13,206 matches
-
și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Asta era invariabila frază care marca finalul spectacolului. I se dusese vestea bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec rugăciunile bunicului; acestea ar semăna leit cu rugăciunile oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec rugăciunile bunicului; acestea ar semăna leit cu rugăciunile oricărui credincios din lume și sunt înclinată să cred că Dumnezeu ar fi pus în mare încurcătură, atunci când ar trebui să personalizeze dorințele fiecăruia... Am citit despre succesul pe care l-ai avut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de flăcări, chiar în timpul concertului. Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dacă ar mai trăi, probabil că bunicul ar înțelege că a sosit vremea unor rugăciuni noi... Altfel, toate-s vechi... A. 7 Când mai aveam un pic până la evadarea din copilărie, am fost copleșit, brusc, de un sentiment de panică. Pur și simplu nu voiam să evadez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un domn care-mi făcea insistent cu mâna; un fel ironic de "bye, bye, stimată doamnă..." Era, neîndoielnic, discretul domn care mă "convocase" la recepția hotelului... Am început și eu să mă rog nonconformist lui Dumnezeu; ca tine și ca bunicul. Uneori strecor în confesiunile mele și un fragment din țicnita ta rugăciune: "... mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu". Cred că ne-am dorit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bucurat. Nu scapă nici Moritz de întrebare. Noi, a răspuns Moritz, zâmbind politicos, avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-am bucurat... Marcel e haham, omul care taie găinile evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-am bucurat... Marcel e haham, omul care taie găinile evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă e trimisă într-un somn adânc. Prietenul meu haham ia găina cu gesturi de maestru, o lasă cu gâtul în jos, așteaptă până i se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Myatt. — A moștenit frumusețea de la tatăl ei, răspunse domnul Stein. Nici unul dintre ei n-ar fi recunoscut că frumusețea lui Janet Pardoe era de vreun interes pentru el. Înainte de-a vorbi de ea, i-au fost pomeniți chiar și bunicii. Familia dumneavoastră provine din Leipzig? Întrebă Myatt. — Adevărat. Tatăl meu a fost cel care a transferat afacerea aici. Găsiți c-a fost o greșeală? — Oh, cum adică, domnule Myatt? Doar ați văzut cifrele. Nu sunt chiar așa de rele. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un doctor, spuse domnul Savory. — Nu va recunoaște asta niciodată, spuse Janet Pardoe, arătând cu capul spre Myatt. — Ei, să lăsăm asta! Sunt destul de neliniștit de situație, spuse Myatt. Îi voi telefona consulului nostru de la Belgrad. — Să-i telefonezi și bunică-tii! exclamă domnul Savory și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească o expresie colocvială dezarmantă, care ducea la tejgheaua prăvăliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
munților masivi, pietroși, și câmpia largă a țării, care începea aici și se termina tocmai la marginea dantelată de spumă si valuri, a mării celei mari. Neavând cine să-i scoată din rătăcire, pe acei străini, a fost trimis, de către bunic, să-i descurce el, copil, încă, păzitor de capre și oi, la casa bătrânească. Sa descurcat bine. Când a fost o altă rătăcire de vizitatori ai acelor părți din țară, tot el a fost găsit, sa-i descurce. și i-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din aur - parțial, vechi, de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace. Au existat dovezi cum că pe teritoriul României continuă să dăinuie obiecte din aur confecționate și transmise, din generație în generație, încă de pe timpul dacilor. Un mare motiv de mândrie constitue toate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de ce mi se cuvine, drept prinos, pentru talentul, munca și celelalte merite personale. și, ca urmare, îmi veți sărbători marea și originala consacrare definitivă. Deci: să-mi trăiți, să vă trăiesc, întru mulți ani! Asta am dorit! O, brazi frumoși! Bunicul Vovriev merge pe trotuar, de mână cu unul din nepoți. La intrarea în Palat se oprește, făcând loc persoanelor coborâte din luxoasa mașină care tocmai a oprit. Tresare. Dintre coborâții din autoturism îl cunoaște pe unul: fostul rege Miahi al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unul: fostul rege Miahi al României. Se cunosc de pe când erau copii. Or fi, de-atunci, mai bine de șapte decenii. Dacă nu, chiar, aproape opt. Fostul monarh, înalt, slab de-l bate vântul, îl recunoaște, la rândul său, pe bunic. Se desprinde de grup și, cu mâna întinsă a salut, se apropie de fostul prieten de joacă, în secolul trecut. Își dau mâna. Se privesc. Nu știu care să înceapă dialogul ce, firesc, va urma. Poate, de aceea, încep amândoi deodată. Bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fostul rege. Ia, aici, la Palatul Parlamentului: am auzit că ții o cuvântare. și am venit, dinadins, ca să te mai văd, și să te ascult. Îi înconjoară câțiva oameni ai ordinii. Vor să-i despartă. și, să-i înlăture, pe bunic și pe copil. Nu, se opune Mihai. Lăsați. Aici nu-i treaba voastră. Ăsta e prietenul meu din pruncie. și copilul? Urmașul. Urmașul său și al meu. O, cum au trecut de iute nouăzeci de ani! Cum au trecut! Lasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
până acum. Da, ai dreptate. Să ne simțim frumoși, și răzbătători, prin necazurile și nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se așează. Manifestarea începe. Nu durează mult. Cu totul - nici măcar o oră. Fiecare participant
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A, da, că uitasem să vă fac cunoștință. Am văzut că ai cam uitat, dar te iert. Ești în etate. Râd cu toții. Fostul rege ia mâna copilului în a sa, și zice: eu am fost rege peste toată țara asta. Bunicul meu numai pe viața și pe familia sa. și a fost, bunicul meu, permanent, fericit. Eu, nu prea. știu. De unde știi? De la tataia Vovriev. Că noi mult am mai discutat despre mata. și o să discutăm, încă. Da? Da. Lasă, că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cam uitat, dar te iert. Ești în etate. Râd cu toții. Fostul rege ia mâna copilului în a sa, și zice: eu am fost rege peste toată țara asta. Bunicul meu numai pe viața și pe familia sa. și a fost, bunicul meu, permanent, fericit. Eu, nu prea. știu. De unde știi? De la tataia Vovriev. Că noi mult am mai discutat despre mata. și o să discutăm, încă. Da? Da. Lasă, că o să vezi. Fostul rege urcă în limuzină, tataia cu nepotul își continuă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
seama de viteza cu care creșteau și de calitatea lemnului, în vederea găsirii celei mai bune întrebuințări, atunci când avea de construit vreun vas. De asemenea, Tevé Salmón plantă arbori tineri în locurile cele mai potrivite, la fel cum făcuseră și tatăl, bunicul și străbunicul lui, căci îndemânarea pe care o transmisese fiilor și nepoților lui nu le-ar fi folosit la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la umbra unui frumos mahon, ascultau atenți îngânarea monotonă a unui bătrân și, apoi, o repetau, cuvânt cu cuvânt. Era o școală a selvei, Universitatea yubani-lor, unde bunicul le povestea copilașilor tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce în viață. Geografia era o parte foarte importantă a acestui învățământ și cei mai faimoși războinici și exploratori explicau întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mulți cei care se decid. E unul dintre lucrurile bune pe care îl au noile generații. Să fii atentă la ele! Cu cât sunt mai tineri, cu atât se leagă mai puțin de lucruri, de persoane, chiar și de locuri. Bunicii noștri erau în stare să trăiască în aceeași casă de când se nășteau până în ziua când mureau. Și munceau cincizeci de ani în aceeași întreprindere. Chiar și cei de vârsta mea încă mai suferă de această ciudată fobie de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională pentru ce le-au făcut bunicii lor indienilor de pe pășuni. Nu le va plăcea să fie acuzați că îi ucid în continuare pe indienii de dincolo de frontiere. S-a încheiat războiul din Vietnam. Împotriva cui va mai protesta acum toată acea „minoritate zgomotoasă“ care a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]