13,997 matches
-
fost determinat de tandemul Draga Olteanu Matei (Varvara) - Marin Moraru (Toderaș), de amestecul între umorul citadin și cel rural (prezent mai ales în limbaj) sau de stilul regizoral al lui Mircea Moldovan. Într-un articol publicat la momentul lansării filmului, criticul Eva Sârbu a lăudat farmecul acestui film care „stă în prospețimea observației (...) în tandrețea punctului de vedere (...) în înțelegerea, și ea tandră, a problematicii”. Ea a afirmat însă că autorii filmului nu trebuiau să glumească pe astfel de teme. În
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
farmecul acestui film care „stă în prospețimea observației (...) în tandrețea punctului de vedere (...) în înțelegerea, și ea tandră, a problematicii”. Ea a afirmat însă că autorii filmului nu trebuiau să glumească pe astfel de teme. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că scopul filmului nu a fost atins, iar „comedia s-a „legat” greu”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Foarte tinerii intelectuali (un medic, o filologă, un agronom
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
tandră, a problematicii”. Ea a afirmat însă că autorii filmului nu trebuiau să glumească pe astfel de teme. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că scopul filmului nu a fost atins, iar „comedia s-a „legat” greu”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Foarte tinerii intelectuali (un medic, o filologă, un agronom) se confruntă, într-un sat transilvan, la primul lor loc de muncă, cu aplicarea celor învățate în
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
domnit aproximativ 22 de ani, între 869-850 î.Hr., iar potrivit cercetătorilor E. R. Thiele (874-853 î.Hr.) și respectiv, Gershon Galil, (873-852 î.Hr.) Ahab, pomenit în Biblie ca și toate personajele istoriei antice a evreilor, putea fi considerat și el de criticii radicali ai scripturii drept născocire dacă nu ar fi fost regăsit „Ahab israelitul” inscripționat pe stela asiriană (sau monolitul) de la Kurkh, pe lista cu numele adversarilor regelui asirian Salmanasar al III-lea, în contextul bătăliei de la Karkar, deși prezența lui
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
milioane de dolari). Acest film a fost selecționat de Ken Vlashin, reprezentantul lui National Film Theatre - Londra, pentru a fi proiectat la zilele filmului românesc de la Londra (16 aprilie 1973). După prezentarea acestui film la Londra, în cadrul Săptămânii Filmului Românesc, criticul englez Derek Elley a realizat o analiză pertinentă a filmului în „Films and Filming” (august 1973), comparându-l pe autor cu regizori ca Iuri Ozerov și Serghei Bondarciuk. El a afirmat că regizorul român "„nu redă niciodată măreția frustă, ci
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
și «Lawrence of Arabia», dar scopul filmului e mai degrabă național decât individual. Ceea ce i-a reușit lui Sergiu Nicolaescu este să insufle filmului o amprentă personală suficientă pentru a anula efectele negative inerente oricărei producții grandioase”". La momentul apariției, criticii de film români s-au întrecut în elogii aduse acestei superproducții cinematografice. Ștefan Oprea îl considera o "„încoronare a ciclului de filme istorice din ultimii cinci ani, o operă de înaltă ținută cinematografică și de emoționantă tonalitate patriotică (...) și totodată
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
și totodată treapta cea mai înaltă a filmului istoric românesc, o lucrare monumentală caracteristică momentului politic actual”". În articolul "„Un regizor a cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, criticul Călin Căliman afirma că "Mihai Viteazul" este un „veritabil film-portret”, caracterul personajului principal fiind descris din punct de vedere psihologic. A fost conturat astfel „un erou cu adevărat durabil: deopotrivă poet al spadei, entuziast, visător, mare general, gânditor, revoltat...”. În
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
aici "„nu ca un individ care iese din rând și face un lucru măreț, ci ca o expresie a voinței colective a românilor, care oricum e menită să triumfe. Nu e un personaj istoric, e însăși forța invincibilă a istoriei”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Prima serie, Călugărenii, e dominată de întrebarea-refren „Ce vrei tu?”, răspunsul urmând să-l clarifice, treptat, cea de-a doua: „Țara Românească, Moldova și Ardealul”. Timbrul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
reptile, pe viață și pe moarte, în mlaștina Neajlovului, surprinsă memorabil de George Cornea (Pr. ACIN și UNIATEC), amplu comentată de compozitorul Tiberiu Olah (Pr. ACIN) și de banda de sunet creată de A. Salamanian (Pr. ACIN). Pr. Baume, 1974.”" Criticul Cristian Tudor Popescu a afirmat că "Mihai Viteazul" a reprezentat "„cea mai mare și mai profitabilă investiție în propaganda prin cinema a regimului comunist român”". Filmul a fost realizat pentru a alimenta valul de patriotism declanșat în România după discursul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
spuneau „Rusoaica”, a avut doi copii, amândoi devenind medici: Prozatoarea și eseista Victoria Murărescu (Guțan) s-a născut la 7 octombrie 1949 în comuna Racovița, județul Sibiu și este membră a Uniunii Scriitorilor din anul 2003. A fost căsătorită cu criticul și istoricul literar Ilie Guțan cu care are doi copii: Manuel și Sabin. Studiile elementare le-a făcut la școala din Racovița în perioada 1956 - 1963 după care a urmat cursurile Liceului teoretic din Avrig între anii 1963 - 1967. A
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
mari învățați ai vremii, un obsevator astronomic. Aceștia au determinat lungimea anului solar cu o precizie de șase zecimale (apreciabilă pentru acea epocă). Se obținea un calendar mult mai exact decât cel gregorian, adoptat în Europa patru secole mai târziu. Criticul literar român Tudor Vianu spunea că "„...dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecțiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii”". Iată câteva expresii ale pesimismului lui Khayam: Se pare că a scris peste o mie de
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
a fost criticată de unii rabini israeliți, crezând că se referă la Isaac Lurier, un discipol al religiei iudaice din secolul XVI, însă Madonna a dezmințit acuzațiile, susținând că piesa este despre Yitzhak Sinwani, a cărei voce apare în înregistrare. Criticii au lăudat albumul, numindu-l o întoarcere la rădăcini pentru Madonna, fiind cel mai aclamat album al acesteia de la "Ray of Light" (1998). Specialiștii au apreciat faptul că interpreta a ales să se inspire din muzica dance a muzicienilor care
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
pe o notă critică, spunând că „Madonna a luat-o pe drumul sigur [...] având grijă ca discul să sune cât mai «curat» și manufacturat. Din această cauză, albumul sună puțin rece și impersonal. Oricine ar fi putut cânta în locul ei.” Criticul muzical Robert Christgau a comparat albumul cu primul album solo al muzicienei. Kelefa Sanneh de la "The New York Times" a descris albumul ca fiind „exuberant”, primind o recenzie pozitivă și de la Peter Paphides de la "The Times". Christian John Wikane de la PopMatters.com a
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
în categoria „Cel mai bun album dance/electronic”. „Hung Up”, ce fusese folosit în unele reclame înainte de lansare, a fost primul single de pe album, fiind valabil sub diferite formate începând cu 17 octombrie 2005. Cântecul a primit recenzii pozitive de la criticii de specialitate, care au considerat că piesa ar trebui să restituie popularitatea muzicienei, după ce aceasta scăzuse din cauza proiectului "American Life". A fost de asemenea numit de unii ca fiind cea mai bună înregistrare dance a acesteia, comparând-o cu alte
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
dansa într-un club, însoțită de mai multă lume. Unii dansatori execută disciplina de origine franceză, parkour. „Sorry” a fost al doilea extras pe single de pe album, promovarea lui începând pe 28 februarie 2006. Cântecul a primit recenzii pozitive de la criticii muzicali, unii numindu-l chiar cel mai puternic de pe "Confessions on a Dance Floor", fiindu-i de asemenea apreciat ritmul disco. A fost un nou succes comercial, devenind un hit de top 10 în peste 20 de țări, atingând locul
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
cântec promovat de pe album, extras pe single de Warner Bros. Records pe 6 iunie 2006, decizia venind de la faptul că era a treia cea mai descărcată piesă de pe album. A fost lansat în aceeași zi cu debutul turneului mondial "Confessions". Criticii au apreciat abilitatea muzicienei de a transforma replici considerate clișeu în slogane pop. Piesa a devenit un hit în clasamentele dance din Statele Unite, dar nu a intrat în Hot 100. A fost un succes mai mic decât anterioarele lansări, fiind
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
Regatul Unit și clasându-se pe primul loc în Spania. Videoclipul prezintă interpretarea Madonnei din Club Koko, dar conține animații pentru a arăta diferit vizual. „Jump” a fost al patrulea și ultimul extras pe single, lansat pe 31 octombrie 2006. Criticii au apreciat compoziția pentru tema care susținea încrederea în sine. A devenit un succes de top 10 în mai multe țări europene, precum Finlanda, Italia, Regatul Unit, România și Ungaria. În Statele Unite, „Jump” s-a clasat în mai multe topuri
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
emisiunea "scrieți-ne, noi va răspundem", 26 august. Poeta primește premiul " B. Fundoianu" (Benjamin Fondane) pentru întreaga activitate poetica, premiul Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, Țel Aviv, 4 decembrie 2006 "Cireșe amare sub Katiușe", editura Haifa este comentată de către criticul Carol Isac în cotidianul: Ultimă oră, Țel Aviv urmată de o semnalizare a volumului, citind din cotidian la TVRI la emisiunea "cuvântul care unește", decembrie, 2006 Lumini diafane : [versuri] / Bianca Marcovici. - Marcovici, Bianca. - [Israel] : Editură "Haifa", 2006. - 108 p. ; 17
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America)”, 2011, unde sunt incluși, în mod judicios și echilibrat, circa două mii de scriitori români din zilele noastre. Bianca Marcovici este inclusă. sub îngrijirea academicianului Eugen Simion " ."Istoria Literaturii Române" de criticul Ioan Holban-pagini despre " Muntele meu, Carmel", Editura "Familiei" Israel Referiri critice ale scriitorilor: Nicolae Manolescu, Sebastian Costin, Titus Popescu, Virgil Cutitaru, Florin Costinescu, Georghe Tomozei, Romulus Munteanu, Cristian Livescu, Emil Brumaru, Bogdan Dumitrescu, Al.Raf.Minimum, dr.Elena Ester Tacciu
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
românești, realizată de paginademedia.ro în 2001, filmul "B.D. la munte și la mare" se află pe primul loc în lista filmelor românești difuzate de televiziunile din România, cu un număr total de 37 de difuzări în ultimii 6 ani. Criticul Călin Căliman considera în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000) că seria B.D.-urilor a mizat pe microrecitalurile unor actori de comedie versați precum Dem Rădulescu, Jean Constantin, Puiu Calinescu, Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, George Mihăiță sau Vasilica Tastaman, fiind
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
microrecitalurile unor actori de comedie versați precum Dem Rădulescu, Jean Constantin, Puiu Calinescu, Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, George Mihăiță sau Vasilica Tastaman, fiind prezentate aventurile a trei borfași simpatici. Reacțiile critice au fost însă împărțite pe un palier destul de larg. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„«Prafuri pentru mama mare» e comentariul unui caz de trafic de stupefiante, subiect care nu se prea pretează la umor după cum o demonstrează și episodul melodramatic al
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
Gaudeamus din București (18-20 nov. 2016), au participat doamna Monica Pillat (fiica lui Dinu Pillat), jurnalistul Grigore Cartianu, teologul Radu Preda, diplomatul Teodor Baconschi, sociologul Mirel Bănică, scriitoarea Daniela Șontică, dar și oameni politici precum Adriana Săftoiu sau Toader Paleologu. Criticii au întâmpinat laudativ apariția cărții. Profesorul Adrian Papahagi a spus: "Trei vârste umane, trei povești de dragoste și un autor capabil să deslușească haloul iubirii sacre în filigranul celei profane. Ficțiunea copilului arhetipal, Mowgli, atins de primul fior al dragostei
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
unui spațial 10. După-amiaza unui detectiv 11. Evadare pe benzi 12. Cuvinte din partea unui expert 13. Comutare asupra mașinii 14. Puterea unui nume 15. Arestarea unui conspirator 16. Întrebări privind un motiv 17. Încheierea unui proiect 18. Sfârșitul unei anchete Criticul Groff Conklin a lăudat romanul pentru modul în care Asimov "a combinat interesul său pentru robotică și preocuparea sa pentru sociologia unei lumi de mâine nebună din punct de vedere tehnologic și birocratică". Boucher și McComas au considerat "" "cea mai
Cavernele de oțel () [Corola-website/Science/309665_a_310994]
-
1905 la Collioure, pictând împreună cu Henri Matisse, care îl convinge să-și expună pânzele la "Salonul de Toamnă". Derain expune în aceeași sală din "Grand Palais" împreună cu Matisse, Maurice de Vlaminck, Albert Marquet, Jean Puy, Louis Valtat, sală pe care criticul Louis Vauxcelles o numește în mod ironic ""la cage aux fauves"" ("cușca fiarelor sălbatice"), datorită coloritului crud și violent al tablourilor. Expresia va face carieră, stilul creat de acest grup de artiști intrând în istoria artelor sub numele de "Fauvism
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
temute și urâte de bărbați și nu își folosesc puterile pentru a se ajuta pe ele însele, ci pe bărbații din jur, dorința lor supremă fiind de a aduce un bărbat în sânul religiei lor. Autorul de science fiction și criticul literar Samuel R. Delany s-a declarat ofensat de faptul că singura descriere a homosexualității prezentă în carte, cea a Baronului Harkonnen în rolul perversului rău, este negativă. Pe de altă parte, ascensiunea fiului Jessicăi se desfășoară sub conducerea Bene
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]