14,807 matches
-
mei rămâneau pe drumuri, muritori de foame! Iată ce bine îmi făcea învățătorul V. Iordachi, pe care l-am învățat din clasa I-a primară. Și l-am preparat vara pentru intrarea în Școala Normală de la Piatra Neamț, altoind într-un genunchi în grădină nu stând pe bancă, ba încă l-am garantat pe tatăl său de a luat de la Banca Populară din Baea 500 lei ca să aibă cu ce să-l instaleze în Școala Normală de la Piatra Neamț. Un sfat cuminte: Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dă drumul într-un coș mai mare; 2 Tupilată, joasă; 3 corect cheotori, loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor; 4 un fel de ciorap fără talpă, făcut din dimei sau din postav, care îmracă piciorul din gleznă până la genunchi; 5 escroci, oameni de nimic; 6 flecar; 7 nume dat unei specii de lalele; 8 pirpiriu, slab; 9 vas de lemn pentru lături; 10 loc mai adânc din albia unei ape curgătoare; 11 a ciorsăi-a tăia greu cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
speră ca pe 20 august să fie la Santiago. Acum este aici, în salonul hanului ANFAS din Estella, servește un suc și își notează ceva într- un carnețel. îmi spunea azi pe drum că o supără 18 rotula de la un genunchi. Am convingerea că va fi bine si că va reuși. Cine știe, poate ne vom întâlni în catedrala din Santiago. Azi a fost mai ușor pornind de dimineață când căldura este mai blândă. Am trecut prin mai multe sate, Mañeru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Nice to meet you! Sărmana se rătăcise și de câteva ore tot colinda împrejurimile Azofrei. Se ține acum de grupul de pelerini, iar după următoarea localitate, Ciruena, un sat în întregime modern, o reîntâlnesc și începem să discutăm. Are un genunchi bandajat dar are chef de vorbă. Este de origine germană, din nord, dar locuiește în Olanda. Tatăl său a parcurs de două ori camino, pe bicicletă, iar ea și-a propus ca pe 19 august să fie la Santiago. Este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și care pretinde că deține monopolul - adevărului. I se pare mai bună biserica din Ghana decât cea din Germania. Discuția continuă până intrăm în localitatea Santo Domingo de la Calzada unde îmi spune că se oprește deoarece o doare prea tare genunchiul. Ne despărțim și îmi spune că îi pare rău de asta și că, oricum, a rămas plăcut surprinsă de faptul că eu sunt preot catolic. Ca și în alte zile, caut un loc cu o bancă unde să iau masa
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
picioare. După ce își lasă rucsacurile, după ce reușesc să facă un duș, îi vezi pe toți cum se așează pe saltele și încep să-și oblojească picioarele pline de bășici și bătături. Alții au bandaje pe glezne sau până la genunchi. Privesc fețele lor și nu văd pe nimeni trist. Toți sunt senini și se tratează cu o anumită reverență chiar, fapt ce mă impresionează foarte mult. La ora 19 merg la Sf. Liturghie. Alături de localnici, oameni simpli, sunt aproximativ 20
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
O văd toată sfântă, solemnă, măreață și primitoare. Urc treptele grăbit și intru pe ușa ei mare, alături de mulți alți pelerini, ca și mine, grăbiți, emoționați, obosiți, fericiți. Solemnitatea navelor, a bolților, mulțimea pelerinilor, toate mă copleșesc. Mă arunc în genunchi, cu fața lipită de lespedea de marmoră, pe care o sărut cu pietate, udând-o cu aceleași lacrimi de bucurie. Probabil, în ele se vărsa toată durerea drumului, toată părerea de rău pentru păcatele mele, dar și toată bucuria împlinirii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
În cele mai bune condiții până am ajuns la scrierea cifrei 3. Trebuia să umplu o față a tăbliței cu această nenorocită cifră, pe care, fiind peltic, nici n-o puteam pronunța ca Domnișoara. M-am așezat cu tăblița pe genunchi, pe pragul tindei și-am Început să scriu și să șterg. Afurisitul meu de trei nu vroia să semene cu cel făcut de Domnișoara. Am rugat-o pe Mama să-mi arate unde greșeam. N-a voit. Lam rugat pe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
luni Își manifesta bucuria la revenirea noastră și din momentul intrării noastre În casă, Zânica n-o mai putea stăpâni. Mă aștepta trează până veneam de la facultate. O luam În brațe și ne așezam pe canapea, apoi o legănam pe genunchi cântându-i din amintirile copilăriei: Somn ușor, somn ușor/ să te alinte Moș Alinte/ că ești bună și cuminte. Adormea imediat. O așezam În pătucul ei și dormea fericită. Primăvara s-a scurs, vara a trecut și ea și Într-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ca cioburile de parbriz și personalul clinicii aștepta să vadă procedeul operator. S-a confecționat un coșuleț din sârmă, În care s-au strâns granulele de os și coșulețul s-a plantat subcutanat În locul fostei rotule. În timp, după imobilizarea genunchiului În aparat gipsat și remodelări prin terapeutica ortopedică specifică, totul a intrat În normal. Atât În spital cât și la domiciliu am fost vizitat de colegi și doctoranzi care m-au ținut la curent cu tot ce se petrecea În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe nume: mai mult ori mai puțin frigide față de literatură. Să rămânem tot la Noica, care, într-un eseu dedicat lui Cantemir, spune un lucru care e menit să ne dea frisoane și să trimită la un ipotetic colț, cu genunchii pe grăunțe, pe omul de cultură român: Dacă prin imposibil ar dispărea România din lume, atunci nici măcar o filă întreagă din istoria culturii europene nu s-ar rupe". Suntem o cultură mimetică? Suntem o cultură inconsistentă? Sau producem cultură doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e ficțiunea Te rog, dragă Aurel Pantea, să rezumi viața ta de până acum într-o scurtă poveste. Cam cum ar suna aceasta? Primele imagini. Mama mea, seara, îmi punea o cămășuță lungă până la glezne, mă punea să stau în genunchi, iar eu rosteam "Îngerelul". Apoi spaimele ei și ale mele, când eram în clasa întâi și nu legam literele. Mi-a spus mai târziu că se gândea ca sunt idiot. Nu prinsesem codul. Când am început să "leg literele", a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi flămânde de câine/ Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat, în vreun fel, în literatură sau în viață, faptul că te numești Marta? Aveam o mătușă cu numele ăsta, sora mamei mele. Îmi plăcea să-i fac dese vizite, îmi dădea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la începutul lumii de mamele lor, de aceea li se și spune bunicelor moașe, iar bunicilor, moși ei erau soții celor care moșeau. În tot acest timp cât s-a chinuit mama cu mine, tata Ilie s-a rugat în genunchi lui Dumnezeu, pe pământul din șură, o zi și o noapte fără contenire, până am reușit să ies din viscerele născătoarei la lumină. Dar fiindcă arătam rău la facere și speriat de lumea străină, mama și moașa Ileana au crezut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Dumnezeu, Îngenunchem și sărutăm pământul (pietreleă - urmele pașilor Domnului Iisus. Ne descătușăm inimile, ne spunem tainic durerile care ne apasă sufletul, ne rugăm pentru toți și-i pomenim pe cei de acasă. Cu adevărat, când ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povara grea ce-o purtam În trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște ființe deosebite care pluteam. Eram atât de fericită, parcă nu mai aveam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserica din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povara păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini În genunchi. Este atât de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință și puțină osteneală te poți urca să ajungi la El. Și eu, nevrednica, am ajuns la El. Am atins
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înscris pe ea În limba ebraică, unde a stat Îngerul. Pe ea se oficiază slujbă. Este cam de 50 sau 60 de cm de Înaltă și cam 40 cm de lată. Este pătrată dar Înăltuță. Din această cămăruță intri pe genunchi În Sfântul Mormânt. El este cam de 2 m de lung, cam un metru de lat și Înalt de 1,50 m. Așa cred, dar nu sunt sigură, cu aproximație redau. Piatra care adăpostește locul unde a stat Domnul, În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și sandale albe. După ce a făcut botezul, cu toată rânduiala lui, ne botează și pe noi simbolic, stropindu-ne pe creștet cu apă sfințită din Iordan. Apoi se cântă troparul Botezului și alte cântări duhovnicești. Majoritatea suntem cu picioarele până la genunchi În apa Iordanului. E plăcut. Apa e limpede ca lacrima, se vede nisipul de sub ea și mulțimea peștilor colorați care se joacă În apă. Razele soarelui parcă se joacă și ele pe apă. Mulți fluturi și felurite insecte zboară deasupra
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
este ceva gras ca un ulei. Pe malul apei este plajă cu nisip amestecat cu sare. Mai vine lume la plajă. Se spune că-i bun pentru reumatism să faci plajă. Eu și câteva persoane am intrat În apă până la genunchi și am luat câțiva pumni cu cristale de sare socotind că-i bun pentru baie la picioare. Au luat și alții sare din Marea Moartă. Am Întrebat pe părintele care era cu noi dacă e păcat să luăm sare. A
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
urc pe munte pentru nimic În lume. Atât de mult mi-am dorit să pot urca. Prețul de-a urca a fost cel pe care numai Dumnezeu Îl știe. Și multe poticniri au fost, uneori chiar pe mâini și În genunchi mergeam, că slăbănoagele mele picioare scăpau, nu mă prea țineau. Mult ajutor mi-a dat Domnul prin sprijinul mâinilor care mă ajutau să trec uneori câte o treaptă sau mai multe. Când mă loveam de vreo piatră sau mă poticneam
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
prăpastia care era lângă trepte. M-am rătăcit puțin, dar m-am Întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, mai cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci când cazi, e ca și cum te-ar atinge un fir de iarbă. Grija și Mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Închinat În taină și am privit trupește și sufletește Locul. Cu sufletul am văzut pe Domnul stând Între ucenici la masă, binecuvântând pâinea și servindu-i pe toți. Este sfânt acel loc, e sacru. În acel Loc, când eram În genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul Îl Îmbrățișam. E minunat. E odihnitor. Doamne, ce momente
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un om obosit de vremuri, parcă Îți spune ceva tainic, că a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu prea Înaltă care are reprezentat pe ea chipul Mântuitorului cu Crucea În spate, căzut În genunchi și privind spre trecători. E atât de mișcător În suflet să vezi, ți se umplu ochii de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poți urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, mam urcat, măcar am atins buzele de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de culoare alb și este o icoană cu Maica Domnului În dreptul căreia arde o candelă. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfântul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru În el. Pe genunchi intru, din anticamera Îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci, dar totuși sfințenia care predomina În acel Loc (Sfântul Mormânt) era diferită. Nu mai eram eu. Atâta știu: că plângeam cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ajuta Câte-o treaptă a urca Câte una tot mereu Până ajung la Dumnezeu El cu brațele deschise Și cu el mă cuprinde Mare e iubirea Ta! Niciodată n-oi uita Maica cea milostivă De noi Îi este milă În genunchi să o rugăm Că păcate multe avem! Ea ne scoate din ispite Să mergem tot Înainte... Drumu-i strâmt și lunecos Greu ajungem la Hristos Te strigăm cu glasul tare Ai milă de fiecare Îndură-te de noi Că suntem pierduți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]