14,427 matches
-
într-un prim fragment, Kafka părea să conceapă Castelul în maniera unui roman polițist și că eroul se comportă ca și cum ar fi persecutat de către o poliție sau o organizație secretă, părând să fi venit în sat pentru a dejuca planurile dușmanilor săi. K., cu anonimatul său, trecutul său misterios și contradictoriu, identitățile lui mincinoase, încearcă să angajeze o luptă misterioasă cu instanța Castelului într-un scop necunoscut. Totul este suspect, cuvintele nu semnifică ceea ce vor să spună, personajele nu corespund nici
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îi spune: "suntem prieteni și după părinți, și pentru că sântem de-o seamă, iar drumul ăsta , pe care l-am făcut împreună, ne va lega și ai mult" (15.196-198) p. 35 II, Xenia este ereditară (vezi Iliada) unde războinicii dușmani, Glaucus și Diomede descoperă că bunicii lor, Belephoron și Oenus, au fost xenoi și și-au schimbat cadouri (Iliada, 6.119-236). Ei renunță să se lupte, arătând astfel că instituția xenia transcende fidelitățile politice. 53* Pentru versiunea românească, ediția deja
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
desconsidera Israelul, sugerează că această atitudine este o rezultanta a faptului că identitatea arabă împreună cu naționalismul arab sunt principalii factori care-i determina să-l perceapă drept o "amenințare și un inamic";580 în revers, lumea arabă consideră Israelul un "dușman al tuturor", "periculos de agresiv și expansionist", care urmărește să obțină "hegemonia regională în timp ce pretinde că lupta pentru pace".581 Israelul este perceput, de asemenea, ca un stat care sub pretextul că îi este amenințată securitatea statală ar putea invada
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
șeful Autorității Palestiniene.954 Un alt gest, care a lăsat loc la interpretări, l-a reprezentat acordarea primului interviu, în calitate de președinte al SUA, postului de televiziune Al-Arabiya, prilej cu care președintele Obama a ținut să precizeze că americanii nu sunt dușmanii lumii musulmane, iar în ceea ce privește conflictul din Orientul Mijlociu israelienii și palestinienii ar trebui să-și reia negocierile de pace, având ca punct de plecare și Inițiativa Arabă de Pace avansată de regele Abdullah al Arabiei Saudite (în 2002).955 Principiul 956
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
se realizeze dacă vor fi îndeplinite câteva condiții obligatorii, ca de exemplu: o mai mare implicare a liderilor israelieni și palestinieni în negocieri directe, schimbarea mentalității 1092 celor două părți (astfel încât fiecare să-și perceapă vecinul ca partener și nu dușman), încheierea procesului de colonizare de către Israel, reconcilierea intra-palestiniană, stoparea programului nuclear iranian, stabilitatea regimurilor politice în statele vecine, cu precădere în Egipt,1093 Siria, Liban, Iordania și nu în ultimul rând reculul fundamentalismului islamic de tip ISIS. Trebuie menționat
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
culturii române”. Dintre toate personalitățile culturii naționale care populează acest tip de text se detașează numele lui Mihai Eminescu. Acest al doilea exemplu epitomizează relația dintre timp și istorie în viziunea protocronistă a permanenței etnice: “în opera acestui romantic, înverșunat dușman și descompunător al timpului obiectiv, singurul timp consistent, coerent, viu este acela al istoriei naționale, durată în care viața se ipostaziază eroic, cerând implicație și jertfă, și de departe de a mai fi «vis al morții eterne»”. 4. Narațiunea Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
găunoasă, arta-narcotic a formei fără conținut, Maiorescu a servit cât se poate de zelos interesele claselor exploatatoare [...]. Maiorescu face parte din acei ideologi care au propovăduit literatura lipsită de ideologie, acoperind depravarea [s.n.] ideologică și morală”. Gulian propune „demascarea acestui dușman al poporului și agent zelos al capitalului străin”, iar acest gest „are sensul de a ne ascuți vigilența în lupta împotriva acelora care mai vor și azi să rupă cultura de interesele poporului”. Pot fi remarcate proprietățile limbii de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sovietic est-european, așa că urma cu insistență modelul sovietic. Oamenii comentau că Dej „a fost stalinist acasă și titoist în afară”. Deși China se afla de mult timp pe poziții antagonice față de Uniunea Sovietică, socotind chiar URSS cel mai periculos dintre dușmanii săi, între China și URSS nu a existat decât un conflict care ținea de interpretarea ideologiei. Indiferent cum se priveau China și Uniunea Sovietică la momentul respectiv, înainte de sfârșitul anilor ’80, ceea ce China a aplicat pe plan intern a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al PCUS a elaborat o scrisoare către organizațiile de partid, intitulată Cu privire la întărirea muncii politice a organizațiilor de partid în cadrul maselor și reprimarea atacurilor elementelor dușmănoase antisovietice. Scrisoarea arăta că nu există decât un singur mod de a trata cu dușmanul, și anume lupta necruțătoare, chemând „comuniștii, lucrătorii din organele de procuratură, justiție și securitate să stea de strajă intereselor patriei noastre socialiste, să fie vigilenți în depistarea elementelor dușmane și, în conformitate cu legile puterii sovietice, să reprime la timp acțiunile criminale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de activitate consacrat primului trimestru al anului 1957, Ambasada RPR la Moscova transmitea că atenția conducerii sovietice se îndreptase în această perioadă spre combaterea curentelor revizioniste oportuniste care s-au manifestat în ultimul timp în mișcarea comunistă internațională, demascarea încercărilor dușmanilor cauzei socialiste de a specula greșelile dezvăluite la Congresul al XX-lea și criticarea împărțirii artificiale a partidelor comuniste și muncitorești în staliniste și nestaliniste. Raportul menționa că în Pravda au fost combătute articolele cu tendințe revizioniste din presa iugoslavă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
explicat că trebuiau studiate atât experiența pozitivă, cât și cea negativă a URSS, pentru a nu mai comite aceleași greșeli. Toate aceste intervenții au rămas numai într-un cadru închis, fără a fi date publicității, pentru a nu oferi argumente dușmanilor socialismului. Decizia nu era însă definitivă. Comentând disputa intervenită între ministrul de Externe chinez, Ciu En-lai, și unii lideri sovietici, în timpul vizitelor la Moscova din 7-11 și 17-20 ianuarie 1957, Mao a arătat: „Pe cât de mult au încercat ei să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unele conduceri ale partidelor frățești au manevrat raportul „exploziv” al lui Hrușciov. în Darea de seamă se va arăta că PMR a orientat dezbaterile pe marginea Congresului al XX-lea în așa fel încât „să nu dea apă la moară dușmanului, să nu ducă la slăbirea încrederii față de mărețele realizări ale regimului sovietic și ale orânduirii democrat populare, față de socialism, să nu ducă la interpretări tendențioase care să slăbească unitatea partidului”. Era evident însă că „semințele” acestor posibile urmări existau în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe greșelile fostului lider sovietic, la Plenara din iunie 1957 Dej a vorbit deschis despre marile merite pe care le-a avut Stalin „față de poporul sovietic, față de mișcarea muncitorească mondială”, de „vasta activitate teoretică” a acestuia, de lupta lui împotriva dușmanilor marxism-leninismului, împotriva fracționiștilor și oportuniștilor. Aspectul ideologic era considerat vital în acel moment, numeroasele „inovații” propuse în acest domeniu după moartea lui Stalin și mai ales după Congresul al XX-lea constituind un pericol pentru unitatea lagărului comunist, unitate asigurată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care s-au răsfrânt și asupra pregătirii proiectului de declarație. La aceasta a contribuit și trend-ul ideologic pe care evoluau cele două conduceri. După victoria împotriva contestatarilor săi staliniști, Hrușciov putea aborda o atitudine mai deschisă, mai conciliantă față de „dușmani”, fiind înclinat să revină la o perspectivă pacifistă asupra relațiilor dintre cele două lagăre. Mao Tze-dun, în schimb, se afla în plină campanie de zdrobire a curentelor reformiste pe care tot el le inspirase: „Să înflorească o sută de flori
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1963, chinezii vor susține că o serie de principii au fost introduse în declarația din noiembrie 1957 la insistența lor, fiind prezentate ca amendamente proprii la orientările Congresului al XX-lea: aprecierea imperialismului american drept centru al reacțiunii mondiale și dușmanul cel mai înverșunat al maselor populare; dacă imperialiștii declanșează războiul, își semnează propria condamnare la moarte; existența unor legi generale ale revoluției socialiste și construcției socialismului; unitatea dintre teoria marxist-leninistă și practica revoluției socialiste și cea a construcției socialiste, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fie prin precizarea că vor fi coordonate numai „anumite acțiuni”, nu a avut sorți de izbândă în fața opoziției ferme a chinezilor, care au arătat că „a face o asemenea rezervă într-un document care va deveni public ar da posibilitatea dușmanului să presupună existența unor divergențe între participanți”. Gomulka a mai încercat în ultima ședință să obțină ca în locul formulei “în frunte cu Uniunea Sovietică” să fie inclusă formula „Uniunea Sovietică, prima și cea mai puternică țară socialistă”, situația lor internă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se poate vorbi despre un război psihologic prin care Iugoslavia, cea mai avansată țară în construcția socialismului după modelul sovietic în 1948, spre surprinderea multora a fost nu numai exclusă din lagărul „democrațiilor populare”, dar și declarată cel mai important dușman. Campania antiiugoslavă s-a manifestat deosebit de pregnant în Bulgaria, Albania și în Ungaria. Situația geopolitică a Ungariei, aflată la intersecția Europei Centrale cu Balcanii, prezența unei lungi frontiere cu Iugoslavia „revizionistă” au contribuit la transformarea Ungariei într-un punct strategic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
strategice ale URSS în zona Mării Mediterane și în întreaga Europă. Deoarece regimul lui Tito a rezistat cu succes presiunii URSS și a obținut o anumită autoritate pe arena internațională, teama de a pierde această imagine în urma cedărilor în fața fostului dușman de moarte trecea pe planul doi față de ispita de a încerca să folosească alianța cu Iugoslavia în interesul întăririi pozițiilor conducătoare ale URSS nu numai în lumea comunistă, dar și - mai larg - în mișcarea „de eliberare națională” și „antiimperialistă” (conform
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
primii ani după moartea lui Stalin. Cartea iugoslavă se juca pragmatic, în funcție de anumite interese de conjunctură. Astfel, când l-au înlăturat în 1953 pe L. Beria, el era învinuit anume de încercarea de a face (ocolind CC) legături separate cu „dușmanii URSS”, Tito și Rankovici. Doi ani mai târziu, la plenara din iulie 1955 a CC al PCUS, dimpotrivă, Molotov a fost aspru criticat pentru că aparatul MAE condus de el s-a împotrivit apropierii de Iugoslavia. în pofida evidentei opoziții a ministrului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
presa americană în urma raportului său secret, Hrușciov i-a chemat pe liderii țărilor socialiste la o reacție mai dură față de opoziție, care și-a revenit după cel de-al XX-lea Congres al PCUS. „Nu trebuie să uităm că față de dușmani trebuie să folosim forța. Nu trebuie să exagerăm, ca Stalin, dar să o folosim, trebuie. Pornirilor dușmănoase trebuie să le răspundem prin KGB, prin judecători, prin organele de represiune”, spunea el. Părerea Moscovei a devenit pentru Rakosi cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
militare sau polițienești locale să bănuiască aceasta”. Chiar în ziua instalării guvernului Groza, 6 martie 1945, erau reafirmate zvonurile cu privire la instrucțiunile primite din Germania de către Mișcarea Legionară, inclusiv organizarea într-un „front al rezistenței”, în care urmau a fi recrutați dușmanii regimului. Până atunci se primiseră doar informații vagi în această privință, dar „s-a aflat că în țară se vor lua strânse legături și cu cercurile militare”. Interesul sovieticilor pentru legionari este evident și într-o notă din 13 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
GEG și legionare de infiltrare în România au determinat intervenția directă a sovieticilor în afacerile României. Reacția sovietică poate fi înțeleasă prin observarea structurii de comandă sovietică. Stalin era un suspicios rus tradițional, care avea o obsesie față de spioni și dușmani ascunși, exemplul cel mai clar al acestei manifestări fiind Marea Teroare din anii ’30. Potrivit lui Hrușciov, Stalin pierduse contactul cu realitatea, iar suspiciunea lui a crescut după invazia germană, în 1941. Sovieticii erau preocupați să-și asigure spatele în timpul ofensivei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu era indicată, experiența dovedind că în această situație cei vizați se mutau în alte locuri. Acoperirea divulgată la încercarea de pătrundere în grupurile din munți urma să fie nu cea a unor legionari fugari, ci a unor infractori și dușmani ai comuniștilor și sovieticilor. Trecerea rapidă la acțiune era indicată atât pentru că apropierea verii ar fi ascuns urmele celor avuți în vedere, cât și pentru că existau informații că aceștia intenționau să-și pună în practică planurile. Era socotit oportun sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la mama, locuia, ca și astăzi, într-un bloc de lângă Liceul „Șincai”, a venit, mi se pare, responsabilul cărții de imobil să-i spună: „doamnă vă caută niște milițieni”. Au venit doi milițieni, erau tineri, să-i spună că toți dușmanii poporului vor sfârși așa cum merită; că eu am intrat la Europa Liberă și să știe și dânsa la ce se poate aștepta. însă cât am fost eu la Europa Liberă nu am avut nici un fel de neplăceri. Asta se datorează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nuclee de contact aflate în legătură cu grupurile de rezistență din munți (p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor în general și rolul fundamental al patriarhului Justinian în special. Pe de o parte, călugării reprezentau în imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), în ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]