13,778 matches
-
Guy al III-lea de Spoleto, care tocmai eșuase în tentativa de a-i succeda lui Carol cel Gras în Francia Apuseană (Franța), însă această nouă oportunitate l-a condus la succes, având suportul arhiepiscopului Anselm de Milano și al papei Ștefan al V-lea și reușind să îl înlăture pe Berengar și să se încoroneze ca rege al Italiei la Pavia, în 889. Guy a întemeiat pentru ruda sa, Anscar în 888. Anscar și familia lui fuseseră susținători fideli ai
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
regiunile orașelor Acqui, Alba, Asti, Bredulo, Auriate, Torino, Ivrea, Vercelli, Pombia, Stazzona, Bulgaria, Lomello, Savona și Ventimiglia. Anscar a rămas partizan credincios al lui Guy de Spoleto și al fiului acestuia, Lambert, chiar șo atunci când Arnulf de Carintia, chemat de papa Formosus a invadat din nou Italia, în 894. Însă după depunerea lui Lambert al II-lea din 896 however, Anscar a trecut în tabăra lui Berengar de Friuli, care a reușit să își impună stăpânirea asupra Italiei după moartea lui
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
aflate până atunci sub stăpânirea Exarhatului de Ravenna, în paralel cu menținerea de bune relații cu bavarezii. De asemenea, el a luptat împotriva avarilor și slavilor și a încheiat un armistițiu cu împăratul Mauriciu al Bizanțului în 598, prin intermedierea papei Grigore I "cel Mare". În anul următor, exarhul Callinic de Ravenna a încălcat armistițiul prin răpirea fiicei regelui longobard. Războiul a reizbucnit astfel și în 602, împăratul Focas al Bizanțului a pierdut Padova, pe care Authari o despărțise de Ravenna
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
a încercat să divorțeze de Bertha și ca urmare a dat motive Adelaidei pentru o intensă ură față de familia imperială. Totuși, ca urmare a intervențiilor Berthei, Henric a primit sprijinul Adelaidei la venirea sa în Italia pentru a se supune papei Grigore al VII-lea și Matildei de Toscana la Canossa. Adelaida și Amadeus de Savoia l-au însoțit pe împăratul umilit la Canossa. Ca mulțumire pentru medierea Adelaidei și familiei sale, Henric al IV-lea i-a donat Bugey și
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
o anumita autoritate: era vechi, din Carpați. După dispariția lui Stanislav de Elova, este consemnat că stăpân al Volovățului boierul Giurgiu, fiul cel mic al lui Dragomir Albul, tot un nobil maramureșean din suita lui Dragoș Vodă. În 1421, după ce Papă a fost de acord cu desfacerea căsătoriei dintre Alexandru cel Bun și prințesa lituaniana Rimgailla, o catolică înfocata, domnitorul face o generoasă danie fostei sale soții, constând în târgul Siret și Volovatul:" „Cu satele și cătunele, cu morile și cu
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
II-lea a strâns relațiile cu ducele Otto al II-lea din casa de Wittelsbach, fiul și succesorul lui Otto de Merania, Otto al III-lea de Burgundia a trecut în tabăra principalului dușman al lui Frederic al II-lea, papa Grigore al IX-lea. În înverșunatul conflict dintre Imperiu și Papalitate, Otto al II-lea de Merania a fost în cele din urmă alungat, în 1247. El s-a retras la castelul Niesten din apropiere de Weismain, în principatul-episcopat de
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
de bărbați și femei. Sfântul Josemaría a murit la Roma la 26 iunie 1975. Mii de persoane, dintre care numeroși episcopi, - mai mult de o treime din episcopatul mondial-, au solicitat Sfântului Scaun deschiderea procesului său de beatificare și canonizare. Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat la 17 mai 1992. Tot el l-a declarat sfânt, zece ani mai târziu, la 6 octombrie 2002, la Roma, în Piața Sfântul Petru, în prezența unei mari mulțimi. glumea spunând că
Josemaría Escrivá () [Corola-website/Science/324997_a_326326]
-
Egtverchi, moștentește toate cunștințele provenite de la tatăl său prin intermediul ADN-ului. Ruiz-Sanchez este chemat la Roma pentru a fi judecat de erezie, deoarece credința sa că Satana ar fi avut puterea de a crea o planetă se apropie de maniheism. Papa îi explică faptul că Lithia poate fi eventual o amăgire, nu o creație, iar datoria sa era de a exorciza întreaga planetă. Ruiz-Sanchez este trimis să-și purifice sufletul, urmând a fi reprimit în rândul bisericii dacă va reuși acest
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
împăratul de Constantinopol Henric I. Căsătoria a fost celebrat în februarie 1215 în Alba Regală (Székesfehérvár), iar arhipeiscopul Ioan de Strigoniu a încoronat-o ca regină a Ungariei. Cu toate acestea, arhiepiscopul Robert de Veszprém a trimis o plângere către papa Inocențiu al III-lea, dat fiind că încoronarea reginelor consorte ale Ungariei era prin tradiție un apanaj al bisericii din Veszprém. Papa a trimis un legat în Ungaria pentru a investiga chestiunea, care a confirmat privilegiul scaunului din Veszprém. Ca
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
încoronat-o ca regină a Ungariei. Cu toate acestea, arhiepiscopul Robert de Veszprém a trimis o plângere către papa Inocențiu al III-lea, dat fiind că încoronarea reginelor consorte ale Ungariei era prin tradiție un apanaj al bisericii din Veszprém. Papa a trimis un legat în Ungaria pentru a investiga chestiunea, care a confirmat privilegiul scaunului din Veszprém. Ca urmare a încetării din viață a unchiului Yolandei, împăratul Henric I de Constantinopol, regele Andrei a pus la cale achiziționarea de către sine
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
Contele , a fost un conte în regiunea germană Renania la finele secolului al XI-lea și lider al "Cruciadei germane" din 1096. Mai este cunoscut ca de Leiningen sau Emich de Flonheim. Ideea constituirii primei cruciade, proclamate de către papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095, s-a transformat curând într-o mișcare populară, sub conducerea predicatorului Petru Pustnicul. Predicile lui Petru asupra ideii de cruciadă s-au răspândit mult mai rapid decât apelul oficial al
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
fiind continuată de către Otto, abate de St. Blasien (în Pădurea Neagră) (d. 1223). În "Chronica", Otto de Freising povestește despre o întâlnire a sa cu episcopul Hugue de Jabala cel care, după recucerirea Edessei de către musulmani, a fost trimis la papa Eugeniu al III-lea pentru a-l anunța nefericita veste. În versiunea lui Otto de Freising, Hugue de Jabala i-ar fi povestit cronicarului despre un rege nestorian din răsărit, care ar fi avut numele de Părintele Ioan, și nutrea
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
este alcătuită în patru cărți, dintre care doar primele două îi aparțin lui Otto, iar celelalte două ar fi fost scrise de către elevul său Ragewin (Rahewin), deși există și opinia atribuirii către Otto a întregii scrieri. Pornind de la controversa dintre papa Grigore al VII-lea și împăratul Henric al IV-lea (bunicul pe linie maternă al autorului), prima carte merge pe firul istoriei până la moartea regelui Conrad al III-lea din 1152. Scrierea nu se restrânge la chestiunile ce țin de
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
special la cariera și personalitatea lui Robert Guiscard, duce de Apulia între 1059 și 1085. Sccrierea sa a fost compusă între anii 1096 și 1099. Datarea ei se poate face ca urmare a referirii care se face în cadrul prologului la Papa Urban al II-lea; aceasta permite un "terminus ante quem", dat fiind că respectivul suveran pontif s-a stins în iulie. O trimitere din Cartea III a cronicii se face la "rasa galică [care] dorea să deschidă calea către Sfântul
Guglielmo de Apulia () [Corola-website/Science/324437_a_325766]
-
din secolul al XI-lea. Amato descrie asediile efectuate de normanzi asupra orașelor Bari și Salerno, cucerirea de către ei a Siciliei, cariera lui Robert Guiscard (duce de Apulia), ca și punctul de vedere al scaunului papal în timpul reformei gregoriene a papei Grigore al VII-lea, fiind inserată cu elemente miraculoase și profeții.
Amato de Montecassino () [Corola-website/Science/324439_a_325768]
-
acolo a unei gărzi de mercenari normanzi fideli lui în anul 1019. În curând, întregul sud al Italiei s-a supus autorității bizantine, cu excepția ducatului de Benevento, care a rămas fidel papalității. Înspăimântat de întărirea puterii bizantine în sudul Italiei, papa Benedict al VIII-lea s-a deplasat în 1020 în Germania, la Bamberg pentru a solicita intervenția împăratului Henric al II-lea. Împăratul occidental nu a reacționat imediat, însă evenimentele din anul următor l-au convins să intervină. Boioannes și
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
1047, Drogo a primit confirmarea din partea împăratului romano-german Henric al III-lea, ca moștenitor al lui Guillaume și ca vasal al coroanei imperiale. Un al treilea frate, Umfredo, a succedat lui Drogo și a obținut victoria asupra trupelor pontificale ale papei Leon al IX-lea în bătălia de la Civitate (unde papa însuși a fost luat prizonier), transformând familia Hauteville în cea mai mare putere din regiune. Umfredo a fost succedat de un al patrulea frate, primul de pe urma căsătoriei lui Tancred de
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
III-lea, ca moștenitor al lui Guillaume și ca vasal al coroanei imperiale. Un al treilea frate, Umfredo, a succedat lui Drogo și a obținut victoria asupra trupelor pontificale ale papei Leon al IX-lea în bătălia de la Civitate (unde papa însuși a fost luat prizonier), transformând familia Hauteville în cea mai mare putere din regiune. Umfredo a fost succedat de un al patrulea frate, primul de pe urma căsătoriei lui Tancred de Hauteville cu cea de a doua soție a sa, Fressenda
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Robert Guiscard. Robert este cel care a început cucerirea Siciliei, care va deveni regat abia 70 de ani mai târziu, și care a reluat confruntarea cu Bizanțul cu și mai mare vigoare. În 1059, Robert a fost numit duce de către papă și a fost învestit de către acesta cu încă necuceritul teritoriu al Siciliei, pe care Robert l-a concedat în 1071 celui mai tânăr dintre frați, Roger Bosso, cu titlul de conte. Urmașii lui Robert Guiscard, Boemund și Roger Borsa, s-
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
și sub numele de Leone dei Conți di Marsi (n. 1046, Marsica - d. 1115 sau 1117, Ostia Antică) a fost călugăr la mănăstirea Montecassino din jurul anului 1061, apoi cardinal italian. La Montecassino, s-a împrietenit cu Dezideriu de Benevento, viitorul papă Victor al III-lea, căruia îi va dedică cea mai celebră lucrare a sa ca istoric și cronicar, în calitate de bibliotecar, anume Chronicon monasterii Casinensis. Cronică depinde în bună măsură de lucrarea anterioară redactată de Amatus, dar de asemenea și de
Leon de Ostia () [Corola-website/Science/324455_a_325784]
-
depinde în bună măsură de lucrarea anterioară redactată de Amatus, dar de asemenea și de tradiții orale și acted în diferite arhive. Leon a încheiat lucrul la cronică spre 1075, ea fiind continuată de un alt bibliotecar monahal, Petru Diaconul. Papă Urban al II-lea l-a numit pe Leon în funcția de diacon cardinal în 1088. Apoi, în anul 1101, papa Pascal al II-lea l-a promovat în poziția de cardinal, acordându-i și episcopia de Ostia. În 1105
Leon de Ostia () [Corola-website/Science/324455_a_325784]
-
arhive. Leon a încheiat lucrul la cronică spre 1075, ea fiind continuată de un alt bibliotecar monahal, Petru Diaconul. Papă Urban al II-lea l-a numit pe Leon în funcția de diacon cardinal în 1088. Apoi, în anul 1101, papa Pascal al II-lea l-a promovat în poziția de cardinal, acordându-i și episcopia de Ostia. În 1105, a devenit episcop de Velletri, activând astfel până la moarte.
Leon de Ostia () [Corola-website/Science/324455_a_325784]
-
a contrabalansa crescânda amenințare a normanzilor în regiune. Tot Argyrus a fost comandantul armatei bizantine, care a refuzat să se ralieze trupelor papale în momentul în care acestea erau înfrânte categoric de către normanzi în bătălia de la Civitate și în care papa Leon al IX-lea însuși a căzut captiv. Argyrus a fost catepan până în anul 1058. Foarte puține date se cunosc asupra lui ulterioare acestei date. Se presupune că el ar fi murit în anul 1068 la Bari, Vieste sau Atella
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
sau Louvain, a fost cea mai mare, mai veche și mai cunoscută universitate din Belgia. Ea a fost înființată în 1425 sub numele de Universitatea Leuven de Ioan al IV-lea, duce de Brabant și aprobată prin bulă papală de papa Martin al V-lea. În perioada ocupației franceze a Țărilor de Jos Austriece în timpul Războaielor Revoluției Franceze, universitatea a fost închisă prin decret al Republicii Franceze. După ce teritoriul a fost anexat de Regatul Unit al Țărilor de Jos, în 1816
Universitatea Catolică din Leuven () [Corola-website/Science/324478_a_325807]
-
înființat campusul Louvain-la-Neuve, în Valonia, unde își are sediul Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, de limbă franceză. În secolul al XV-lea, orașul Leuven, cu susținerea ducelui Ioan al IV-lea de Brabant, a cerut oficial Sfântului Scaun înființarea unei universități. Papa Martin al V-lea a emis o bulă papală în data de 9 decembrie 1425, prin care a înființat o universitate la Leuven pentru "Studium Generale". În primii ani, universitatea a fost modelată după cele de la Paris, Köln și Viena
Universitatea Catolică din Leuven () [Corola-website/Science/324478_a_325807]