12,591 matches
-
piesă care instituie modernitatea, așa cum vom arăta în capitolul următor. 86 Fr., paravan pentru prostie. (n. tr.) 87 Autorul face referință la inversiunea ca tip de construcție sintactică dar și poetică, specifică limbii franceze (n.tr.). 88 Hugo, după patru drame în versuri, Cromwell (1827), Hernani (1830), Marion de Lorme (1831), Le Roi s'amuse (1832), dă trei drame în proză: Lucrèce Borgia, Marie Tudor (1833), Angelo, tyran de Padou (1835), care displac publicului. De aceea se întoarce la vers cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Autorul face referință la inversiunea ca tip de construcție sintactică dar și poetică, specifică limbii franceze (n.tr.). 88 Hugo, după patru drame în versuri, Cromwell (1827), Hernani (1830), Marion de Lorme (1831), Le Roi s'amuse (1832), dă trei drame în proză: Lucrèce Borgia, Marie Tudor (1833), Angelo, tyran de Padou (1835), care displac publicului. De aceea se întoarce la vers cu Ruy Blas (1838) și Les Burgraves (1843). 89 Numai Edmond Rostand, ultimul moștenitor al Romanticilor, va relua alexandrinul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectacol total", termen care acoperă o realitate foarte diferită, în special noțiunea de limbaj al corpului, iar Barrault, după el, de "teatru total", în eseul său intitulat Teatru total. 2 Wagner se explică asupra acestui lucru și în Opera și drama (Oper und Drama) din 1851. 3 Din 1882, Bayreuth a devenit centrul internațional al operei wagneriene (festival anual). (n.tr.) 4 Arhitectura acestui teatru va exercita o mare influență asupra lui Adolf Appia și asupra lui Gordon Craig. 5 Articol
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care acoperă o realitate foarte diferită, în special noțiunea de limbaj al corpului, iar Barrault, după el, de "teatru total", în eseul său intitulat Teatru total. 2 Wagner se explică asupra acestui lucru și în Opera și drama (Oper und Drama) din 1851. 3 Din 1882, Bayreuth a devenit centrul internațional al operei wagneriene (festival anual). (n.tr.) 4 Arhitectura acestui teatru va exercita o mare influență asupra lui Adolf Appia și asupra lui Gordon Craig. 5 Articol inserat în Arta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fărâmițată în totalitate. 18 "Mariant souvent sans lien apparent comme dans la vie La musique la danse l'acrobatie la poésie la peinture Les chœurs les actions et les décors multiples Vous trouverez ici des actions Qui s'ajoutent au drame principal et l'ornent Les changements de ton du pathétique au burlesque Et l'usage raisonnable des invraisemblances." (n.tr.) 19 Craig, în Arta teatrului, își comunică experiența de regizor scenic sub forma unui dialog filosofic între un regizor și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1545). Își consacră o mare parte a reflecțiilor studiului arhitecturii teatrale. 23 Patrice Chéreau, în remarcabila sa regie scenică la Hamlet, în 1988, la Grande Salle de la Villette, a recurs la acest tip de dispozitiv ce îi permitea, în funcție de momentele dramei, să facă să apară zidurile împrejmuitoare din Elseneur, ridicând o parte din solul scenei, sau să adâncească cimitirul de unde groparul dezgroapă craniul bufonului Yorrick, coborând o altă parte a solului. 24 Vezi scrierile lui Schlemmer, adunate în Théâtre et abstraction
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în teatru, fac din el un regizor de excepție. 39 Stanislavski a fondat Teatrul de Artă din Moscova în 1848. Meyerhold, pe care naturalismul folosit de Stanislavski nu-l satisface, părăsește Teatrul de Artă în 1902 pentru a fonda Societatea dramei noi. Va mai lucra apoi cu Stanislavski când vor crea împreună Teatrul Studio. 40 Folosim acești termeni, deși puțin ortodocși din punct de vedere geometric, căci sunt cei folosiți de Meyerhold. 41 În 1933, cu ocazia venirii lui Hitler la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
publicate. 45 Publicat în Théatre complet, t.1, Actes Sud, 1986. 46 L'Age d'or, Première ébauche, Stock, Théâtre ouvert, 1975. ----------------------------------------------------------------------- MARILE TEORII ALE TEATRULUI La construction politique de la nation 2 1 306 307 Cuvânt înainte Antichitatea Clasicismul Revoluția dramei Trecerea spre modernitate Glosar Cronologie Index Index
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Italia (1,32), Grecia (1,28) și unele țări din vechiul bloc comunist: Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia (1,2). Problema creșterii natalității prin măsuri forțate legislative trebuie judecată în termeni de pierderi și beneficii. Nu trebuie să uităm de drama pe care o generează copiii nedoriți, abandonați, cu handicap ca urmare a unor manevre avortive clandestine și empirice sau drama copiilor ai căror părinți nu le pot asigura satisfacerea nevoilor de bază (hrana, locuință, igienă), din cauza precarității veniturilor. În spațiul
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Problema creșterii natalității prin măsuri forțate legislative trebuie judecată în termeni de pierderi și beneficii. Nu trebuie să uităm de drama pe care o generează copiii nedoriți, abandonați, cu handicap ca urmare a unor manevre avortive clandestine și empirice sau drama copiilor ai căror părinți nu le pot asigura satisfacerea nevoilor de bază (hrana, locuință, igienă), din cauza precarității veniturilor. În spațiul românesc cauzele amânării maternității spre vârsta de 30 de ani se pot împărți în patru categorii principale: pecuniar, profesional, educativ-afectiv
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
auditoriului, sau sinteze asupra evoluției mișcării teatrale românești: Schițe din istoria teatrului, Limba și scena, Literatura noastră dramatică, Pregătiri la înființarea unui teatru român de Iosif Vulcan, Despre datinele poporale în literatura dramatică de At. M. Marienescu, Arta (în special drama) și morala de I. Bunea, Din taina culiselor de Sextil Pușcariu, Catharza de Valeriu Braniște, Idei referitoare la înființarea teatrului nostru de Vasile Goldiș, Ceva despre psihologia plăcerii estetice de Iosif Blaga, Chestiunea teatrului la noi de Ion Scurtu, Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
la orașe și la sate. Era o acțiune propagandistică și de aceea criteriul selectării pieselor era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile Alecsandri și Iosif Vulcan. Au fost jucate și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Ovidiu și Despot-Vodă de V. Alecsandri. După o perioadă de stagnare, între 1890 și 1895, când nici nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
românilor. Scriitorul, afirmă Arghiropol, trebuie „să îmbrățișeze ce este național” și să contribuie la culturalizarea poporului. Literatura din J. pentru ț. corespunde acestui program redacțional, în sensul că se adresează unor cercuri largi de cititori. Em. Arghiropol da române, nuvele, drame și poezii, iar I. Holban, M. Cerchez, G. Lazăr, Gh. Tăutu, Em. Cobălcescu, N. Roiu, I. Gheorghiu-Budu, Emil Simon, D. Gulea, Gh. Stați colaborează cu versuri și proza. Adesea publică și I.M. Codrescu, autor de articole istorice, articole despre „artele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
conține, într-un fel, pe dramaturg. Teatrul lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad Anonimul și Săgetătorul, publicată în volumul Dramele puterii (1968), este excelența scriiturii. Chiar pândit pe alocuri de riscul de a cădea în virtuozitate calofilă, stilul imprimă, cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cădea în virtuozitate calofilă, stilul imprimă, cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici nu putea fi alta: „pretexte istorice”. „Dramele puterii” sunt, în adâncul lor, drame ale existenței, ipostaze ale condiției umane, proiectate într-o ambianță de sugestivă concretețe, cu învălmășiri de lumini și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici nu putea fi alta: „pretexte istorice”. „Dramele puterii” sunt, în adâncul lor, drame ale existenței, ipostaze ale condiției umane, proiectate într-o ambianță de sugestivă concretețe, cu învălmășiri de lumini și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente, primejdios și provocant, cu soarta. Acceptând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
răbdării. Ce poate să însemne pentru greu încercatul domn puterea în împrejurări mereu neprielnice, dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama în care se zbuciumă exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei colectivități („Eu nu-mi apăr numele, îmi apăr țara”). Alegoria de înfiorate respirări din Veac de iarnă se împlinește sub o zare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei colectivități („Eu nu-mi apăr numele, îmi apăr țara”). Alegoria de înfiorate respirări din Veac de iarnă se împlinește sub o zare poetică. În Vlad Anonimul, drama lui Petru Cercel și relația lui cu tânărul Vlad, care primește surgiucul de domnie, cunoaște alte dimensionări. Pentru fostul cârmuitor - din familia aventurierilor de rasă de soiul lui Despot Heraclidul -, puterea, prerogativă ducând la excesul discreționar, și omenia, evghenie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre a subconștientului, împletindu-se cu aleanurile - „nevoia de dragoste”, jindul după o „clipă de fericire”. Ca în întreg teatrul lui O., mintea și inima sunt într-un continuu turnir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
judecata ce li s-ar cuveni pe scelerații „care ne surâd în Larousse”. E mărturia unui spirit care, inițiat în secretele captivante ale teatrului, aruncă o penetrantă căutătură și asupra jocurilor, lipsite de sublim, ale politicii. SCRIERI: Filtru, București, 1968; Dramele puterii, București, 1968; Fratele meu cu solzi de aur, București, 1970; Hamlet sau Ispita posibilului, București, 1971; Hamlet ou La Tentation du possible, Paris, 1987; ed. tr. Maria Ivănescu, București, 1999; Iadul și pasărea, București, 1972; Semnul ironiei, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
L’Homme à la balafre, Paris, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Filtru”, RL, 1968, 4; Al. Andriescu, Între livresc și sensibilitate, CRC, 1968, 20; Al. Piru, Din poezia ieșenilor, LCF, 1968, 23; Haralambie Țugui, „Filtru”, IL, 1968, 9; Nicolae Manolescu, „Dramele puterii”, CNT, 1969, 6; Al. Călinescu, „Dramele puterii”, RL, 1969, 12; Teodor Tihan, „Teatru”, ST, 1969, 4; Florin Faifer, „Teatru”, IL, 1969, 6; Liviu Leonte, „Hamlet sau Ispita posibilului”, CRC, 1972, 3; Laurențiu Ulici, „Hamlet sau Ispita posibilului”, RL, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Filtru”, RL, 1968, 4; Al. Andriescu, Între livresc și sensibilitate, CRC, 1968, 20; Al. Piru, Din poezia ieșenilor, LCF, 1968, 23; Haralambie Țugui, „Filtru”, IL, 1968, 9; Nicolae Manolescu, „Dramele puterii”, CNT, 1969, 6; Al. Călinescu, „Dramele puterii”, RL, 1969, 12; Teodor Tihan, „Teatru”, ST, 1969, 4; Florin Faifer, „Teatru”, IL, 1969, 6; Liviu Leonte, „Hamlet sau Ispita posibilului”, CRC, 1972, 3; Laurențiu Ulici, „Hamlet sau Ispita posibilului”, RL, 1972, 7; Ion Băieșu, În fiecare din noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
pagină, „Însemnări”, conține articole reproduse din „Universul literar”, între care: Gânduri fără suferință, Ardealul mumă, precum și O simplă lămurire a redacției:„Este timpul acesta, al lui 1940, timp al războiului, care, în măsura în care e războiul altora, nu ne poate înstrăina de drama românească, iar în măsura în care e și al nostru, ne adâncește în ea.” I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285194_a_286523]
-
schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant de elucidare a eroului, pentru care întâmplările exterioare, precum și structura proprie realității interioare devin un cerc vicios, care îl absoarbe treptat. În romanul politic, problematica se întoarce obsesiv la clarificarea dramelor și a compromisurilor săvârșite de deținătorii (micii) puteri, scriitorul având grijă să alterneze de la o scriere la alta punctele de vedere prin selecția diferită a personajelor care prezintă evenimentele. Astfel, în Fiul secetei (1973) activistul de partid este reprezentat printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
gospodăria agricolă colectivă. Situându-se în linia realismului tradițional, romanul își ia ca model creațiile lui Liviu Rebreanu, de care vrea să se apropie prin unele detalii ale conflictului și prin tipologie. Saga Cordovanilor este de fapt o rescriere a dramei pământului din Ion: întors de pe front, protagonistul încearcă să recupereze prin acte nebunești de violență partea lui de pământ pe care și-o însușise propria familie. Pe de altă parte, autorul dorește să surprindă ieșirea din matcă a satului tradițional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]