serviciului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
estimează că artileriile celor două armate ar fi tras peste 90 000 de proiectile fiecare în timpul celor două zile de lupte. Wagram a marcat o schimbare majoră în tactica armatei austriece, care a opus o rezistență încrâncenată și a cărei împărțire pe Corpuri de armată, chiar dacă insuficient stăpânită și prost înțeleasă, a reușit să o impună totuși ca fiind un adversar redutabil. Cu toate că buletinul „Marii Armate” amintește de doar „1 500 de morți și 3 000 sau 4 000 de răniți
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
transformat palatul construit de tatăl lui într-o mare reședință nobiliară. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a adus dezmembrarea Uniunii Polono-Lituaniene, în trei pași, de către statele vecine. Regatul Prusiei a obținut Białystokul și regiunea înconjurătoare în timpul celei de a treia împărțiri. Orașul a devenit capitala provinciei Noua Prusie Orientală în 1795. Prusia a pierdut aceste teritoriu însă în urma victoriei lui Napoleon Bonaparte în Războiul celei de a Patra Coaliții, iar în 1807 tratatele de la Tilsit au transferat regiunea Imperiului Rus care
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
supremația în Europa de Vest. Conflictul care va caracteriza întreaga istorie medievală din punct de vedere social și politic, cel dintre suveran și prinții autohtoni, a apărut dupa moartea lui Clovis. Au fost necesare concesii înainte ca nobilimea să recunoască autoritatea regală. Împărțirea repetată a regatului între moștenitorii legitimi a slăbit puterea Merovingienilor, care au cedat în cele din urmă în fața Carolingilor, foștii majordomi ai palatului. Carol cel Mare, primul împărat al Sfântului Imperiu Roman, s-a remarcat dintr-un lung șir de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
patru fii ai săi conform vechiului obicei franc de tragere la sorți. Au apărut trei noi regate merovingiene: Austrasia (în est), Neustria (în vest) și Burgundia (în sud-est), ai căror conducatori s-au luptat între ei. Urmașii lui Clovis, în ciuda împărțirii regatului în conformitate cu normele patrimoniale private de succesiune, au reușit să continue expansiunea teritorială a statului franc, supunând teritoriile de la răsărit de Loara, regatul burgund, Provence, iar la est de Rin și-au impus protectoratul asupra Thuringiei, Alamaniei și Bavariei. Chlotar
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
care să furnizeze prăzi și domenii. După 800, expansiunea regatului franc s-a încheiat, iar resursele administrative erau insuficiente. Acțiunile din ultima parte a domniei lui Carol erau doar preventive, că apărarea hotarelor de slăvi din 806-809 sau a urmărit împărțirea și recunoașterea sferelor de influență. Spre sfârșitul vieții, în 806, Carol a împărțit regatul între cei trei fii ai săi: fiul mai mare, Carol cel Pleșuv, a primit Austrasia, Neustria, nordul Burgundiei și Saxonia. Pepin a obținut Italia și Bavaria
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Ludovic Germanicul. Fiecare tabăra a eliminat nobilii și clericii locali din părțile adverse. Le-au confiscat domeniile acestora și le-au distribuit supușilor fideli După multe lupte, în 843, prin Tratatul de la Verdun, cei trei frați au decis o nouă împărțire a imperiului . Lothar a primit titlul de împărat, Italia, teritoriul dintre Ron și Rin până la Frizia, fiind denumită Lotharingia. Ludovic Germanicul a primit partea de la est de Rin, orașele Speier, Mainz și Worms, de pe malul de vest al răului, iar
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
ucis de un arcaș tătar în timp ce cânta, melodia întrerupându-se la momentul morții lui. Legenda a fost relatată și într-o carte scrisă în anii 1920 și intitulată " Gornistul din Cracovia", de Eric P. Kelly, care a câștigat premiul Newbery. Împărțirea actuală a fost introdusă de Primăria Cracovia la 19 aprilie 1995. Districtele au primit atât denumirea cu cifre romane, cât și un nume: Stare Miasto (I), Grzegórzki (II), Prądnik Czerwony (III), Prądnik Biały (IV), Łobzów (V), Bronowice (VI), Zwierzyniec (VII
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Pascal se confruntă cu probleme de design ale calculatorului, datorate sistemului francez din acea vreme. Erau 20 de soli într-o livră și 12 dinari într-un sol, astfel încât Pascal trebuia să rezolve probleme tehnice mult mai grele cu această împărțire a livrei în 240 decât dacă ar fi lucrat cu împărțirea la 100. Oricum producția aparatelor a început în 1642, dar până în 1652 fuseseră produse 50 de prototipuri, însă puține au fost vândute, și producerea calculatorului aritmetic al lui Pascal
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
francez din acea vreme. Erau 20 de soli într-o livră și 12 dinari într-un sol, astfel încât Pascal trebuia să rezolve probleme tehnice mult mai grele cu această împărțire a livrei în 240 decât dacă ar fi lucrat cu împărțirea la 100. Oricum producția aparatelor a început în 1642, dar până în 1652 fuseseră produse 50 de prototipuri, însă puține au fost vândute, și producerea calculatorului aritmetic al lui Pascal a încetat în acel an. Unul din aceste prototipuri este la
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
Libanul, în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania, în est, Egipt și Fâșia Gaza, la sud-vest, și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică. Are capitala în orașul Ierusalim În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului în cadrul liniilor de împărțire teritorială
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU. Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire, cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Șase state arabe, au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU. Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire, cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Șase state arabe, au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare”. Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949 teritoriul
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
în tabere de detenție. În 1947, guvernul britanic a anunțat că va încheia Mandatul pentru Palestina,nereușind să ajungă la o soluție acceptabilă pentru ambele populații în conflict: arabi și evrei. Organizația Națiunilor Unite, recent creată, a aprobat, Planul de împărțire a Palestinei (Rezoluția nr. 181 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181) din 29 noiembrie 1947, care a aprobat divizarea țării în două state: unul arab și celălalt evreiesc. Ierusalimul a fost desemnat să fie un Corpus separatum internaționalizat
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
personal sau pentru victorii remarcabile obținute de comandanți militari în fruntea unităților lor. Ordinul a fost creat în 1792 de regele Stanislaw al II-lea al Poloniei. La scurtă vreme după crearea ordinului, statul polono-lituanian a fost distrus în de împărțirile Poloniei în 1795, proces în care, puterile cuceritoarea au abolit decorația și au interzis purtarea ei. Din acel moment, ordinul a fost reintrodus, redenumit sau interzis de mai multe ori, sorta lui reflectând istoria zbuciumata a poporului polonez din acele
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]