13,186 matches
-
sa. Prințul Vladimir Kirillovici al Rusiei s-a născut la Porvoo în Marele Ducat al Finlandei, fiind unicul fiu al Marelui Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei și al Marii Ducese Victoria Feodorovna (născută Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha). Bunicii paterni ai lui Vladimir au fost Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și Marea Ducesă Maria Pavlovna ("născută" Ducesa Marie de Mecklenburg-Schwerin). Bunicii materni au fost Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei. Familia
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
Vladimirovici al Rusiei și al Marii Ducese Victoria Feodorovna (născută Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha). Bunicii paterni ai lui Vladimir au fost Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și Marea Ducesă Maria Pavlovna ("născută" Ducesa Marie de Mecklenburg-Schwerin). Bunicii materni au fost Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei. Familia lui Vladimir a fugit în Finlanda după Revoluția Rusă din 1917. Au părăsit Finlanda în 1920 și s-au mutat la Coburg, în
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
cei opt ai lui George, Prinț de Wales și a Carolinei de Ansbach; s-a născut la 7 decembrie 1724, la Casa Leicester din Londra. A fost botezată la 22 decembrie. La 11 iunie 1727, când Louise avea doi ani, bunicul ei, George I, a murit, iar tatăl ei a devenit regele George al II-lea. S-a căsătorit cu Prințul Frederick al Danemarcei și Norvegiei la 11 decembrie 1743 la Altona, Holstein și a devenit Prințesa Frederick a danemarcei și
Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/320057_a_321386]
-
mare a regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției lui Maria Luisa de Parma. S-a născut la Aranjuez. A fost cel mai mare copil care a supraviețuit al părnților săi. Charlotte s-a născut în timpul domniei bunicului patern, Carol al III-lea al Spaniei (1716-1788). Tatăl ei a fost al doilea fiu al lui Carol și soției lui Maria Amalia; mama ei, Maria Luisa de Parma, a fost nepoata regelui Ludovic al XV-lea al Franței prin
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
din 2004. A participat la „The Stanway School” în oraș. L-a 17 ani s-a transferat la Ipswich Town că stagiar. În acelați timp el fiind selecțonat să reprezinte Irlanda de Nord la nivelul sub-18, calificându-se prin virtutea faptului că bunicul matern să născut în țară. "Correct aș of the end of the 2008-09 season"
Adam Miller () [Corola-website/Science/320078_a_321407]
-
generoasă de un milion de livre. La scurtă vreme după căsătoria ei, în timp ce curtea își avea reședința la Palatul Fontainebleau, Louise Françoise s-a îmbolnăvit de variolă. În timp ce soțul ei de 17 ani n-a îngrijit-o, mama ei și bunicul soțului ei, "Le Grand Condé" au făcut-o. Prințul de Condé chiar l-a împiedicat cu forța pe Ludovic al XIV-lea să-și vadă fiica pentru propria lui siguranță. Louise Françoise s-a recuperat, dar "Le Grand Condé" a
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
Duncan I s-a născut în jurul anului 1010. El era fiul lui Crinan și nepotul regelui Malcolm al II-lea. El conducea Strathclydeul, pe care l-a moștenit de la bunicul său. A obținut acest teritoriu în 1018, când Owen cel Pleșuv a murit. Astfel, el a devenit primul monarh al Scoției unite. Aderarea sa la tronul Scoției este un exemplu de moștenire a tronului în linie directă. Duncan este cunoscut
Duncan I al Scoției () [Corola-website/Science/320177_a_321506]
-
Kardam reprezintă restaurarea ordinii în Bulgaria, care suferise o serie de înfrângeri în fața bizantinilor în sfertul al treilea al secolului al optulea. Kardam nu numai că a stat ferm împotriva lui Constantin al VI-lea (care încerca să imite succesul bunicului său Constantin al V-lea), dar posibil că a reușit și să precipite criza de la curtea bizantină, datorită eșecurilor repetate ale lui Constantin al VI-lea. Aceste eșecuri au subminat poziția împăratului, care în cele din urmă a fost detronat
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
"A nu se confundă cu bunicul său, Lorenzo de' Medici (1449 - 1492)!" Lorenzo di Piero de' Medici (12 septembrie 1492 - 4 mai 1519) a condus Florența din 1513 până la moartea să în 1519 (a murit de sifilis). El a fost de asemenea Duce de Urbino din
Lorenzo al II-lea de' Medici () [Corola-website/Science/320258_a_321587]
-
condus Florența din 1513 până la moartea să în 1519 (a murit de sifilis). El a fost de asemenea Duce de Urbino din 1516 . Născut în Florența, el a fost fiul lui Piero di Lorenzo de' Medici și al Alfonsinei Orsini. Bunicii din partea tatălui au fost Lorenzo Magnificul și Clarice Orsini. Bunicii săi din partea mamei au fost Roberto Orsini, Conte Tagliacozzo și Caterina Sân Severino. Niccolo Machiavelli i-a dedicat lui Lorenzo lucrarea "Prințul" a-l învăța despre tacticile pe care să
Lorenzo al II-lea de' Medici () [Corola-website/Science/320258_a_321587]
-
murit de sifilis). El a fost de asemenea Duce de Urbino din 1516 . Născut în Florența, el a fost fiul lui Piero di Lorenzo de' Medici și al Alfonsinei Orsini. Bunicii din partea tatălui au fost Lorenzo Magnificul și Clarice Orsini. Bunicii săi din partea mamei au fost Roberto Orsini, Conte Tagliacozzo și Caterina Sân Severino. Niccolo Machiavelli i-a dedicat lui Lorenzo lucrarea "Prințul" a-l învăța despre tacticile pe care să le folosească pentru unificarea Italiei, dar intenția din spatele acestei dedicații
Lorenzo al II-lea de' Medici () [Corola-website/Science/320258_a_321587]
-
Medici, ca o ultimă mutare de succes a acestuia. Cavoul lui Lorenzo di Piero de' Medici din capelă Medici a bisericii Sân Lorenzo, este ornamentat cu lucrările lui Michelangelo "Amurgul și Aurora" și "Gânditorul". Din cauza numelui identic cu cel al bunicului său (ambii numindu-se Lorenzo di Piero de Medici), al cărui cavou este de asemenea în capelă Medici, cavoul sau este adesea confundat cu cel al bunicului său.
Lorenzo al II-lea de' Medici () [Corola-website/Science/320258_a_321587]
-
lui Michelangelo "Amurgul și Aurora" și "Gânditorul". Din cauza numelui identic cu cel al bunicului său (ambii numindu-se Lorenzo di Piero de Medici), al cărui cavou este de asemenea în capelă Medici, cavoul sau este adesea confundat cu cel al bunicului său.
Lorenzo al II-lea de' Medici () [Corola-website/Science/320258_a_321587]
-
Marie Isabelle d'Orléans. Hélène a fost sora cu Amélie, regină a Portugaliei, Prințesa Isabelle de Orléans și Ferdinand, Duce de Montpensier. Tatăl ei a fost nepotul regelui Ludovic Filip I al Franței și moștenitorul aparent din 1842 până în 1848. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei. Părinții Hélènei aveau mari speranțe că ea se va căsători cu un moștenitor al unui tron. Ceilalți frați ai ei se căsătoriseră bine; sora ei mai mare
Prințesa Hélène de Orléans () [Corola-website/Science/320268_a_321597]
-
tatălui său a avut mai mulți frați și surori vitrege în urma aventurilor extraconjugale ale acestuia. Recăsătoria mamei sale cu Hector Lucchesi Palli a produs încă cinci frați și surori vitrege. La 2 august 1830, ca urmare a Revoluției din Iulie, bunicul lui Henri, Carol al X-lea a abdicat iar 20 de minute mai târziu, fiul său cel mare, Delfinul, de asemenea, a abdicat în favoarea micului duce de Bordeaux. Ludovic-Filip, ca general locotenet al regatului trebuia să-l proclame pe Henri
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
al Prințul Filip, Conte de Paris și a soției lui Prințesa Marie Isabelle d'Orléans și "Prințesă de Orléans" prin naștere. A fost soția regelui Carlos I al Portugaliei și era cunoscută de poporul ei sub numele de "Maria Amélia". Bunicii paterni au fost Prințul Ferdinand-Filip al Franței și Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei. Bunicul patern și cel matern au fost frați, ambii fii ai regelui Ludovic-Filip al
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
d'Orléans și "Prințesă de Orléans" prin naștere. A fost soția regelui Carlos I al Portugaliei și era cunoscută de poporul ei sub numele de "Maria Amélia". Bunicii paterni au fost Prințul Ferdinand-Filip al Franței și Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei. Bunicul patern și cel matern au fost frați, ambii fii ai regelui Ludovic-Filip al Franței și ai reginei Maria Amalia a celor Două Sicilii. La 22 mai
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
al Portugaliei și era cunoscută de poporul ei sub numele de "Maria Amélia". Bunicii paterni au fost Prințul Ferdinand-Filip al Franței și Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei. Bunicul patern și cel matern au fost frați, ambii fii ai regelui Ludovic-Filip al Franței și ai reginei Maria Amalia a celor Două Sicilii. La 22 mai 1886, Amélie s-a căsătorit cu Carlos, Peinț Regal al Portugaliei. El era fiul
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
cultural al lui Ahad Haam, avea talent muzical și era autor, între altele, al unei vestite melodii pe textul unei poezii a lui Shaul Chernihovski iar mama sa Tzipora, avusese vederi socialiste în tinerețe. Poetul fusese numit Avraham în cinstea bunicului său, rabinul Avraham David Lavat din Mykolaiv. Sora sa, Vardina Shlonsky, a devenit pianistă și compozitoare.. La vârsta de 13 ani Avraham a fost trimis în Palestina, aflată pe atunci în stăpânirea Imperiului Otoman pentru a învăța la gimnaziul ebraic
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
în ebraică: "În El este putere", în unele versiuni românești Booz), care s-a dovedit a fi rudă cu Naomi. Acesta, văzând condiția umilă a tinerei Rut, dorește răscumpărarea acesteia și o ia de soție. Copilul acestora, Oved, va fi bunicul regelui David, suveran al întregului popor evreu. După propoziția cu care începe povestirea, actiunea se desfașoară în Epoca Judecătorilor, înainte de înființarea regatului ebraic antic unificat. Cartea Bava Batra din Talmudul babilonean o plasează în vremea judecătorului Ibtzan (Ibțan) (și chiar
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
de variolă iar bunica paternă, Elisabeth Charlotte, Prințesă Palatină, a scris în memoriile sale că probabil "Mademoiselle d'Orléans" va muri peste șase ore. La o perioadă de timp după vindecare, a avut onoarea de a lua masa cu regele (bunicul matern), un privilegiu rezervat pentru Copiii și nepoții Franței. Se spune că acest lucru a crescut nivelul de animozitate dintre familiile înrudite Orléans și Condé. Discuția căsătoriei Louisei Élisabeth a apărut când verișoara sa, frumoasei Louise Élisabeth de Bourbon, fiica
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
Bourbon a devenit domnișoară de onoare, post din care mai târziu Marie Anne a demisionat din cauza naturii nestăpânite a verișoarei ei. La început căsătoria a fost una fericită, însă curând, cuplul a început să se certe în public, spre disperarea bunicului Ludovic al XIV-lea. În iulie 1711, tânăra ducesă a născut primul ei copil, o fată, la Palatul Fontainebleau. Fiica a trăit numai două zile iar de moartea ei a fost acuzat regele care a determinat-o pe Louise Élisabeth
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
Armând de Bourbon și Louise Élisabeth de Bourbon. Tatăl ei a fost al doilea fiu al lui François Louis de Bourbon, Prinț de Conți cunoscut drept "le Grand Conți" și a soția lui, Mărie Thérèse de Bourbon. Bunica paterna și bunicul matern au fost frați, părinții ei verișori primari. Mama ei a fost fiica cea mare și fiică favorită a lui Louise-Françoise de Bourbon, ea însăși fiica cea mare a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
început să țineau mici adunări private în apartamentele ei, la care au participat și cele trei surori ale soțului ei, inclusiv Enrichetta d'Este, viitoarea ducesa de Parma. În septembrie 1720, Charlotte Aglaé s-a îmbolnăvit de variolă si, potrivit bunicii ei, i s-au acordat ultimele taine. Ea și-a chemat duhovnicul ei francez, Colibeaux, și i-a dat o cutie cu documente rugându-l să le ardă în secret. Probabil printre aceste documente au fost și scrisori de dragoste
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun (1400-1432), printre care și "„a 29-a biserică, la Calafendești, cu popă”". Recensământul lui Rumeanțev (1772-1773) și apoi recensământul guvernatorului militar Spleny (1775) au înregistrat prezența a trei popi în satul Calafindești din Ocolul Vicovilor. Dintr-
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]