12,604 matches
-
la tot ce e de natură a discredita ceea ce este perimat. Demolarea, dinamitarea nu sunt scop în sine, ci acțiuni menite să deblocheze drumul creației. Doar astfel se asigură un climat propice creativității și implicit se menține „tradiția”. Tradiția reală (opusă tradiției șablon) e o „continuă inovație”; inovația reală este însăși tradiția (genuină). Spre radicală deosebire de operele „născute”, cele „făcute” exprimă nu eul originar, nu pe sum, pe a fi, ci un sunt expirat, depus în urma celui actual, activ, devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
cel al celei de a doua! S-ar părea că simțul istoriei pe care îl avea el era mai important pentru Iorga decît ponderea extraordinară a istoriei acestei regiuni, dar utopia este o proiecție indispensabilă a imaginației creatoare, ca pol opus al ideologiei. Iar Iorga, întotdeauna plin de idei noi, nu era lipsit de imaginație creatoare. Dușman de moarte al alianțelor imperiale și al imperiilor (România a fost victima a cel puțin patru din acestea în timpul vieții lui), Iorga le respingea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dacă Maniu și Mihalache erau simbolurile integrității, ale constituționalismului, democrației și ale speranței poporului român într-un viitor mai bun, singurul alt simbol public al României, Regele Carol II, va face tot posibilul în deceniul 1930-1940 să creeze impresia exact opusă. Poate că nu este nici o exagerare în a afirma că regele Carol a fost cel mai corupt cap încoronat din Europa secolului al XX-lea. Nici un alt rege nu a abuzat cu atîta lipsă de scrupule de devotamentul sincer al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
realizărilor și greșelilor sale, și care i-a adus sfîrșitul. Autorul i-a citat adesea pe dr. Samuel Johnson, pe Bismarck și pe Charles de Gaulle. Ei nu au fost aleși întîmplător, deoarece constituie criteriile și servesc uneori drept poli opuși. Primul dintre ei este încarnarea gîndirii raționaliste a secolului al XVIII-lea, iar cel de al doilea este arhitectul "politicii realiste". În sfîrșit, De Gaulle a fost un naționalist romantic, dar de o specie rară: un visător naționalist realist. Sancho
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rugat să revin oricînd vreau, ocazie care nu s-a mai ivit niciodată. M-am întors la München împreună cu dna Boeru, în noaptea de vară înstelată și senină. Conducînd pe autostradă spre nord, drumul era aproape pustiu, în vreme ce din sensul opus se scurgea un flux continuu de faruri. Valul de vilegiaturiști continua să se rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A afirmat cu tărie că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Olanda. Depunând mărturie după război, șeful securității germane din Amsterdam a adeverit că „principalul sprijin al forțelor germane În sectorul polițienesc (și nu numai) era poliția olandeză. Fără ea, nu am fi realizat nici 10% din obiectivele ocupației”. La polul opus se situează Iugoslavia: divizii Întregi din armata germană abia reușeau, cu maximă vigilență, să țină În frâu grupările partizane 11. Era doar una dintre diferențele Între Est și Vest. O alta era tratamentul rezervat de naziști națiunilor ocupate. Norvegienii, danezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legiuitorii postbelici reticenți față de edificarea unei președinții puternice. Ea a fost handicapată de un sistem parlamentar și electoral care favoriza pluripartitismul și producea guverne de coaliție instabile. A adus schimbări sociale fără precedent, care au generat Însă reacții politice ireductibil opuse. Pierre Poujade, un librar din Saint-Céré, În sud-vestul Îndepărtat al Franței, a format primul partid protestatar din Europa dedicat unei cauze unice: țelul său era să apere des petits, des matraqués, des spoliés, des laminés, des humiliés - pe cei mici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să semene cu cele din Statele Unite. După ce se ridicaseră Împleticindu-se din moloz, În mai puțin de un deceniu europenii au intrat, spre Încântarea și consternarea lor, În era bunăstării. Istoria economică a Europei Occidentale postbelice este o poveste simetric opusă celei din deceniile precedente. Accentul malthusian pus pe protecție și pe reducerea cheltuielilor din anii ’30 a fost abandonat În favoarea liberalizării comerțului. În loc să taie din buget și cheltuieli, guvernele le-au mărit. Peste tot a existat un angajament susținut față de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rapid. Franco era un dictator rigid și cu adevărat reacționar, dar, spre deosebire de vecinul său Salazar, era realist În privința economiei. În 1959, Spania a renunțat la practicile autarhice din ultimele două decenii și, la propunerea unui grup de preoți din ordinul Opus Dei, a adoptat un Plan de Stabilizare Națională menit să stopeze inflația masivă din țară, favorizând comerțul și investițiile. Inițial, Planul a avut un impact economic brutal: devalorizarea, reducerile de buget, Înghețarea creditelor și restricțiile salariale - toate aplicate ferm și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar dacă În Marea Britanie premisele consensului postbelic au fost spulberate de o revoluție de dreapta, În Franța, șabloanele politice au fost alterate de renașterea și transformarea stângii necomuniste. Ani buni, politica franceză s-a rezumat la două tentații paralele și opuse: la stânga comuniștii, la dreapta gaulliștii. Aliate cu formațiuni mai mici, cele două partide Încarnau și perpetuau o tradiție specific franceză a adeziunii politice În funcție de regiune, ocupație și religie. Rigida sociologie politică franceză, nezdruncinată de la jumătatea secolului al XIX-lea, Începea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Drept cu simpatii conservatoare și activa În mișcările antidemocratice cele mai extremiste din epocă. și-a petrecut cea mai mare parte a celui de-al doilea război mondial ca tânăr funcționar În guvernul colaboraționist de la Vichy, trecând În tabăra opusă exact la timp pentru a ieși din război ca membru al Rezistenței. A Patra Republică i-a adus o carieră parlamentară și ministerială În diverse partide de centru-stânga, dintre care nici unul nu avea orientare marxistă. Chiar În 1965, când s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezii au fost Învățați timp de zeci de ani să-și Înțeleagă țara și trecutul. În acest „catehism”, așa cum Îl disecă Furet, Revoluția din 1789 a fost momentul inaugural al modernității, confruntarea care a scindat Franța În două culturi politice opuse, stânga și dreapta, determinate, evident, de clasa socială a antagoniștilor. Această poveste (construită pe doi piloni: optimismul liberal de secol al XIX-lea și viziunea marxistă a unei transformări sociale radicale) s-a Încheiat, afirma Furet - În bună măsură deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În exil. În Încercarea de a explica măcelurile și războiul civil de o amploare nemaivăzută din 1945 - Într-o țară pe care stânga occidentală a considerat-o multă vreme societatea socialistă model -, comentatorii străini au propus În general două explicații opuse. Prima, foarte vehiculată În mass-media occidentale și preluată În declarațiile publice ale oamenilor de stat americani și europeni, prezintă Balcanii ca pe o situație fără speranță, un cazan de gâlcevi obscure și antipatii străvechi. Iugoslavia era „condamnată”. Cum zice un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nedreptății și dorința de răzbunare. Cum spunea În septembrie 1992 secretarul de stat american Lawrence Eagleburger, „cei din afară nu pot face nimic până când bosniacii, sârbii și croații nu se hotărăsc să nu se mai omoare Între ei”. La polul opus, unii istorici și observatori străini au emis ipoteza că, dimpotrivă, tragedia balcanică e În mare măsură vina celor din afară. Pradă intervențiilor străine și ambițiilor imperiale, teritoriul fostei Iugoslavii fusese În ultimele două secole ocupat, ciopârțit și exploatat În folosul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Austria Învecinată, o profundă seriozitate morală inspira talk-show-urile locale; restul programelor erau practic monopolizate de Germania. În Elveția (ca și În Belgia), fiecare regiune avea propriile canale de televiziune, folosind limbi diferite, relatând evenimente diferite și operând În stiluri complet opuse. BBC, cum observau amar criticii, abandonase estetica și idealurile sale mai vechi de arbitru moral și pedagog benevol al națiunii, În efortul de a rivaliza cu posturile comerciale. Dar, deși devenise un post de popularizare (sau poate tocmai din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
națiuni surori care În 1945 au fost eliberate de sub jugul fascist prin sacrificiile trupelor sovietice. Cu toate acestea, În Rusia amintirile erau polarizate. Mai mult, această divizare a fost instituționalizată prin intermediul a două organizații civile care promovau perspective critice diametral opuse asupra trecutului comunist al țării. Memorial, fondată În 1987 de disidenții liberali, avea scopul de a descoperi și a comunica adevărul despre istoria sovietică. Membrii săi urmăreau În special cazurile de Încălcare a drepturilor omului și asumarea răspunderii pentru trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o casă din Budapesta folosită cândva pentru Încarcerarea evreilor. Dar În cea mai mare parte a timpului acest centru este gol, iar exponatele și statisticile sunt văzute doar de o mână de vizitatori, mai mult străini. În schimb, În partea opusă a orașului, ungurii se Înghesuie să vadă Terrorhaza. Terrorhaza („Casa Terorii”) este, așa cum sugerează numele, un muzeu al ororilor. El spune o poveste despre dictatura, violența, tortura și represiunea practicate de stat În Ungaria Între 1944 și 1989. Datele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
non-consumatorii, consumatorii ocazionali și consumatorii constanți, adică cei care declară că beau vin cel puțin o dată pe zi. În 1990, proporția persoanelor care declarau că nu beau niciodată vin a depășit pragul simbolic de 50% din populația totală. La polul opus, persoanele care consumau în fiecare zi vin nu depășeau 18,5% în 1990 (față de 32,5 în 1980). Cercetarea din 1990 a ONIVINS-INRA duce la concluzia că, o eventuală frânare a acestei tendințe de scădere a consumului de vin depinde
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de pe glob, o piață potențială de 350 de milioane de consumatori. Europa celor 15 state membre numără șapte țări viticole, dintre care patru sunt mediteraneene. Odată cu expansiunea Europei viticole, se produce și dezvoltarea economică a unei Europe mediteraneene, civilizația vinului, opusă Europei de nord, cea a berii. Totuși, trebuie să adăugăm și concurența existentă chiar pe teritoriul Europei latine. Căci, în ceea ce privește schimburile de produse viticole, țările în cauză nu posedă piețe de desfacere decât în afara granițelor. Este adevărat că nu există
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
altor produse alimentare directe sau indirecte. Cel mai cunoscut dintre noile produse vitivinicole este vinul spumant. Respectând tradiția "tulburelului", atât de cunoscută în sud-estul Franței, vinul spumant este fabricat astăzi pornind de la un must căruia i se oprește fermentația (procedeu opus fabricării vinului), astfel încât conținutul de alcool să fie sub 3o, așa cum impune un decret din 1960, situând acest produs la același nivel cu cidrul. O altă constrângere, care îngreunează și mai mult metoda sa de preparare, este faptul că gazul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
unui om la vârsta și cu pregătirea și educația dumisale, aceea că în Legiune au intrat fete urâte în căutarea unei compensări a ceea ce natura nu le-ar fi dăruit. Lăsând la o parte lipsa dumisale de delicatețe față de sexul opus, care prin definiție este și frumos și deci s-ar putea afirma că femei urâte nu există, aș îndrăzni să-i dau domnului Coposu nume și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
oglinzi în fața narinelor sau a orificiului bucal și evaluarea apariției la animalele în viață, nu la cele moarte, a vaporilor. Imobilitatea și pierderea tonusului muscular se apreciază prin ridicarea laterală a unuia dintre membrele posterioare, în general cel de pe partea opusă celei pe care stă cadavrul și apoi lăsarea să cadă. Lipsa de rezistență sau de contracții minime ale grupelor musculare ale piciorului respectiv denotă pierderea tonusului muscular. IOAN PAUL32 Toate aceste semne pot orienta medicul veterinar în aprecierea relativă a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
molecule de adeziune, prin recunoașterea coreceptorilor de pe suprafață granulocitelor neutrofile. Selectinele L și E nu sunt stocate și ca atare expresarea lor este mai tardivă. În prezența ionilor de la Ca2+ selectinele se activeaza și interacționează cu liganzii de pe suprafață opusă. Sunt mai cunoscuți liganzii pentru selectina L: - Gly-CAM-1, asociați venulelor cu endoteliu înalt (HEVĂ din limfonoduri, care în condiții normale participa la recircularea limfocitelor; - Mad- CAM-1, o mucina endoteliala prezenta în venulele plăcilor lui Peyer și în limfonodurile mezenterice; și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de Furchott în 1983 (Curca, 2006Ă. Este prezent în macrophage, monocite, celulele endoteliale, fibroblaste, neuroni, etc., la rozătoare, taurine, ovine și cabaline și mai puțin la suine, caprine și iepuri. Este prezent și în celulele păsărilor, dar cu funcțiuni adesea opuse mamiferelor (Dietert și Golemboski, 1998Ă. Prezența oxidului nitric este legată de existență în celule a sintazelor NOS, care din punctul de vedere funcțional se pot prezenta sub trei forme (Goureau și Curtois, 1996; Hillquin ., 1999Ă: -NO- sintaza neuronală-NOSn sau NOS
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ligant-receptor (Diculescu și colab., 1983; Benga Gh., 1985Ă. Veziculele acoperite fuzionează cu lizozomii, în care conținutul este degradat iar membranele sunt orientate spre periferia citoplasmei unde vor fi reciclate. Receptozomii pot traversa citoplasma și să-și elimine conținutul la polul opus al celulei. Viteza de desfășurare a pinocitozei este relativ crescută. În general se apreciază că volumul de lichid pinocitat într-o oră este de circa o treime din volumul inițial al celulei. După mărimea particulelor înglobate prin pinocitoză, în cadrul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]