KorAP: Find »[drukola/base=emoțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...496 497 498 ...519 >

12,957 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

Așa după cum putem constata, modelul wolpian se înscrie direct în continuarea modelului lui Pavlov. Anxietatea, care este pentru Wolpe elementul central al concepției sale teoretice asupra psihopatologiei, este concepută ca un răspuns învățat (după modelul lui Pavlov) în care trăirea emoțională n-ar putea fi disociată de reacția somatică, deoarece gândirea, la fel ca și celelalte comportamente, se supune acelorași legi „mecaniciste”. Deci, anxietatea este definită ca „modalitatea de răspuns neurovegetativ caracteristică unui individ supus unei stimulări nociceptive. Pănă la dispariția

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
întărire”. Contingențele întăririi Perspectiva neodarwiniană a lui Skinner înglobează în examinarea relației răspuns-întărire situațiile și interacțiunile care preced, însoțesc și succed imediat comportamentul, ansamblul constituind ceea ce el numește „contingențele întăririi”. O analiză comportamentală precizează întotdeauna: - Caracteristicile răspunsului: verbale, motrice și emoționale; - modalitățile de manifestare ale consecințelor care întăresc: pozitive, negative sau neutre; - circumstanțele în care survine răspunsul: stimulii discriminativi. Aceste interrelații sunt infinit mai complexe decât cele care unesc stimulul și răspunsul în primele formulări de tip S→R. Figura 1

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
subiectului de a răspunde unei situații particulare. El trebuie, atunci, de exemplu, să apeleze la noi forme de învățare stabilite într-o manieră progresivă. Uneori, acesta se lovește de răspunsuri care intră în competiție cu răspunsul eficient. Astfel, unele răspunsuri emoționale pot slăbi răspunsul de care depinde întărirea sau pot distruge valoarea de întărire a consecințelor. Se poate întâmpla, de asemenea, ca situațiile respective să solicite o secvență sau un lanț de răspunsuri ale căror prime elemente sunt prea îndepărtate de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
abil diagnostician datorită numeroaselor contingențe la care a fost expus pe parcursul unei lungi cariere, dar nu poate întotdeauna să explice aceste contingențe și nici să construiască reguli care i-ar permite să transmită propria sa competență confraților mai tineri. Comportamentul emoțional este foarte dificil de supus controlului unor reguli. „Inima are rațiunile sale pe care rațiunea nu le cunoaște” spunea Pascal. Sensul profund al acestei fraze este poate acela că există o deosebire între comportamentul guvernat de reguli și comportamentul modelat

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și emoției. Pentru acești psihologi, sciziunea este provizorie și este legată de unele probleme metodologice ale cercetării, însă ne putem întreba dacă, transcrisă în domeniul psihoterapiei, ea nu amplifică într-o manieră anormală, în sfera strategiilor terapeutice, raționalul în dauna emoționalului. Ea este ilustrată mai ales în terapiile comportamentale de către teoriile lui Beck și ale lui Seligman elaborate pornind de la depresie. In aceste teorii, patologia este percepută ca fiind consecința erorilor în logica formală. Dacă autorii acordă teoriilor învățării un rol

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a fi cea mai adecvată, terapeutul poate acționa prin intermediul unor proceduri diverse care pot fi clasificate în patru categorii: - corectarea distorsiunilor prin acțiune, - corectarea distorsiunilor prin observarea modelelor, - corectarea distorsiunilor prin restructurarea cognitivă, - corectarea distorsiunilor printr-o reducere a activării emoționale. Opera teoretică și experimentală a lui Bandura este incontestabil de o mare importanță în domeniul terapiilor comportamentale. Operă eclectică, ce asociază abordările comportamentale tradiționale unei serii de concepte cognitive variate dar care, în mare măsură, nu sunt încă verificate, ea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un model descriptiv fondat cu precădere pe rațiune - altfel spus, pe inteligență. Această punere în valoare a cognitivului în detrimentul afectivului, chiar dacă suntem de acord să declarăm provizoriu acest mod de a privi lucrurile, tinde să scoată în evidență raționalul în detrimentul emoționalului. Intr-o manieră euforică, se schimbă denumirea terapiilor comportamentale pentru a se crea, sub o etichetă destul de ciudată la prima vedere, terapii așa numite „cognitiv-comportamentale”. Totul petrecându-se ca și cum s-ar dori să se ofere unuia dintre aspectele comportamentului, cogniția

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
terapiilor cognitive și comportamentale. Hayes amintește că principiul întăririi se situează la interfața dintre acțiune și contextul său, reunind astfel variabile dependente (comportamentul) și variabile independente (contextul) într-o singură unitate. Atunci când clinicianul aplică conceptul pentru a schimba comportamentul (motor, emoțional și cognitiv), unele variabile independente specifice pot fi manipulate și se poate constata efectul acestei manipulări. Este principiul de bază al primului val al terapiilor cognitive și comportamentale. Ori nu așa se petrec lucrurile în cazul modelelor cognitive utilizate în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se angajeze în repertorii comportamentale care transmit propriile sale valori umane. Acceptarea este o alternativă la evitare. A ajuta pacientul să identifice aceste valori existențiale și să se comporte în acord cu acestea, chiar și atunci când este confruntat cu obstacole emoționale, este, în acest stadiu al terapiei, obiectivul esențial. Hayes definește valorile ca fiind direcțiile de urmat în viață dorite de subiect. Aceste valori stabilesc o orientare generală în cursul vieții, o direcție, în timp ce obiectivul selectează o destinație concretă. Aceste valori

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
proprii subiectului, terapeutul trebuie să caute, împreună cu acesta, obiectivele specifice pe care acesta dorește să le atingă. A reuni valorile și a se angaja în realizarea lor este lucrul care face ca acceptarea să se deosebească de o simplă imersiune emoțională. In acest stadiu, terapia de acceptare și implicare se aseamănă, spune Hayes, unei expuneri sistematice și unei terapii de modificare comportamentală. Pe parcursul terapiei de acceptare și implicare, autorul propune o serie de mijloace pentru obținerea acestor rezultate. Terapia în deplină

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în funcție de impactul acestora asupra subiectului și de nivelul acestuia de acceptare a modalităților evaluative. Topografia este descrisă, în general, de către subiect. Această descriere se realizează mai ușor pentru comportamentele motorii, dar este mai laborioasă uneori pentru aspectele cognitive sau manifestările emoționale, atunci când trebuie să se delimiteze conținuturile gândurilor sau să se distingă aspectele fiziologice, expresive și subiective ale emoțiilor. Pentru o evaluare precisă a frecvenței, a intensității sau a duratei, subiectul este invitat să îndeplinească o sarcină care presupune un exercițiu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
familială și socială capabile să explice geneza comportamentului problemă și natura determinanților actuali. Studiul lor semnifică, de exemplu, luarea în considerație a unor factori cum ar fi schemele cognitive subiacente sau personalitatea, aceasta fiind definită ca ansamblul repertoriilor comportamentale, cognitive, emoționale și fiziologice de care dispune subiectul într-un anumit moment al vieții sale. Acest studiu recunoaște importanța determinismelor biologice și psihologice fără a li se atribui cu ușurință statutul de variabile cruciale, așa după cum se întâmplă în abordarea psihodinamică. Datele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Abordând tratamentul disfuncției, terapeutul trebuie, probabil, să se informeze asupra relațiilor din cadrul cuplului și asupra cognițiilor „rigide” ale subiectului. Fiecare acțiune desfășurată la acest nivel antrenează modificări în totalitatea sistemului. Dacă partenerul feminin aderă la o terapie de comunicare, impactul emoțional al disfuncției este atenuat la subiect, ceea ce se repercutează asupra probabilității apariției comportamentului disfuncțional (frecvență sau intensitate). Cu ajutorul acestei terapii, subiectul este, de asemenea, adus în situația de a se referi din nou la cognițiile care își au originea în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
acestei terapii, subiectul este, de asemenea, adus în situația de a se referi din nou la cognițiile care își au originea în istoria sa trecută. Figura 3. Modelul retroactiv ANTECEDENTE INNASCUTE SI DOBANDITE (O) Rol predispozant Caracteristici biologice, comportamentale, cognitive, emoționale specifice legate de evenimente trecute (genetice, developmentale, familiale, sociale) STIMULI EXTERNI SI INTERNI (Sd) Rol declanșator, inhibitor sau facilitator Variabile contextuale: mediu fizic și social, cognitive, emoționale, somatice COMPORTAMENT PROBLEMA MOTOR-COGNITIV-EMOTIONAL (Rmce) topografie, intensitate, frecvență, durată CONSECINTE (C) CONSECINTE (C

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Modelul retroactiv ANTECEDENTE INNASCUTE SI DOBANDITE (O) Rol predispozant Caracteristici biologice, comportamentale, cognitive, emoționale specifice legate de evenimente trecute (genetice, developmentale, familiale, sociale) STIMULI EXTERNI SI INTERNI (Sd) Rol declanșator, inhibitor sau facilitator Variabile contextuale: mediu fizic și social, cognitive, emoționale, somatice COMPORTAMENT PROBLEMA MOTOR-COGNITIV-EMOTIONAL (Rmce) topografie, intensitate, frecvență, durată CONSECINTE (C) CONSECINTE (C) ASUPRA MEDIULUI ASUPRA SUBIECTULUI comportamentale, cognitive comportamentale, cognitive emoționale emoționale Intărire pozitivă/negativă de menținere Intărire pozitivă/negativă de menținere Teoria și practica Ipotezele explicative se bazează

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sociale) STIMULI EXTERNI SI INTERNI (Sd) Rol declanșator, inhibitor sau facilitator Variabile contextuale: mediu fizic și social, cognitive, emoționale, somatice COMPORTAMENT PROBLEMA MOTOR-COGNITIV-EMOTIONAL (Rmce) topografie, intensitate, frecvență, durată CONSECINTE (C) CONSECINTE (C) ASUPRA MEDIULUI ASUPRA SUBIECTULUI comportamentale, cognitive comportamentale, cognitive emoționale emoționale Intărire pozitivă/negativă de menținere Intărire pozitivă/negativă de menținere Teoria și practica Ipotezele explicative se bazează pe modelele teoretice propuse de către cercetările clinice și fundamentale, dar țin cont, în aceeași măsură, de particularitățile individuale. Unele variabile ignorate sau

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
STIMULI EXTERNI SI INTERNI (Sd) Rol declanșator, inhibitor sau facilitator Variabile contextuale: mediu fizic și social, cognitive, emoționale, somatice COMPORTAMENT PROBLEMA MOTOR-COGNITIV-EMOTIONAL (Rmce) topografie, intensitate, frecvență, durată CONSECINTE (C) CONSECINTE (C) ASUPRA MEDIULUI ASUPRA SUBIECTULUI comportamentale, cognitive comportamentale, cognitive emoționale emoționale Intărire pozitivă/negativă de menținere Intărire pozitivă/negativă de menținere Teoria și practica Ipotezele explicative se bazează pe modelele teoretice propuse de către cercetările clinice și fundamentale, dar țin cont, în aceeași măsură, de particularitățile individuale. Unele variabile ignorate sau considerate

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
disponibile. Dupont și al. au demonstrat faptul că acest mecanism de hipervigilență rămâne activat la pacienții suferind de atacuri de panică și agorafobie, inclusiv pe durata prelucrării informației referitoare la stimulările non anxioase. Această suprastimulare ar putea antrena o supraîncărcare emoțională, care activează la rândul său o schemă cognitivă de pericol care provoacă reacții de evitare. Caracteristicile tulburării de panică cu agorafobie Componentele tulburării de panică cu agorafobie Patru componente esențiale merită a fi menționate ca fiind caracteristice tulburării de panică

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și de ineficiență în fața declanșării acestei reacții psihofiziologice perpetuează inacțiunea sau evadarea, amplifică aprehensiunea anxioasă și accentuează sentimentul său de vulnerabilitate. Obiectivul esențial al terapiei constă, deci, în ruperea acestui cerc vicios: - prin propunerea unor instrumente care să controleze reacția emoțională și să amplifice sentimentul de eficiență personală, - ajutând pacientul să facă față amenințării, învățându-l unele comportamente adaptate acestei situații, - ajutându-l să identifice mecanismele sale de prelucrare a informației, în special mecanismul să de hipervigilență față de pericol și mecanismele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și generalizată epuizează pacientul, îl devalorizează și poate evolua spre o tulburare depresivă. Pe axa II Absența afirmării de sine este evidentă la personalitățile dependente și evitante, dar și în cazul tulburărilor bordeline, al personalității schizoide (retragere socială importantă, expresie emoțională și dezvăluire de sine limitate). Personalitățile paranoice prezintă o „slabă” afirmare de sine, într-o manieră agresivă manifestată prin neîncredere față de celălalt, ceea ce demonstrează uneori un sentiment de inferioritate. Evaluarea unei absențe a afirmării de sine In prezent, nici o evaluare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
funcțională, tehnica jocului de rol permite: - testarea capacității pacientului de a intra într-un joc de rol și familiarizarea lui cu această tehnică: reproducerea fidelă a realității poate surprinde pacientul; terapeutul exploatează apoi ansamblul reacțiilor acestuia (cercetare cognitivă în timpul manifestărilor emoționale, identificarea emoțiilor, analiza comportamentului); - utilizarea unei situații relaționale pentru a o înregistra sub forma unei fișe pe trei coloane a lui Beck; - testarea capacității pacientului de a realiza propriul său feedback, de a accepta și de a ține cont de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mult, am și eu un program foarte strict dimineața. - S: sugerarea într-o manieră pozitivă a soluțiilor aplicabile: „Vă rog să respectați programul și să sosiți la ora opt”. - C: consecințele pozitive pe care schimbarea le va produce asupra stării emoționale: „Acest lucru m-ar ajuta și mi-ar permite să ajung mai liniștită la lucru” Jocuri de rol Terapeuții propun o situație în care fiecare membru al grupului exprimă o critică conform acestui principiu. Sunt propuse mai multe situații, pentru ca

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de disconfort și de aprehensiune pe care orice ființă umană poate să-l trăiască atunci când se simte supus privirii și/sau aprecierii unei alte persoane. Tracul sau timiditatea sunt expresii nepatologice ale acestui sentiment. Ca și în cazul tuturor tulburărilor emoționale, anxietatea socială poate atinge o intensitate care o transformă într-o suferință și un handicap pentru pacient: se vorbește atunci despre „fobie socială”. Trei criterii delimitează anxietatea de fobia socială: intensitatea suferinței emoționale: anxietățile sociale patologice nu produc doar o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sentiment. Ca și în cazul tuturor tulburărilor emoționale, anxietatea socială poate atinge o intensitate care o transformă într-o suferință și un handicap pentru pacient: se vorbește atunci despre „fobie socială”. Trei criterii delimitează anxietatea de fobia socială: intensitatea suferinței emoționale: anxietățile sociale patologice nu produc doar o simplă jenă sau un disconfort, ele generează o stare de rău intensă, cu sentimente de panică situațională sau „atacuri de rușine”; importanța evitărilor: atunci când timidul se duce - chiar neliniștit fiind - la o petrecere

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pacientului că nu s-a putut conforma regulilor grupului și certitudinea că este, din această cauză, devalorizat și minimalizat. In general, în cazul fobiei sociale, cele două sentimente coexistă: teamă în timpul și înaintea confruntărilor, rușine în timpul și după. Această presiune emoțională cvasi permanentă provoacă teamă pacienților. Comportamentele La fel ca și în cazul altor tulburări anxioase, evitările reprezintă unul dintre simptomele majore ale fobiei sociale și argumentul cel mai convingător referitor la caracterul cronic al acesteia. Evitând să se confrunte, subiectul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]