12,842 matches
-
ales pe înțelegerea rațional] în efortul de a asigura cel mai mare bine pentru cel mai mare num]r de oameni, viața și libertatea fiind ambele bunuri nenegociabile. Astfel, aceast] etap] nu are resursele de a rezolva conflictele care se ivesc din revendic]rile dintre viat] și libertate. Raționamentul moral al Etapei 4 nu are mai mult succes, deoarece, conform Etapei 4, binele și r]ul sunt ceea ce legea spun c] sunt; iar legea poate s] recunoasc] sau nu importantă oric
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
salt, a ajuns-o, a prins-o de păr, avea un păr Tina Turner, ea n-a țipat, a pus-o jos doar c-o mînă și, în secunda în care a reușit să-i intre între picioare, s-au ivit alți trei, tot în cămăși albe, au rămas în picioare, cu mîinile în șolduri, ba nu, unul stătea cu mîinile încrucișate, și au urmărit scena... Am rămas lipit de gardul casei Gane, mi-am apăsat plexul... Greață? Mi-am apăsat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lîngă care tot treceam, nerecunoscînd-o, era chiar casa lui Pallady. Avea un aer lugubru. De sediu de colhoz. Urmașii slujnicei de la masa boierilor spurcaseră totul, modificaseră totul, de la acoperiș la poartă. Cum făcuseră cu țara întreagă. Cineva trebuie s-a ivit momentul să se gîndească acum și la venerabila casă din Bucium. Să-i redea chipul și duhul de altădată. Și s-o dăruiască urmașilor de drept ai marelui Pallady, pictorii de-acum. 28 ianuarie Trei au fost modalitățile prin care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pregătește să-mi întindă mîna de despărțire. N-aș vrea să plece: cînd îl mai pot întîlni? Și, brusc, îmi sună-n ureche istorioarele omului din Vancouver. Mă și trezesc spunîndu-i lui Andrei Pleșu isprăvi cu individul care s-a ivit aseară, în ușa camerei de la Peleș, cu automatul în bandulieră, apoi cu midineta-cameristă, care în timp ce-mi gîngurea fierbinte la ureche, îmi pipăia buzunarele, cu șoferul de la Cota 1400, ofensîndu-l, diversionist, nu? pe domnul Iliescu, mă rog, cu chelnerul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vine Dali! șontîcăia Ceaușeasca, imitînd-o pe Olaiva lui Papai Marinaru), vine Dali! vine Dali! dănțuia Bobu prin bucătăria din Primăverii. Buluc, toți, la Otopeni. Canci! Nici miros de Dali. Exact la ora cînd catalanul trebuia să desanteze la Otopeni, se ivi, cu-n simplu, simplu? da, cu-n simplu deltaplan auriu, unde credeți? peste pădurea de la Breazu. Eram deja în curtea Observatorului Astronomic (mă sunase, seara, de la Port Lligat: nu vreau hotel, nu vreau întîlnire la Uniune, nu vreau... nu vreau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al Chinei pe catafalc, învelit în seceră și ciocan, dar și regele țiganilor, așișderea pe catafalc, deci după aceste imagini pe care nu le mai credeam intrînd în casele noastre, atît de bîntuite, jumătate de secol, de coșmaruri, s-a ivit, ca o minune mai ieri nesperată, imaginea cu Regele Mihai coborînd scara avionului ce-l aducea, în sfîrșit, în țară ca cetățean român. Coborînd scara și începînd să plîngă. În fața mulțimii ce-l aștepta de cincizeci de ani. Ce imagine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stăpînei serenisimei cetăți, spiridușii-saltimbanci, lăncierii, costumele, iar și iar torțele, candelabrele, muzica, înălțător-otrăvitoarea muzică a unui Prokofiev în oră astrală, iarăși plutirea celor doi, a unui Romeo și a unei Juliete ce se-ndreaptă senini spre moarte... Cum s-a ivit acest impozat ansamblu de balerini tineri, fete și băieți de-o fascinantă eleganță biologică? De unde? Din ce săli de măiestrie i-a adus aici, pe venerata scenă, bunul meu elf? Dauritele loje, stalurile, balcoanele, pasajele. Pline de lumea bună și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mîinile de vopsele și de ulei (lucra cu ulei de bucătărie: măi Val, tu știi ce minuni scot eu cu ăsta, comestibilul!), ne puneam măștile de urît și-o luam prin zăpada uscată dincolo de lume, spre Cîrlig. De-acolo se iveau, nedezmințit, mascații, trupa fabuloasă, aceeași? alta? ne băgam între ei și făceam cale-ntoarsă, la oraș, pe străzile adormite, prin piețele pustii, prin ogrăzi, compania asta colorată, pestriță făcîndu-ne bine. Pe la spitalul Izolarea, știam că avea să-mi spună: măi Val
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Îmi face semn să m-apropii, m-apropii și-mi arată, în umbră, banca pe care va trebui să m-așez, m-așez lîngă el și, ca de fiecare dată, mă uit întîi la pălărie, să văd dacă s-a ivit vreo modificare, cumva, o rosătură, o pată, un desant de păsăruică, nu, nimic, de-o viață-l știu cu pălăria asta impecabilă, ceva între fetrul de calitatea-ntîi, pentru sezon rece, și paiul canotierei. Nimic. Nici o modificare. E ca acum treizeci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o făcea, pînă mai ieri, doamna lui, cu naturalețea fostei fiice de grof, nesimțindu-se căzută astfel din rang. El, profesorul de marcă, ieșea și intra, pe poarta de veche feronerie, fercheș, radios, jovial. Acum? Ea Alzheimer. Dispărută total, nici măcar ivindu-se între tufănelele ei dragi din curte. El autorul unui cutremurător jurnal nescris. Anonim. Moșu. A rămas de la ultima nuntă cîinească. S-a pripășit în frunzarele de lîngă bloc. De origine maidanez, încercat în asprimile vieții lui de vagabond, are
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calului. Regele Mihai, încă adolescent, fascinînd prin întruparea ingenuității, cu eleganta rigoare cazonă. Simbolizînd, printre altele, casta arătoșilor ofițeri de elită, mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul chipiu al lui de Gaulle! Da, dar militarismul acestui mare personaj al istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul. Iar seducătorul miles gloriosus gascon avea, la urma urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecinginea dăinuie și acum și nu sînt semne că se va ivi un dermatolog emerit care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor au fost, firește, dosite după '89, burdușind depozitele fostelor consilii ale culturii și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ce nu) propagandă. Nu-ți trebuie cine știe ce ca să-ți dai seama că vajnicii exponenți ai vîrstei a treia (sau a patra) se adună aici parcă pentru a face lectură din... România Mare. Ce pîine! Ce vatră! Pretexte. Aici s-a ivit nesperatul prilej de a sta iar la coadă și de-a... dezbate (cu folos, nu?, pentru că acuș-acuș vin alegerile). Pîine la vatră? (poate dubioasa Vatră Românească) Cînd credeam că atleții cozilor de aur au fost lăsați de mult la... vatră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au acum de înfruntat un paznic extrem de dur al parcului zoologic occidental: Jorg Haider. Nu-i de glumit. Orice se poate spune despre el că e, numai mut (ca o lebădă) nu. 24 februarie A fost de ajuns să se ivească un Haider în inima Europei și întreaga Europă a explodat. Aducîndu-și brusc aminte că a mai explodat o dată, cînd Hitler începuse să-și însușească, în trepte, continentul. Ce reflexe mai are și Europa asta! Zecile de mii care ies acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am putea dispărea în încă pe-atîția. Cum nu facem parte din tagma celor ce tot îngroașă rîndurile plîngăcioșilor și panicarzilor, ne place mai degrabă a ne amuza (nu prea mult) cu parabola drobului național de sare, sperînd că se va ivi un Păcală, dar nu unul tot păcălind, de fapt păcălindu-se, ci unul pe cît de isteț, pe-atît de eficient. Care să schimbe tîlcul poveștii. Dar nu se va ivi. 20 aprilie S-o fi egalat cineva pe Marlene Dietrich
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu parabola drobului național de sare, sperînd că se va ivi un Păcală, dar nu unul tot păcălind, de fapt păcălindu-se, ci unul pe cît de isteț, pe-atît de eficient. Care să schimbe tîlcul poveștii. Dar nu se va ivi. 20 aprilie S-o fi egalat cineva pe Marlene Dietrich în întinderea mîinii, pentru a fi sărutată? Nu știu. A existat cîndva lumea aceea? A existat. Pentru că numai în lumea aceea fermecătoare, înmănușata mînă se putea desprinde de corpul-veninoasă-liană, începea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din carura de halebardier, zămislită acolo, sub Cetatea Neamțului, l-ar fi creionat un pic mai finuț, mai lunecos, mai lipicios, în rest, l-ar fi lăsat așa. Avea, amicul ăsta al nostru, o priză nebună la dame. Dacă se ivea o trăpașă pe mozaicul voievodal din Piața Unirii una pe tiparul lui ne părăsea fulgerător. Stingîndu-și precipitat țigara, cum altfel!, se repezea la standul cu flori și, cu garoafa sîngerie între degete, fremătîndu-și nările de căpcăun, o ajungea pe urmărită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
existau și în timpul Marthei Bibescu și al prietenei sale de la țară? Nu existau, ele, în ființa noastră neaoșă, cea care, împotriva permanentelor vitregii, și-a asumat responsabilitatea, pe care a și pus-o în practică, în momentul cînd s-a ivit astralul prilej de a întregi în hotarele ei străbune un spațiu spiritual distinct și prețuit în concertul european? Și atunci? Lungul interstițiu comunist de după război, atît de străin naturii noastre, el, doar el e cel care a compromis fibra acestui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nobila arhitravă a Universității ieșene și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor ce ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce..." Iată însă că s-a ivit rectorul care să pună capăt unei istorii sumbre care-și lungește trena mult după căderea, de iure, a comunismului. De iure, pentru că vedem prea bine azi cum acest comunism a dat roade nebănuite la noi, alterînd o fibră de verificată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Medicină cade (dar nu cu umorul lui Ș. Cazimir) pe capul unei obscure secretare. Vase comunicante în timp. Nu-l mai văzusem/nu-l mai auzisem de-un veac pe mult prea delicatul și nu mai puțin politicosul poet, cînd, ivindu-se cu ocazia unei serate literare în impunătoarea aulă unversitară, am asistat la un moment absolut vivant: moderatorul seratei, personaj el însuși universitar, avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mama Rusie. Și care făcuse explozie. Acum, cînd faptele s-au sedimentat oarecum, ne vine greu să credem că am putut asista la o răsturnare de o asemenea anvergură. În fond, dispărea o lume, una sinistră (de stînga), și se iveau speranțele alteia. Mai dreaptă. Iar confruntarea cu reziduurile dictaturii nu aveau s-o facă masele largi populare, pînă mai ieri trecînd încolonate prin fața tribunelor, sau desenînd, pe stadioane, cu propriile trupuri, emblemele național-comunismului, ci cîteva figuri temerare ale vechii și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În replică dezinvoltura celorlalți frați bolșevici, în a-i găuri, în '53, țeasta lui Lavrenti. Țac-pac. Viața Isadorei Duncan un involt pas de dans. Aceeași ușurință și pe scenă fie și una pe loc improvizată și în înamorarea de primul ivit (unul chipeș, evident). Și în nașterea pruncului dorit/ nedorit și în înhumarea lui imprevizibilă. Și în dementa pasiune pentru exaltatul Esenin, și în dansul descreierat printre sîngeroșii bolșevici. Gestul final e, și el, scenic: eșarfa din jurul gîtului prinsă în roata
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sacoșa cu vinete și castraveți, agitatorul îți strecura prin Trompa lui Eustachi și broșura cu ticăloșiile istorice ale țărăniștilor, cu "țapul" vînzător de țară etc. etc. Brusc, după alegerile (pierdute), la tarabe se instalase liniștea mormîntului. Resuscitarea agitatorică s-a ivit însă, și mai abitir, în preajma scrutinului din 2000, și asta cu atîta înverșunare sonoră, încît bruia pur și simplu negocierea prețurilor. Cînd credeam că agitatorii partidului unic (cu falangele lui extreme, "de dreapta", "de stînga") și-au consumat irevocabil destinul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi existat literatura, dușmanul ereditar al picturii". Ton justițiar care, adesea, amuzat-ritos, îmi servește și mie atunci cînd interferențele celor două produc nedorite confuzii stilistice. (Venit, și în umilul meu caz, de la un împătimit de lectură.) Toate pretextele astea se ivesc acum brusc, după o recentă sindrofie, în care protagonistul fusese un confrate întru pensulă, gata în orice clipă să "dea un cap" celui care încearcă să zică și altceva decît ce încăpea în nuca lui de cocos. Să mai spun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dau drumul din bloc, se pupă lasciv cu la fel de sobrul maidanez Bobi. Hetero?... Filarmonică. În absența orchestrei, evadată, și ea, un timp din actualitate, în Vestul sălbatic, o oră jumătate cu Variațiunile Goldberg de Bach. Meticulosul vrăjitor Viniciu Moroianu se ivește de după marele buchet de crizanteme albe și roșii, ne îmbarcă pe marele Stenway și ne ia cu el în purele înalturi. Îl rugăm cu toții, în șoaptă, să ne mai țină acolo. Cît poate. Cît putem. Din doct-vibrantul volum Jurnale intime
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]