17,219 matches
-
liniște! Sper că nu îți bați joc de mine, șarlatanule! îl amenință Ștefan bătănd nervos din picior și trecăndu-și măna prin părul arămiu. De prea mult timp... Dar muți , deoarece tavanul camerei începu să cadă cu bufnituri puternice. Începu să alerge speriat, căci nu putea să își piardă viața într-un mod așa de stupid. Era prea prețioasă în acest punct al existenței sale. Deși brațele sale pistruiate alcătuiau un x protector asupra capului său ,se găndi că acest scut nu
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
acest lux nu îi era permis aici pentru că Îngerii bastarzi nu dormeau niciodată. Putea să „viseze cu ochii deschiși” dar nu se compară cu acea mică și prețioasă amăgire de real. Văzu că fiul său se ridică de pe pajiște și alergă către acea voce ce îl acuzase. Mamă! În sfărșit! Gavriel care numai ce se ridicase privi îmbrățișarea celor doi și ascultă schimbul de replici fără să îl audă. Cănd ajunse în dreptul lor , Angel se retrase încet. Cris...tina, Cristina ești
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar tovărășia animalelor mă ajuta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
însă imediat, fericit că nu mă aflam pe fundul prăpastiei. Prietenii țineau tare mult la mine; inventam jocuri, povesteam tot felul de basme, eram căpetenia celor ce dădeau iama prin livezi după smochine, migdale, prune. Ne ghiftuiam de minune și alergam cât ne țineau picioarele, desculți. Geronimo, taică-meu, bombănea, asta numai dacă i se plângea mama vitregă. Devenea de-a dreptul sever și o dată m-a bătut fiindcă i-am furat o sulă. Vânătăile le-am avut cam o lună
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stângi. Văzu o cicatrice mare vindecată și nu prea. Asta mi se trage de la raza unei stele. Cu acea ocazie un glas m-a făcut păcătoasă și mi-a spus că nu pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără să știe de ce. La un moment dat se poticni și fu catapultat de la înălțimea unui zid. Era un zbor înalt, dedesubt vedea până hăt departe pământul de care se va zdrobi. Dar căderea era lentă, ateriză ca pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără să știe de ce. La un moment dat se poticni și fu catapultat de la înălțimea unui zid. Era un zbor înalt, dedesubt vedea până hăt departe pământul de care se va zdrobi. Dar căderea era lentă, ateriză ca pe un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
despre cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona; dacă îl vedea cu o carte în mână, se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona; dacă îl vedea cu o carte în mână, se apropia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prieteniei tale. Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi bunul și solemnul renume al religiei noastre. Da, mi-a zis ceva despre viața și convertirile lui. Inima lui e zbuciumată, sufletul lui este tot o rană, iată de ce aleargă după miraje și făgădinți. Tu să-mi răspunzi așa cum se răspunde unui duhovnic, iar nu să-mi înșiri tot felul de teorii și cuvinte frumoase. Nu trebuie să-l mai întâlnești pe acel individ, e un tip periculos, ba chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ajute. M-am apropiat de casă, dar am luat-o la goană îngrozit. Apoi m-am întors și am intrat. "Ajută-mă, ajută-mă, Giandomenico, mor, mor, carnea mă frige, inima mi se despică"34. Am început să plâng, am alergat afară și am bătut la toate porțile, nimeni, toți erau la câmp. Așa că m-am întors înapoi la Giuseppa care mi-a spus să iau cuțitul din bucătărie și s-o ajut să taie cordonul ombilical. După aia, m-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe miriște? De multe ori. Ți-a fost frică? Doar o singură dată; dormeam sub un smochin, după-amiază, auzind că latră câinele m-am trezit și am văzut un șarpe atârnându-mi deasupra capului, răsucit în jurul copacului. M-am îndepărtat alergând; aveam senzația de a fi fost sufocat de strânsoarea lui. Era cumva același șarpe pe care l-ai văzut mai târziu în biserică. Nu, Tommaso, ăla era mult mai mare și avea aripi. Se gândea mult la Carlo și se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa unui han. Bătrânul, cu un surâs disprețuitor, îi răspunse: Toți sunt neguțători, aleargă nebunește după aur și argint și țin caii și catârii în galop până-i termină. Și care e motivul unei asemenea grabe? Au o întâlnire la care trebuie neapărat să ajungă? Se duc la târg să vândă. Și cârciumarii serveau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
copilărie. Părinții, așa cum Îndemna Sfântul Ioan Gură de Aur, trebuie să Înceapă educația morală a copilului, considerând cu atenție felul În care se Îmbracă acesta. În ziua de astăzi, copilul nu acceptă mustrarea părinților În legătură cu vestimentația sa; nu numai că aleargă după haine luxoase dar și extravagante, ci se Îmbracă după stilurile de muzică pe care le preferă: dacă preferă genul de muzică pop-rock, rock’n roll, atunci adoptă Îmbrăcămintea aceasta „așa zișii artiști, dacă preferă muzica punk, la fel adoptă
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
nesimțite, printre degete. Privi din nou în jur, nu văzu nimic, avu doar senzația că altcineva îl vede pe el. Vru să vorbească, însă, înainte de a se hotărî ce să spună și, mai ales, cui, auzi, ca și cum cineva ar fi alergat șchiopătând pe crengi uscate, croncănitul corbului. Pasărea se roti în cercuri tot mai strânse, până ce se așeză pe creștetul cavalerului. Întinse aripile, căutându-și echilibrul, țopăi, alunecând cu ghearele, apoi rămase cu ciocul întredeschis și capul într-o parte, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i despre castel și despre călărețul care îl aștepta. O privi cum se depărtează, mergând încet printre blocuri, ținându-se cu o mână de zid și cu alta apăsându-și pântecele de o durere întârziată. Se îndreptă spre casă, aproape alergând, se strecură prin poarta întredeschisă, la fel și prin ușa de la intrare, doar că, uitând de el, clopoțelul de deasupra ușii dădu, numaidecât, de veste. Atât de repede apăru maică-sa în ușa sufrageriei, încât Petrache înțelese că pândise toată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascunse ale trupului și, de acolo, să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi început să alerge, aerul dă năvală printre buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum, e o zi proastă, bodogăni Costică Ologu. Te și miri, unde-or fi alergând toți ăștia ? — Cât vezi cu ochii, adăugă Fane Chioru. Fiecare cu ce n-are. El, Coltuc, ce să mai zică... Ședea între ei, bine proptit pe scândurile care alcătuiau un fel de căruț cu rotile. În locul de unde ar fi trebuit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dedesubt. Scund, dar cu chip de- acum bărbătesc, cu nas încovoiat, tot așa, bărbătește, și cu tuleiele mijite ca niște cârcei de viță, Coltuc arăta ca un copil bătrân. Iar ochii tocmai de aceea se încăpățânau să rămână copilăroși. Alerga de-a lungul străzilor cu privirile, se strecura printre oameni, țopăia printre mașini, se agăța de firele de înaltă tensiune, ca de bara trapezului, făcând giumbușlucuri, se răsucea primind, cu fața în sus, brumele întârziate ale amiezii de noiembrie. Ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
printre mașini, se agăța de firele de înaltă tensiune, ca de bara trapezului, făcând giumbușlucuri, se răsucea primind, cu fața în sus, brumele întârziate ale amiezii de noiembrie. Ceva însă nu-i plăcea în locul acela. — Uite pasajul, zise. Văd lumea alergând și mașinile și tramvaiele, mișcarea e cea mai frumoasă priveliște. Or, pasajul ăsta parcă le înghite pe toate... Dacă n-ar mai fi mișcare, n-ar mai fi nici moarte, reverberă orbul, cu glasul lui gros, din străfunduri. — Băga-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simți așa de aproape și încurajat de reazemul cârjelor, Costică Ologu întinse brațele spre coapsele femeii. — Șezi potolit, șontorogule, i-o reteză Panselia, cu vocea ei trecută prin spărgătorul de nuci. Vezi că-ți bag cârja-n cur de-o să alergi pe-aicea ca o cometă... Orbul își primi bastonul, se propti în el și, călăuzit de femeie, apucă de umeri flăcăul, săltându-l pe cărucior. Ologu privi spre poalele dealului, acolo unde oamenii primarului încărcau ceaunele în camionul Jandarmeriei și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu scoarța încrustată. Florile strivite erau ale unui cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o singură dată până la tăpșanul din Colentina, se lungiseră pe o întindere înverzită, presărată cu flori de toate culorile, fluturi cu aripile franjurate se încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
salveze a fost să îngenuncheze, cu mâinile strânse peste pântece. „Drogata aia în blugi !“, strigase careva, dar ea nu grăbise pasul, putea fi vorba despre altcineva, oricum, s-o iei la fugă însemna condamnare sigură, numai ei aveau dreptul să alerge, erau justițiarii, toți ceilalți care fugeau erau vinovați, fuga lor era oprită, de parcă, fugind, s-ar fi lovit de o ușă de sticlă. Oricât de repede ai fi fugit, se găsea în calea ta o bâtă să-ți zdrobească genunchii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
auzit dindărătul unui perete, ți-ai fi făcut cruce, jurând că e un cal ce vorbește. Avea mâini atât de lungi, încât nu știai dacă e un armăsar săltând în două picioare sau un om care se maimuțărește, gata să alerge în patru labe. De aceea, atunci când ridică mâna, cu unghiile sclipind de parcă ar fi fost bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
huruiala devenise asurzitoare, muntele se nărui, pântecul i se făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista niciun drum. Chisăliță se opri să-și smulgă scaieții agățați de pulpanele prea largi și alergă după ceilalți. — O să se facă la loc, gâfâi. Grămada asta de gunoi... câtă vreme există orașul. Sau te pomenești că mută și orașul din loc... Privi înapoi, împiedicându-se : Era frumos, cu macaraua aia cât o clopotniță... Ajungea până la cer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]