14,044 matches
-
fără prea mare întîrziere, la întîlnirea cu domnii aceia. Numai că s-a întîmplat să se strice carbu- ba nu, radiatorul- a înghețat radiatorul cînd am trecut prin primul pas, - Piatra Înnegrită? Ducea cana la gură cu mîinile umflate de frig și sorbea băutura fierbinte cu un tremur de plăcere. - Da, la Piatra Înnegrită. Și totuși nimic nu era pierdut. Aș fi putut măcar să mă întorc cu el în oraș, de bine de rău. Numai că atunci o brișcă- - Care brișcă
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
cu Thailanda, țara recunoscută pe toate meridianele globului drept paradis al drogurilor și al sexualității. O senzație de déjŕ vu izbește cititorul de la primele pagini ale romanului. Același balans între o Românie sumbră (inevitabil asociată cu un peisaj de iarnă, frig, mizerie, străzi desfundate, spitale de dezintoxicare, "cafeneaua artiștilor", experiențe sexuale dezgustătoare - felației din precedentul roman îi corespund un act sexual efectuat de naratoare în timpul perioadei menstruale) și un Orient paradiziac (soare, vegetație luxuriantă, droguri și băuturi la discreție, oferte sexuale
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
Vedenia. Ea desfășoară credibil tribulațiile groazei unui grup de soldați rătăciți pe timp de noapte și viscol între cele două fronturi. Înregistrarea senzațiilor de dezastru, fiorul morții prevestesc stările psihologice, mai bine articulate și mai ingenios dezvoltate în alte nuvele, Frigul, Urâtul, Sfârșitul sau Semnele lui Dănuț, pe care autorul le va selecta în cele două volume publicate. Dintr-o a doua categorie de texte ar face parte nuvela din finalul volumului, Tatăl, o recuperare postumă ce a fost prezentată ca
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
ugurlan se împrumută de la Moromete, Paraschiv (mai mult) și Nilă (mai puțin) complotează în continuare cu otrăvita Guica și fug pe cai întorcându-se, totuși, dintr-un impuls al fiului mai greoi și mai cinstit, în fine, Niculae, bolnav de friguri, ia premiul întâi la școală depunându-se apoi, moale ca o cârpă, în brațele unui tată uimit. Descriptiv, descriptiv..., cum ar fi spus Lovinescu despre o schiță a tânărului Preda, citită în cenaclul Sburătorul în 1943. Dar fără aceste elemente
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
istoriei, de speculare a unui dramatism de netăgăduit de altfel. Când a intrat pe poarta Aiudului, doctorului Stroia i s-a spus că n-o să iasă viu de acolo. Ne dă prea puține amănunte despre traiul de zi cu zi: frigul inuman, lipsa celor mai elementare lucruri - hrană, igienă, ajutor medical, bătaia, umilința nesfârșită, și - iar și iar - speranța. Pasiunea pentru istorie a lui Stanciu Stroia este de fapt o dragoste constantă pentru speranță, o credință nestrămutată în ieri, azi și
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
civilizație din cele mai neînsemnate obiecte. Doctorul a cerut să plece din această lume pe piept cu acul făcut de el și ascuns de ochii temnicerilor, acul cu care a cusut zeci de zdrențe în încercarea de a lupta cu frigul. Practic, a trăit pe viu o coborâre în istorie, către vârsta când nimic nu fusese descoperit. A trăit tragedia de a reinventa civilizația cu mintea unei ființe a secolului XX, dar cu resursele unei creaturi de la începutul timpului. Și poate
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
uite așa trecem pe lângă miracole V M-aș face păstor Rupt din pășunile alpine M-aș face drumeț rătăcitor Pelerin dintr-un alt veac Aș păși desculț Până pe tavanul norilor Doar pentru a pune bețe în roata istoriei Mi-e frig simt c-am început să dez-iubesc Sunt gata să închei un târg Cu orice preț și cu oricine Mi-ar putea indica latitudinea Unei insule întâmplătoare Din care să facem Guadelupa Marinarului andaluz VII Ce-a mai rămas din cuvințenia
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
cineva a răsfoit mai departe paginile cărții din tablou. împăratul fu cuprins de fericire stranie. Privi plin de recunoștință spre Liu. - îți mulțumesc, pictore, îți mulțumesc! - strigă. Și, de-acum liniștit, îi spuse călăului că poate continua execuția. Florile exilate Frigul era atît de cumplit, încît o netrebnică de slugă îngheță și deveni statuie, în grădina papagalilor. Fu găsită dimineața, tocmai se întinsese după o cană lăsată pe prispă, dar nu mai izbutise să se îndrepte, încremenise, pur și simplu, în
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
care era, de zile întregi, foarte irascibilă. Vu }ien-tien se aplecă spre chipul înghețat, atinse cu degetele buzele sticloase, obrajii ce păreau însuflețit de îmbujorați și, dusă pe gînduri, spuse doar: vai, e ca o floare. Se părea că tot frigul din lume s-ar fi prăvălit asupra lor. Vîntul rupea, șuierînd, brazii de pe coama dealului, la marginea pădurii lupii urlau iar zăpada cădea fără încetare. La palat, sobele de teracotă duduiau încinse. împărăteasa era mai capricioasă ca niciodată. Punea să
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
sperjuri și să fie condamnați la temniță ori exil, nevinovați. Respingea, zile la rînd, cea mai delicioasă carne de prepeliță, ca apoi să înfulece pînă dădea afară tot. Puse să fie biciuiți prezicătorii de vreme. Dar toate acestea nu interesau frigul care se dezlănțuia tot mai tare, în ținut animalele cădeau secerate, păsările înghețau pe crengi, ciurde zgribulite de căprioare se rătăceau, ajungînd pînă în curtea palatului. într-o dimineață, curtea fu trezită de țipetele sălbatice ale împărătesei. Bătea cu furie
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
ținut animalele cădeau secerate, păsările înghețau pe crengi, ciurde zgribulite de căprioare se rătăceau, ajungînd pînă în curtea palatului. într-o dimineață, curtea fu trezită de țipetele sălbatice ale împărătesei. Bătea cu furie din picior, în pridvorul palatului, îmbrăcată, în ciuda frigului paralizant, doar într-o rochie de voal subțire; pridvorul se afla de cealaltă parte a grădinii princiare, vestită peste mări și țări, acoperită acum de un strat gros de zăpadă. Era atît de frig, de parcă lumea ar fi fost pusă
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
picior, în pridvorul palatului, îmbrăcată, în ciuda frigului paralizant, doar într-o rochie de voal subțire; pridvorul se afla de cealaltă parte a grădinii princiare, vestită peste mări și țări, acoperită acum de un strat gros de zăpadă. Era atît de frig, de parcă lumea ar fi fost pusă sub un glob de gheață. Cuvintele mînioase ale împărătesei erau mici clopote zăngănitoare, dar de-acum, strigătele nu mai erau cu totul lipsite de sens. încetul cu încetul, slugile pricepură că Vu }ien-tien le
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
o bârnă în formă de T când un fier îi pătrunse coasta curse apă cu sânge, ca o spărtură de naștere, murí ca izvor. Iată-l pe intrusul lumii, îmbibat în grăsimea tuturor vinilor, pus să se decoloreze palid de frig într-un aprilie sau de-a dreptul un martie, la peste opt sute de metri deasupra nivelului mării nicicând atinse. O gargară de ape în fundul unui puț secat, o expectorație în țevăria arterelor: așa îi clocotește învierea. Rugăciunea unui soldat în
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
liber renunțând la lectură. Viitorul pare să fie al salamandrelor care sunt peste tot. Chiar și în inima Pragăi, ,în Vltava, tocmai în fața Teatrului național, ieșise din apă un cap mare, negru, care înainta încet împotriva curentului". Atunci, cuprins de frig, domnul Povondra exclamă că ,a venit sfârșitul lumii", cade bolnav și nu mai speră decât să fie iertat de urmași. Romanul se închide la fel de original cum este în întregime construit, cu un dialog al scriitorului, demiurg al ficțiunii amenințătoare, cu
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
un creier de schimb" ( Lentilă). Sau: "un pumn de vînt/ învățat să bată măsura/ în fortăreața de carbon a melancoliei" ( se întoarce precum un asin). Sau "moartea un diapozitiv color și moartea cu gaița pe creștet/ aluat dus pe scripeți frig luminos pagină de ivoriu / cimpoaiele himerice ce tînguiau/ sub foșnirea uscată a stelei" ( Ochii). Astfel de metafore sînt antiepice deoarece suprimă devenirea, mișcarea, alcătuind un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
a pământului ( răsturnate). A rămas întipărită pe retină fereastra imaginată între pereții de sticlă opacă ai serei-închisoare. În momentul descătușării, nimeni nu a mai știut cum să-și folosească propria libertate. Plantele, până atunci ținute în seră, abia rezistă frigului de afară, abia rezistă noii realități, trebuie în definitiv să o ia de la capăt, asta dacă mai este timp ( " Au turnat beton și plumb încins/ Peste vechea firidă/ Unde zugrăviții, ca-ntr-un vis,/ Se mai luptau/ Cu-acel verde
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
continuat să urce; probabil nici nu auzise. M-am așezat din nou pe canapea, vlăguit. Ar fi trebuit să-i propun să-și scoată paltonul, ar fi fost o propunere normală. Atunci mi-am dat seama că era cumplit de frig - un frig umed și pătrunzător, de cavou. Nu știam să pornesc instalația de încălzire și nu aveam chef să încerc, tata era mort, iar eu ar fi trebuit să plec cît mai repede. Am schimbat canalul pe FR3, numai bine
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
urce; probabil nici nu auzise. M-am așezat din nou pe canapea, vlăguit. Ar fi trebuit să-i propun să-și scoată paltonul, ar fi fost o propunere normală. Atunci mi-am dat seama că era cumplit de frig - un frig umed și pătrunzător, de cavou. Nu știam să pornesc instalația de încălzire și nu aveam chef să încerc, tata era mort, iar eu ar fi trebuit să plec cît mai repede. Am schimbat canalul pe FR3, numai bine ca să prind
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
viață de-a animalul/ așa într-o doară așa" ( Ceremoniile nimicului). Odată stabilită această cheie a suferinței de-a fi, proclamate în generalitatea ei, producția se desfășoară cu o omogenitate constelată de termeni, precum gol, sacrificiu, înfrigurare, povară, umbră, oftat, frig. Un lexic ce ne pare cunoscut. Bacovianism? Într-un fel da, însă modelul e retorizat, dezvoltat într-o tramă explicativă, detaliat. Economia de mijloace mărturisitoare trece într-o revărsare, într-o învîrtire a verbului ce nu se mai reține. Deși
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
din respirație în respirație:/ strig în fiecare prăbușire a copacului/ din cînd în cînd gemutul picăturii de apă care/ a hrănit cercurile//... vorbesc așa cum vorbesc: o rostogolire de/ pietre auzită ca o iertare care ți se dă/ o dată în viață:/ frig se simte din inima cuvintelor:/ din cînd în cînd uit că sînt om" ( Toate înfrîngerile vorbesc asurzitor). Dar "golul de semnificații", vidarea existenței redusă la forme moarte alcătuiesc doar pragul moral al unei perspective ce se înfiripă estetic pe acest
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
Biserica Ortodoxă. Una din poeziile cu conținut religios este Învierea în care sunt prezentate antitezele, atât de dragi poetului. Clipele care preced cea mai mare minune Învierea din morți a Domnului stau sub pecetea tensiunii dintre întuneric și lumină, dintre frig și căldură, dintre moarte și viață, punând deci în opoziție nimicnicia umană cu măreția divină. Într-un cadru mistic, după ce orologiul vremii a bătut cele 12 trepte, liniștea pune stăpânire pe biserică, nemaiauzindu-se decât glasul preotului ce cheamă: „Veniți
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
cu orice dificultate. Punînd accentul pe zbaterea ființei între zăbrelele unei lumi ostile lui, poetul strecoară implicit idealul unei împăcări cu lumea, a unei transcendențe mundane am putea spune, dacă transcendența n-ar presupune o depășire a mundanului: "Împărțeam frățește/ frigul acelei piețe -/ mai mult o celulă de pușcărie/ expusă în aer liber// vorbeam în galopuri/ moderat/ sentimental/ banale/ treceam pe lîngă ziduri/ ce le credeam cunoscute/ nevăzut dar brutal/ ele ne-mpingeau/ cu degete de-oțel/ spre mijlocul pieței/ ca
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
restrictivă. Ea se mută la Consiliul Culturii și Educației Socialiste și la CC al PCR. Era o cenzură dublă, agresivă și foarte mult dăunătoare. Pe vremea iernilor geroase și a foametei ceaușiste erau interzise nu numai idei ci și cuvinte (frig, ger, frică, foame). De un regim sever, să adaug, aveau parte textele clasicilor literaturii române. Operau cîteva interdicții (pasaje antirusești de care erau pline scrierile scriitorilor secolului al XIX-lea, recriminări naționaliste). În loc să se fi publicat astfel de pasaje cu
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
și exorbitant, din speculații, din vânzarea pe nimic a bunurilor statului (s-a mai văzut!), petrec frenetic într-un Paris și mizer și feeric. "În anul III, începe și sărbătoarea. Teatrele au saloane, salonașe discrete, foyer, culise, cuiburi de dragoste. Frigurile bucuriei scutură societatea nouă. Reacția vieții împotriva morții. Sarabanda o duc îmbogățiții. În jurul lor, hămesiții și nobilimea scăpătată - ciugule fârimiturile (...) Baluri... baluri... și zidurile capitalei sunt acoperite de afișe, care vestesc deschiderea altora noi. Sute de orhestre și tarafuri, deslănțuite
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
nu le fac față. În plus, miliarde de bacterii se trezesc la viață din praful Bucureștiului și emigrează în gurile și nările bucureștenilor, pentru a întemeia acolo colonii glorioase. Așa stând lucrurile, mă bucur când se înnorează, când se face frig și plouă sau ninge. Loviți de rafalele ploii sau de viscol, iubiții mei compatrioți se înfășoară în paltoane, merg cu pași măsurați pe stradă și țin gura închisă. Par civilizați. Câinii vagabonzi redevin resemnați și tăcuți. Iar bacteriile recad în
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]