14,708 matches
-
În anii care au urmat, am colaborat la Evenimentul, la Sara și la Opinia, cotidiane destul de cunoscute (afară de Sara, adică "Seara", a cărei existență a fost prea scurtă pentru ca uitarea să n-o fi înghițit de demult în apele sale adânci și tăcute). Va trebui neapărat să vorbesc de ziarele aceste, de care mă leagă atâtea lucruri și în redacțiile cărora am întâlnit atâția scriitori de seamă și atâția oameni politici reputați. Nu însă înainte de a mă fi ocupat de colaborarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vară, obosit de drum, un tânăr călător se-ntinse pe iarba moale lângă un izvor. În fața lui, spre Apus, se vedea o pădure; peste creasta acesteia, cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât de adânc încât nici visul nu cred să fi putut pătrunde în el. Când s-a trezit, soarele era sus, dar răcoarea dimineții îi scălda încă fruntea. Tânărul se uită în jurul său, căută să-și aducă aminte de cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de altă parte, nu e nici un simplu capriciu, o fantezie oarecare. Legăturile mele cu presa (care, chiar dacă n-au fost întotdeauna deopotrivă de strânse, n-au încetat însă cu totul niciodată) au fost, în mod constant, susținute de acea înclinație adâncă, de acea pasiune generoasă, care sunt semnele sigure ale vocațiunei. Căci pot foarte bine afirma, astăzi când spiritul meu, când ochii mei au căpătat acea claritate și acea siguranță pe care nu le aduce de cât vrâsta (și pe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rămânea în Istoria neamului alături de cele mai mari și mai luminoase figuri, numele Său purtând această în întreită glorificare o vecinică aureolă de lumină. Dar dacă războiul de întregire este ieșit nu numai din voința Lui, dar și din impulziunile adânci ale sufletului românesc de pretutindeni, dacă bravura Lui a găsit un sprijin continuu în însușirile neprețuite ale ostașilor săi, opera cea mare, menită să schimbe nedreapta împărțire a pământului, opera menită să dea celui legat de brazda fecundă dreptul câștigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură sugestivă și o mare putere de îndemn: Prin muncă, prin merit și prin dreptate, acesta e principiul adevărat al vieții oneste. Pentru un suflet curat, binele obștesc e mulțumirea cea mai adâncă. Fiți buni! Numai cu acesta, voința se îndreaptă înspre mai multă sociabilitate, înspre fapte de un folos mai întins"... (De prisos s-adaog că acesta e Bădărău văzut de mine la 1905 și că dac-acest portret l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă, pe sub zidurile-i vechi, prin aleile cu pomi desfrunziți... Să simt din nou influența lui, acțiunea lui asupra sufletului meu; s-ascult tăcerea lui adâncă, să sorb tristețea lui, să plec din nou urechea la lucrurile pe care mi le-au povestit, de atâtea ori, turnurile bătrâne, zidurile măcinate, grădinile pustii... Să-mi amintesc... Să mă retrăiesc... Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
românești pe drumul propășirei sale, pe un fond de principii care nu sunt decât transitorii, și care fac din organizarea întreagă o organizare prin excelență progresistă. Astfel eu îmi închipuesc noul partid ca un produs conștient dar fatal al unor adânci nevoi sociale, care-și împrumută viața, de la viața societății în care trăiește și în care se dezvoltă. Înțelegeți acum fondul adevărat al emoțiunei mele. Din vremea visurilor dintâi și până acum, eu nu m-am mai simțit într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o formă șerpuită după relieful locului, iar cele care duc spre localitățile descrise mai sus sunt de vis, mai ales pentru cei ce iubesc drumețiile. Cele trei drumuri de acces sunt mirifice: treci prin păduri, pe lângă stânci înalte cu râpe adânci, pe partea opusă cu cascade, cu susurul unui firicel de apă alături, cu serpentine largi unde pătrunde lumina printre brazii uriași sau în defileul îngust dintre stânci unde aveai impresia că te afli într-o zonă crepusculară, trecând astfel de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
scăldăm la un ochi de baltă. Ajunși la locul respectiv ne-am dezbrăcat și am plonjat în apă străbătând înot ochiul de apă în lung și în lat. La un moment dat cineva a spus că la mijloc apa e adâncă de doi metri iar eu curajos am vrut să verific. Nu știu dacă era așa. La un moment dat nu mai puteam să înot și mă scufundam atingând fudul apei. Încercând un salt, ajungeam la suprafață, încercam să iau aer
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de panică, puteam nimeri în rețeaua de crengi și acolo rămâneam. După ce s-a uitat în apă și-a dat seama și el că puteam nimeri în acea capcană a morții. Astfel am tras cu toții concluzia că apa e mai adâncă de trei metri. A recunoscut și el că în loc să mă salveze, putea să mă înece. Totul e bine când se termină cu bine. Ai mei au aflat despre această nefastă aventură doar după vreo două zeci de ani
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dalta în picior deasupra genunchiului; mai mult de două săptămâni am mers șchiopătând, fiind totodată și subiectul unor glume ale colegilor de serviciu pe seama încercării mele de a ciopli. Foarte greu rana din picior s-a cicatrizat fiind și foarte adâncă, lăsându-mi un semn de toată frumusețea pe picior, pe care de fiecare dată când îl observ îmi aduc aminte de începutul meu de a deveni sculptor. Chiar dacă așa zisul început a fost destul de dureros, cu vărsare de sânge, ambiția
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
La un mo ment dat, o astfel de muză, după ce sa întors de mai multe ori la noi cu diferite expresii, ca în genericul din Tânăr și neli niștit, a început să facă o chestie deșteaptă și plină de sensuri adânci: șia pus un șervețel pe față, la udat apoi încetul cu încetul și a sfârșit prin al rupe. Aha: masca ajunge să se lipească de chip și ajunge să fie sfâșiată. Vam spus că e o chestie deș teaptă! În
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț la știrile de la televizor și astfel să le facă rating. Până la marele moment care săi facă fericiți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
avea toate da tele să fie luat în vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției. Săracu’ își dădea toată silința. Era băiatul bun, gata oricând să facă plecăciuni adânci și să zâmbească slugarnic în fața stăpâ nilor. Stăpânii lau remarcat și iau dat o pâine: lau angajat la Antena 1. După aceea, însă, lau lăsat să se descurce singur. Iar individul sa descurcat după cum la tăiat capul: sa construit pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
emisiunilor făcute de maestru, nici propaganda lor subtilă, nici calitatea lui de colaborator al Securității. A fost un mare om șiun mare profesionist! Multor jurnaliști din presa scrisă, ajunși astăzi voci cunoscute, lea fost baci Ion Cristoiu (chiar dacă nu până la adânci bătrâneți). Unii vorbesc cu mândrie de „școala Ion Cristoiu“, pe care au absolvito pe baricadele meseriei. Mă întreb ce putea să le predea Cristoiu. Bagajul cu care a venit din presa comunistă sau noile deprinderi jurnalistice, pe care lea învățat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-l imagina pe Ulise cultivînd butași de viță de vie. Ce este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și renașterea ei din cenușă. Ea știe să moară, ceea ce zeii n-au știut niciodată. Ei au murit doar de frig și de nepăsare; n-au știut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la ceva mai mult de o milă de Manresa - cred că se numea Sfântul Pavel. Drumul era de-a lungul unui râu. Fiind cu totul adâncit în rugăciune, se așeză puțin cu fața spre râu, a cărui albie era foarte adâncă. Cum stătea el așezat acolo, i se deschiseră ochii minții. Nu avu nici o viziune, ci înțelese și cunoscu multe lucruri atât duhovnicești, cât și de credință și de litere, și acestea într-o lumină atât de mare încât toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de zile, pentru a se pregăti și a se ruga Maicii Domnului să binevoiască a-l așeza alături de Fiul ei. Într-o zi, aflându-se la câteva leghe de Roma, intră într-o biserică și, pe când se ruga, simți o adâncă schimbare în suflet și văzu atât de limpede că Dumnezeu Tatăl îl așeza alături de Cristos, Fiul Său, încât n-ar îndrăzni nicicum să se îndoiască de faptul că Dumnezeu Tatăl l-a așezat atunci alături de Fiul Său3. Eu, care scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la fel pe mijlocitori, multă evlavie și înălțare a minții, și cu o vădită liniște. Apoi, pregătindu-mă să ies din cameră, nu puține lacrimi și mișcări lăuntrice. Apoi, înainte de liturghie, în timpul ei și după, belșug de lacrimi, evlavie, sughițuri adânci, deseori neputând lua cuvântul fără a-mi pierde glasul, cu multe priceperi spirituale, găsind multă trecere la Tatăl, când Îl chemam așa cum Îl cheamă liturghia și cu multă încredințare și nădejde că voi dobândi ceea ce am pierdut, simțindu-L pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care nu îl pot descrie, așa cum nu pot lămuri nici celelalte lucruri. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută etc. A STĂPÂNEI NOASTRE ÎN TEMPLU. SIMEON 14. Vineri ș15 februarieț - La prima rugăciune, chemându-L pe Veșnicul Părinte etc., simțeam o adâncă dulceață lăuntrică, înaintând, nu fără mișcări și lacrimi, și mergând mai departe cu mare evlavie, fiind tot mai puternică spre sfârșit, fără ca vreo Persoană sau vreun mijlocitor să se dezvăluie. Apoi, urcând pentru liturghie, începând rugăciunea, percepere și înfățișare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
departe, cu o mare revărsare de lacrimi, mișcări și sughițuri lăuntrice; astfel, părându-mi-se că îmi simt venele sau părți ale corpului, am făcut consfințirea mea nestrămutată Preasfintei Treimi dinaintea întregii Sale curți cerești, aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și Fiului ei, apoi îngerilor, Sfinților Părinți, apostolilor, ucenicilor, tuturor sfinților și sfintelor și tuturor persoanelor care m-au ajutat în acestea 1. Apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a doua, privitoare la diferitele spirite 5, pentru că, pe cât de mult i-ar fi de folos regulile primei săptămâni, pe atât de tare i-ar dăuna cele din săptămâna a doua, fiind vorba de o materie mai subtilă și mai adâncă decât ar putea înțelege. 10. A zecea. Când cel care propune exercițiile simte că cel care le primește este asediat și ispitit sub aparența binelui, atunci e potrivit să-i vorbească despre regulile celei de-a doua săptămâni mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Trosc a fost să se întâmple aidoma. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ din Iași. TUDOSE, RADU Z. (1928-2008) INGINER CHIMIST și PROFESOR Personalitate de anvergură internațională, prof. dr. doc. ing. Radu Z. Tudose a lăsat amprente adânci în domeniul ingineriei chimice, în calitate de cadru didactic și om de știință. A fost un autentic creator de școală, un intelectual desăvârșit și o personalitate de excepție a vieții universitare ieșene. S-a născut la 5 iunie 1928, în comuna Grănicești
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
descoperă latura uman-confesivă a unei ființe cu largi disponibilități intelectuale într-o încleștare teribilă cu societatea încă neeuropeană dar și mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca familistă ne convinge prin cumulul situațiilor că „dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de dragoste dar care-și urmărește scopul (până la urmă să-și scoată familia la liman) cu amputarea unei părți din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]