13,885 matches
-
sublinia distanța dintre ordine - dezordine, animal - uman, viațămoarte. Aduși sau părăsiți în locuri sălbatice, tinerii trebuiau să îndure pe o durată variabilă privațiuni și chinuri, să se supună la probe primejdioase și să experimenteze prin intermediul recuzitei terifiante din scenariul inițiatic iluzia morții, reînvierii și a contactelor cu lumea spiritelor”. Zdrelirea pe drumul cu piedici (bulgări, bușteni, tulpini cu țepi) imprimă efortul inițiatic în trupul pe cale să sufere o mutație și, în același timp, sugerează luarea de la început a capacităților locomotorii, la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să îmi adun resursele de optimism, să îmi reamintesc că nu fusesem și nu eram la umbra protectoare a niciunuia dintre potentații vremii, nici măcar a vreunuia dintre cei ajutați de mine în timpul deplasării lor la Moscova. Desigur, nu îmi făceam iluzii, eram conștient că principiul "fiecare se descurcă cum poate", deși nu se declama, era în mintea fiecăruia. 3. Impulsuri noi într-un decor învechit Anul 1985 începea cu o primă deplasare la Sofia, ca membru al delegației române la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nici acesta la destinație. I-am dat deci dreptate lui Gorbaciov. Pe baza acestei experiențe, m-am gândit atunci că s-ar putea să își facă loc un nou sistem de gândire între zidurile Kremlinului. Îmi făceam, în sinea mea, iluzia că relațiile cordiale remarcate în convorbirile dintre Ceaușescu și Gorbaciov la Moscova se vor continua și la București, în ciuda tensiunilor apărute, în etapa de pregătire, între echipele de protocol. * Așa cum fusese convenit cu Ambasada U.R.S.S. și având în vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe marginea prăpastiei, că societatea lor e putredă și sortită pieirii, cum le spunem noi acum oamenilor de rând?..." Recunosc că n-am scris la M.A.E. o informare despre această convorbire, ar fi putut să apară drept o iluzie, o minciună, un rezultat al influenței capitaliste asupra unui pârlit de începător în ale diplomației. Am reținut însă toate detaliile convorbirii și în această vizită mi-am memorat totul, socotind că tocmai se împlineau zece ani de la acea premoniție atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
inedită euforie. Aveam impresia, în acea stranie, inedită dimineață, a unei a doua învieri, succedând pe prima, de astă dată laică, a regăsirii, fie și pentru o clipă, a ceea ce a fost; era un moment rar, de vrăjită și binefăcătoare iluzie. A doua zi, în timp ce ceilalți dormeau după încercările nopții trecute, m-am dus de unul singur prin sat din instinct dar cunoscut și din povestirile de altădată ale bunicii; m am orientat bine prin mai toate părțile satului din centru
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
am străbătut cu sentimentul familiar al unei întâlniri după o apropiată plecare din acesta. Rareori am avut sentimentul unei identificări firești cu tot ce ținea de zona geografică și afectivă. În program, vizita la casa bunicilor ne a întărit această iluzie. Ne-a primit familia care o locuia acum, o familie de ucraineni care vorbeau și moldovenește, poftindu-ne după datinile neschimbate ale ospeției în camera, mai mare, din față, de primit musafirii; ne aștepta o masă întinsă. În timp ce ai mei
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
însuși... Spune-i, te rog, trei lucruri care să-l convingă să meargă mai departe în teritoriul literaturii și trei lucruri care (ar putea) să-l determine să se apuce de altceva, să lase de izbeliște acest teritoriu pe care iluziile cresc precum buruienile...! Deocamdată, fiind încă pe banii "babacilor", pare sedus de ideea de traducător, pune și multă pasiune în ceea ce face. Este deja convins că din traduceri nu se câștigă decât bani pentru a-și duce viața de azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre ființă. Originalitatea ține mai mult de suprafață, altfel spus, de expresia ce poate fi fabricată din pură virtuozitate. În schimb, autenticitatea vine din profunzimile ființei ca substanță a unei viziuni proprii asupra lumii care, tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răspuns distinct și detaliat (adică pe măsură). Dar, la drept vorbind, atacând poate inima taurului, cum să te faci ceva anume? Nu-i vorbă, de la un moment dat ar putea fi și o chestiune de opțiune, dar e numai o iluzie să crezi că destinul urmează voinței sau unei proiecții deliberate. Voința poate interveni, eventual, în sens invers. Lui Rimbaud, știm bine, i-a reușit ruptura de scris. N-am citit vreo biografie de-a lui, dar orice biografie ar trebui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
disprețuia. N-am să vin cu o astfel de teorie. Știi, la teorii din acestea toți putem fi buni. Deci, dacă tot nu fac canonul și fac o lectură de amator de ins care citește din plăcere și scrie cu iluzia că, la rându-i, construiește un text care ar trebui să fie descifrat, căci nu spun nici eu chiar totul, unele idei reies din construcția textului, altele sunt abia sugerate, ba chiar construiesc vagul -, atunci ce fel de compromis să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
același timp eu însumi. În fine, cum să scrii o istorie a literaturii? Eu am scris instantanee critice, fețele poeziei, o altă carte, La sud de Dumnezeu, are subtitlul Exerciții de luciditate... După cum vezi, nu scriu studii literare, nu am iluzia puterii sau, cel puțin, nu vând ceea ce nu am. Și oricum, nu-mi vând marfa la suprapreț. Mă bătea gândul să scriu măcar o istorie a poeziei românești, fie și numai a celei postbelice... Și tot restrângând limitele, ajung să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a cărților? În momentul în care lucrurile sunt vizibile, ce efect poate să mai aibă o astfel de întâmpinare? căci, sigur, nu ne referim la afinitățile de spirit, la ceea ce ține de convingere. Nu câștigă nimeni nimic; toată lumea pierde, deși iluzia e un drog. În fond, critica e un fenomen social: poți să sari în haită la gâtul unui scriitor sau, dimpotrivă, poți ridica în slăvi o carte, dar la ce bun? Literatura (nu timpul, care e numai un context) își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori încă lingând ultimele blide ale cripto și neocomuniștilor, aș pleca în orice clipă din Botoșani, dar, în aceeași clipă m-aș întoarce. Am avut dese încercări de-a pleca, însă am rămas, având în spinare un proiect, ori o iluzie care-mi dădea speranțe că ceva se va schimba și pe aici. Poate că aici am avut de cele mai multe ori liniștea de care am avut nevoie. Acum am prea multă singurătate care mă va scoate din casă și mă va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
român, literatura română nu prea contează. Nu este vina scriitorului, ci vina celor ce ar trebui să creadă că numai prin cultură putem ajunge la o uniformizare a spațiului unui areal cultural cum ar fi cel al unei Europe globalizate. Iluziile pe care ni le facem vor fi multă vreme încorsetate în mintea noastră, acolo unde putem fi cei mai buni, cei mai mari, cei mai nedreptățiți, dar asta nu mai contează. După comunism ar fi fost normală o reevaluare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să transmiți și o pedeapsă când faci acest lucru prost. Din păcate cei mai mulți nu conștientizează acest lucru și persistă în emiterea a tot felul de elucubrații cu pretenții de artă. Și atunci, evident, își duc pedeapsa până la capăt cu o iluzie că vor atinge nemurirea. Nemurirea este pentru cel cu har, nu pentru cel fără har. Sunt puține momentele din viața unui scriitor când mulțumirea i se așează în suflet după ce termină o carte, după ce o publică. Un soi de greutate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în poemul Arsura. Visele sunt o derulare de fapte la care nu te-ai gândit sau te-ai gândit în subconștient. Unele revin obsesiv. Doar visele cu ochii deschiși par a avea o miză. De regulă ele se transformă în iluzii. Iluziile sunt rateuri, de regulă. Faptele nu sunt niciodată împliniri ale viselor, ci ale unor proiecte concrete, derulate conștient. Relația mea cu visul este cea pe care a definit-o Freud pentru un om. În rest, ce sublimare...! Ce subconștient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poemul Arsura. Visele sunt o derulare de fapte la care nu te-ai gândit sau te-ai gândit în subconștient. Unele revin obsesiv. Doar visele cu ochii deschiși par a avea o miză. De regulă ele se transformă în iluzii. Iluziile sunt rateuri, de regulă. Faptele nu sunt niciodată împliniri ale viselor, ci ale unor proiecte concrete, derulate conștient. Relația mea cu visul este cea pe care a definit-o Freud pentru un om. În rest, ce sublimare...! Ce subconștient! Crezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
națională, nu în sensul unui naționalism păgubos, de paradă, ci în sensul cel mai grav, asemănător cu lipsa de surse istorice pe acest teritoriu din perioada secolelor cinci și nouă. Așa cum arată acum interesul față de adevăratele valori, nu apare nici o iluzie de mai bine. Când și cum se va sfârși poporul român? Crezi într-o apocalipsă a națiilor după Globalizare? Nu se va sfârși decât în condițiile descrise mai sus. În rest globalizarea nu aduce sfârșitul națiunilor, ci coabitarea acestora într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zi lumea se întoarce la regulile ei aspre, maturul ia frîiele realității imediate, momentul de slăbiciune și fantezie este depășit cu eleganță de toată lumea. A fost o rătăcire? A fost un mesaj subliminal? A fost o lecție? A fost o iluzie? Toată lumea încearcă reflecția pe seama acestui moment...! 3. Criticul destructurează, prin apucăturile sale, textul, pipăind încheieturile cuvintelor, încercând în dinți caratele versurilor, îți face așchii un poem cât ai clipi. Dar apoi, cu obiectul "crimei" în față, precum cu un fluture
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
funcții, aidoma mentorului d-sale, diriguitorul "Contrafortului", Vitalie Ciobanu, a ajuns în schimb și președintele PENclubului din Chișinău. Editura "Cartier" n-a ezitat a tipări o carte ce nu-i face cinste, pe bună dreptate refuzată de editurile din România, "Iluzia anticomunismului", care nu e decât o cinică pledoarie în favoarea regimului totalitar. Nu împărtășesc părerea de oarecare circulație că s-ar fi cam dus vremea istoriilor literare comise de un singur autor Deși a dat tomuri critice despre perioade întinse din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de care au nevoie, mai ales că este bilingvă. Deci interesul pentru "Eminescul meu" e doar de ordin pragmatic. La fel și cu celelalte traduceri sau antologii, depinde doar de tema pe care le-o dau profesorii. Nu-mi fac iluzii în privința unui interes autentic pentru Eminescu sau pentru poezia română contemporană. Între timp sunt de găsit și sub formă de carte electronică la un preț, evident, mult mai redus. Satisfacții: în anul apariției am luat premiul jubiliar Goethe și câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
interes în a-și promova cultura și în special literatura. Tot ce se întâmplă aici e pe cont propriu. Care e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii în Europa? Simți, resimți această tendință? Centralizarea culturii europene este o iluzie frumoasă. Fiecare își are interesele proprii dacă le are și numai de ei se ocupă. Eu personal nu resimt absolut nimic din această "tendință" și nici cei cu care am discutat nu resimt nimic, ba mai mult nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
marginal). Ce va rămâne din "opera" mea într-o sută de ani? Nimic, poate se va reține un poem, de curiozitate în vreun manual alternativ, voi fi pomenit în vreo istorie a literaturii sau în dicționare literare. Nu-mi fac iluzii, n-am reușit să mă impun "la nivel de paradigmă". Mă uit la Dicționarul Esențial al Literaturii Române, câți dintre cei cuprinși în sumar vor mai însemna "ceva" într-o sută de ani? Nu mai înseamnă nimic dintre ei nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrutează orizontul din dreapta Tisei este ca o "feerie coborâtă parcă dintr-o pictură" (R.M. Rilke). A fi vedetă în București cu o identitate falsă mi se pare a fi o uzurpare de titlu nobiliar. Mi se pare a fi o iluzie dureros de atrăgătoare. De aceea mulți au și eșuat! Dacă în anul 1989, luat de entuziasmele Revoluției, te-ai fi mutat la București, cam care ar fi fost parcursul existenței tale scriitoricești? Ai fi fost mai vizibil în plan literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care nu este a lor, plăcându-le mai mult să li se zică "maramureșeni". Nu este corect. Nici pentru ei, nici pentru Maramureș. Și nu vreau să dau nume. Maramureșeanul este testamentar așa cum este și lăpușanul, chioreanul sau codreanul. Dar iluzia de a aparține Maramureșului, fie el om de rând sau scriitor, este "o ipocrizie". A fi vedetă în București cu o identitate falsă mi se pare a fi o uzurpare de... titlu nobiliar. Mi se pare a fi o iluzie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]