13,022 matches
-
și fiecare dintre noi a redevenit cel dinainte. Adică tu ai redevenit, pentru mine o să fie mai greu. Cosmina începu din nou să arunce firimituri, porumbeii strânseră cercul. Dă-mi și mie câteva, ceru el. — Nu, destul cu maimuțărelile... — Nu pricep. Ce vrei să spui, de fapt ? — Anul dragonului, Beigbeder, concertul lui Penderecki. Erau ale mele și le-ai folosit fără să ai dreptul... De unde ai știut ? Eu am pus coincidențele astea pe seama providenței, dar nu erau decât maimuțăreli... Eu mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îngroașe prin unghere. E vorba doar de-o singură femeie. Pot rezolva singur treaba asta ! — Nu-i numai ea. Au fost și alți ochi care au văzut și care au înțeles mai mult decât crezi. Iar tu, în continuare, nu pricepi. Noi nu vrem să învingem lumea, vrem s-o stăpânim. O lume învinsă e instabilă, vrea să se revolte, apar mereu căpetenii, chiar dacă acum privesc de departe. Asta n-a înțeles Zevedei și nici alții ca el. Asta ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu un mers legănat și se așeză lângă ei. Ce-i, mă, șontorogule ? spuse, cu un glas gros și dogit, ca o gheață crăpată. Ce strigi așa la lume ? — Dă-i tu, mamă, ăstuia micu’ să mănânce. Noi nu ne pricepem. — Tu cine ești ? întrebă orbul, căutând să dibuie cu privirile lui uscate. — E Panselia, repetă Ologu. E tot ca și noi, pe străzi, da... altfel... Fane Chioru întinse mâna spre ea. Panselia se feri, privind întrebător spre Ologu. Acesta încuviință
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui. N-ai înțeles nimic. Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strângă iarăși, cu farfuriile întinse. Orbul bâjbâia, în patru labe, căutându-și bastonul. Coltuc zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe, ce coborâseră din camionul Jandarmeriei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atunci blondul aruncat pe targă, cu brațele așezate în formă de cruce, gemu. Se auzi o înjurătură și Rada văzu bastonul ridicat, gata să lovească. Atunci se priviră, omul în uniformă și ea, cu strigătul înțepenit în gât. Nu a priceput niciodată ce putere dobândise dintr-odată privirea ei, dar bâta ridicată deasupra tărgii a coborât moale și polițistul a strigat, prin ferestruică, spre cabină : „Întoarce, nu mai mergem la morgă ! Ia-o spre Urgență, că a înviat mortu’. Și după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-am promis că pe băiatul meu o să-l cheme tot Alexandru. Până la urmă, numele ăsta nu l-a mai purtat niciunul dintre ei“. Pe urmă n-am mai putut avea copii. Pavel Avădanei nu înțelesese prea bine sfârșitul poveștii, pricepuse doar că era o poveste tristă. Începuse să se însereze. Rada dădu perdelele deoparte, fără să aprindă lumina... Îi împinse sticla de țuică și păhărelul. El bău pe îndelete, având grijă să nu-și stârnească din nou tusea. — Eu, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și tu n-aveai burtă, te scărpinai la buric pe la spate. Ajungeam cu fruntea la genunchi... tânji Jenică. — Uite ce frumos ! se minună Tili : Fabrica de Utilaje și Piese de Schimb pentru Industria Chimică. FUPSIC în toată legea. Oamenii se pricepeau, pe vremea aia, la nume care nu există. Între timp au dispărut utilajele, pe urmă piesele de schimb și, la urmă, industria chimică de tot. Dacă ar fi să punem toate lucrurile astea cum au fost, nici n-am avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai tare când motocicleta se apleacă la curbe, așa că alese dinadins străzile întortocheate. — De ce nu mergi drept ? întrebă ea, atât de aproape, încât parcă îi șopti la ureche. Nu vreau să calc peste frunzele de castan, strigă el. Și apoi, pricepând că ea nu aude răspunsul, oricât ar striga peste răpăielile motocicletei, se opri lângă o bordură : Frunzele au căzut de câteva zile și încep să se usuce, adăugă. Dacă treci cu roata peste ele, se sfărâmă. — Și ce dacă ? S-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească ceva de pe tejghea. Și, când se împuținează și rămân doar bețivii, să-i scoată afară pe sus. La asta se pricepe de minune. Ia câte doi odată, ca pe dovleci. — N-aveam nicio îndoială, spuse Maca. Tăcură, bătrânul așteptând întrebarea, ceilalți trei gândindu-se care s-o pună. Fu ca de obicei : Ce crezi că ar trebui să facem ? întrebă Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văzuse nimeni. La urma urmei, asta conta mai puțin. Poate că aceia ce pândeau nu-i mai dădeau nicio importanță. Sau poate că, precum sectoristul, nici el nu mai exista. Dispariția călăului făcea ca și alte vieți să dispară. Atunci pricepu că, de fapt, acela era singurul loc în care se mai putea duce, în această viață de-a- ndoaselea. Ambală asurzitor și trecu în viteză pe Bulevardul Gării. Frunzele răscolite nu reușiră să-l ajungă din urmă și nici el nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-i spună pe nume, dar tânărul i-o luă înainte : — O aștept pe Sanda. Mi se pare corect, dădu Tili să intre pe lângă el. Tânărul îl prinse de braț. — Îi spuneți ? C-o aștept... — Sanda ? repetă Tili, fără să priceapă. — Nu spuneați că lucrați aici ? — Aici nu lucrează nimeni cu numele Sanda, spuse Tili și îl dădu la o parte. Dacă o vedeți, insistă tânărul, îi ziceți de Alex... Înăuntru mirosea a proaspăt. A lemn abia rindeluit, a talaș răscolit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și diamante. Fire galbene și purpurii se împletesc în modele felurite. Podoaba de cap îmi amintește de cele purtate în operele chinezești. În calitate de pantofar, normal că acord o atenție deosebită încălțâmintei din picioarele fetelor. Obișnuiam să cred că, dacă mă pricep cu adevărat la ceva, acela este domeniul pantofilor. Însă ceea ce văd îmi face cunoștințele de rușine. Fiecare pereche de pantofi pe care o poartă fetele e incrustată cu perle, jad, diamante și are brodate flori de lotus, prun, magnolie, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea stau în poziție îngenuncheată și mă întorc cu fața spre nord. Ambasadorul desface sulul și începe să citească din decret. Vocea lui e adâncă, vibrantă, dar nu pricep un cuvânt din ce zice. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama că citește decretul în două limbi, manciuriană și mandarină, amândouă în vechi tonuri stilizate. Tata mi-a spus cândva că atunci când lucra la birou, ca să economisească timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că este întotdeauna important să demonstrezi o sensibilitate cultivată. E la modă să-ți etalezi gusturile pentru o cultură a delicateții. — Ar îndrăzni cineva să se dea mare cu priceperea sa de față cu împăratul? — Există întotdeauna cineva care nu pricepe că va fi considerat de ceilalți un guguștiuc care face tumbe, arătându-și posteriorul elegant. Ca să îmi dea un exemplu, An-te-hai îmi povestește o întâmplare care a avut loc în Orașul Interzis în timpul domniei împăratului Yung Cheng. Împăratul se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un bărbat care să joace atât de poetic rolul unei femei. E uimitor ce poate face arta, căci Marea Împărăteasă e cunoscută ca fiind o persoană care urăște eunucii. Se întoarce spre noi: — Vouă cum vi s-a părut opera? Pricepem aluzia: e rândul nostru să ne oferim partea. Soțiile și concubinele imperiale, printre care și eu, își strecoară mâinile în săculeții pe care îi poartă fiecare. Actorii își fac plecăciunile și se retrag. Majestatea Sa se ridică de pe scaun, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
luni mai târziu, o slujnică a găsit piatra în scaunul Majestății Sale. Glasul doctorului Sun Pao-tien e blând și plăcut: — Shee înseamnă „fericire“, iar mai înseamnă „puls“. Sheemai - puls de fericire. Doamnă Yehonala, sunteți însărcinată. Înainte ca mintea mea să priceapă spusele doctorului, acesta își retrage mâna. — Poftim?! Mă ridic în capul oaselor și mă întind să trag de perdea. Din fericire, An-te-hai a prins-o bine. Nu sunt sigură dacă am auzit într-adevăr cuvântul „însărcinată“. Am tot suferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mare cât capul unui om! Văzând că și-a uluit audiența, doamna Yun zâmbește: — Lucruri și mai ciudate se vor întâmpla. Astrologul meu a citit un semn de moarte într-o pânză de păianjen dintr-un măslin dulce. Desigur, mă pricep eu însămi la astfel de lucruri. împăratul Hsien Feng mi-a spus de multe ori că el se transformă în somn într-o bucată de pânză și e purtat de vântul de sud direct în paradis. Majestatea Sa nu dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă susțină, Curtea o roagă pe Nuharoo să „supravegheze comportamentul meu exagerat“. Mă întreb dacă Su Shun se află în spatele acestei cereri. Acum, Tung Chih nu mai are nici o problemă să-mi răspundă de față cu eunucii și servitoarele. E priceput la cuvinte. Uneori vorbește foarte sofisticat pentru un copil de cinci ani. Zice: „Ce josnic din partea ta să-mi negi firea!“ sau „Sunt un animal înzestrat!“, ori „E o greșeală că mă pui la culcare ca să te joci tu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până acum, nimeni nu a ridicat vreodată vocea la el. A făcut întotdeauna cum a vrut, și i s-a făcut pe plac, indiferent cât de înjositor putea fi pentru alții. Sunt hotărâtă să continui: — Ascultă cu atenție și o să pricepi. Tigrul este spiritul animalelor, țestoasa este spiritul cochiliilor, iar pheonixul este o pasăre care este capabilă să renască din propia-i cenușă... Tung Chih începe să mă urmărească, încet și cu eforturi dureroase. La ușa magaziei se aude un ciocănit puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noapte din viața prietenei mele din cauza politicii lui de intrare. M-am clătinat puțin și am șuierat: Nimic personal. Sigur că da. —Ai senzația că am nevoie de toanele tale În seara asta? Am o grămadă de oameni care se pricep mult mai bine să mă bată la cap, așa că cel mai bine ar fi să nu mai lungim vorba și să-ți găsesc un taxi. Poate că de vină era cel de-al patrulea Cosmo- curaj lichid - dar nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
purtase straniu, era genul care făcea comentarii subtile, dar răutăcioase, despre părul, iubitul sau ținuta ta și apoi simula groaza și regretul când inevitabil te arătai jignită. Îi dădeam papucii adesea și În mod regulat, dar niciodată nu părea să priceapă. Dimpotrivă, ne căuta compania În mod deliberat, ca să ne indispună. Deloc surprinzător, nu avusese niciodată prietene adevărate, dar Își făcea de lucru pătrunzând În fiecare frăție studențească și echipă atletică din Emory. —Apogeul lumii mediatice, ai? Nu, nu știam. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Corect, am auzit ce ai spus. Doar că... —Bette, când ai de gând să-l apreciezi pe băiatul ăsta? Orice fată În toate mințile ar face orice și tot ce se poate ca să-l păstreze, dar tu nu pari să pricepi asta. Deci se pare că a fost un fel de scandal aici azi-dimineață. Schimbă subiectul atât de repede Încât de-abia am avut timp să Înțeleg că ceea ce spunea ar fi putut să mă privească. —Scandal? Cu cineva din grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îl întreba Finot pe Blondet. - La guvernul absolut! exclama acesta. Singurul guvern care poate reprimă faptele rele care încalcă legea. Da, arbitrariul salvează popoarele venindu-i justiției în ajutor... Legalitatea ucide societatea modernă. - Încearcă să-i faci pe alegători să priceapă asta! făcu Bixiou. Există totuși cineva care se ocupă de acest lucru. - Cine? - Timpul. Cum spunea episcopul Leon: Dacă libertatea este străveche, regalitatea este eternă..." * Balzac, monarhistul. Dincolo, se aude un glas, - vorbea Finot! - care exclama: - Ia te uita, alături
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
simbolurilor, puritatea construcției. Majoritatea nuvelelor și povestirilor din acest volum sunt proiecții simbolice: obsesii, fantasme, neliniști, himere ale lumilor interioare. Un toast pentru Proteu figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri insondabile (din trecut sau din viitor) mesagerii. Alte povestiri - Portret din linii și puncte, Premiul Kremer, Calendarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]