14,215 matches
-
acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se preface,/ Te leagănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Tatăl, în pijama, scurt, rotofei, voios îi dă ultimele sfaturi: -Ți-au spus să nu mă lași să mor ca un cîine? Ei bine, dacă-i așa, n-am să mor deloc. Te aștept. Și vezi să nu mă faci de rîs, zice. Să nu fii jidan fricos și să nu te caci în pantaloni. Mă sărută apăsat, mă duce pînă la ușă, ia poziția de drepți și mă salută militărește. Du-te, îmi spune". Două au fost momentele cele mai grele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un ami du lointain (Scrisoare către un prieten din depărtare) că am copiat-o, am multiplicat-o și am distribuit-o. Ceea ce era adevărat. Acestea sînt trei puncte de acuzare și mai era un al patrulea: faptul că luam în rîs filmele sovietice, le calomniam". Articolul 209 din Codul penal comunist prevedea pedepsirea unei infracțiuni destul de imprecis, lax definită: discuțiile dușmănoase, ponegrirea, calomnierea sau defăimarea în public cu privire la orînduirea socială și de stat, faptul de a face propagandă, agitație sau orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia unora. Atunci cînd se pornea pe rîs, se metamorfoza (avea și o teorie a pseudomorfozelor) într-o sticlă de șampanie, al cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia unora. Atunci cînd se pornea pe rîs, se metamorfoza (avea și o teorie a pseudomorfozelor) într-o sticlă de șampanie, al cărei conținut nu se mai termina. Butelia aceea cu lichid înspumat arunca valuri peste valuri, fără pericol de a se goli vreodată. Serile, ținea conferințe. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de șampanie, al cărei conținut nu se mai termina. Butelia aceea cu lichid înspumat arunca valuri peste valuri, fără pericol de a se goli vreodată. Serile, ținea conferințe. Ne-a vorbit despre filosofia lui Bergson și, încercînd să demonteze mecanismele rîsului, ne-a familiarizat cu comicul absurd al teatrului lui Eugen Ionescu. Scrisese cîndva un eseu despre poezia lui Ion Barbu, dar exceptîndu-i pe securiști, care aveau o copie completă a manuscrisului, adnotat, probabil, și cu pasajele reacționare subliniate, doar noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Disperat după amor și romanțe, domnișorule Cristian. Dar ! Dar ! Am publicat și ca Ivan Turbincă sau Ion Palavră până să ajung la acest Ion Pribeagu, de asta ce spui ? Mamutu’ comandă al treilea rând de whisky-uri, printre hohote de râs. E drept, evreii nu fuseseră niciodată îndrăgiți de români, dar mai ales atunci, când valul de antisemitism ce bătea dinspre Vest începuse să invadeze Europa mai ceva ca ciuma, se ascundeau sub diverse pseudonime pentru a scăpa de judecata aspră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a spus, nu l-a lăsat. Zice măi Pandele, dragă, nu-i frumos ! Vezi pe domnul cel de colo, ăl’ urât și cam burtos ? și Pribeagu arată spre un țigan din capătul salonului, care se potrivea perfect descrierii. Chiote de râs în sală. — Tot așa o burtă mare, i-a spus bunicuța, o să-ți crească de vreodată ai să te mai joci cu puța ! Ei, și s-a speriat al meu Pandele, l-a cuprins cu frigurare, când gândea că o să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu’. Stați cuminți. Ah, ce piatră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în gura mare, în timp ce se aruncă în trăsură, alături de cei doi prieteni. Cristi și Pribeagu și-au lăsat capetele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o scenă, fie ea și una de restaurant. Oricum, cine m-ar lăsa să cânt ? Gândește-te puțin ! Iartă-mă că-ți stric entuziasmul, dar... — Dar ce ? Bărbați suntem noi dacă măcar nu încercăm ? — Sachi... — Rezolv eu. Ne facem de râs, asta e tot ce putem să rezolvăm. Și dacă rezolv ? — Mai bine mai rezolvăm o sticlă de vin, râde Mamutu’. Dacă rezolv eu cu domnu’ Răcaru, te urci și cânți ? Da sau ba ? — Nici vorbă ! — Bine ! Gata ! Rămâne stabilit. Mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fricos, Pițule ! Căci te sperie, nu ? Sărăcia. Nesiguranța. Incertitudinea zilei de mâine, nu ? Delirul vieții, care nu știi cum și când o să te lovească. Dar pe care crezi că îl poți controla, dacă ai ceva bani în buzunar, mă bufnește râsul. Când viața vine și dă cu tine de pământ, crezi că niște bani în plus vor face diferența ? Când o să zaci mort, cu inima oprită, crezi că va conta cât de plin ți-e buzunarul ? Pur și simplu nu poți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gură. Pribeagu vine și se aruncă și el în brațele lor. — Băi, zbiară de mama focului Ionel. Băăăi ! O să facem istorie, băi ! Te-ai gândit, nemernicule, și îi și dă o palmă zdravănă peste față lui Cristi, provocând hohote de râs în jur. Te- ai gândit tu în zilele-alea când veneai sfios și timid ca o fufă virgină, ha-ha, la pian la Răcaru, că ai să ajungi aici ? — Că o să ajungem, ce Dumnezeu aș fi făcut fără voi ? — Băi ! țipă Fernic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
colegilor săi de breaslă, care de invidie lansau zvonuri care mai de care mai răutăcioase despre el, taxându-i viața boemă și libertină. Multe minunății a mai auzit Cristi pe la mese dis- cutându-se, și de fiecare dată îl bufnea râsul, apreciind creativitatea rivalilor săi. Numărul amantelor fictive se înze- cise, la fel și numărul bețiilor fictive fără sfârșit, care se terminau cu câte o pățanie de neuitat. Unul spusese că l-a văzut o dată în compania unor ghizete, umblând gol
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dumneavoastră, dar când nu îmi permiteam nimic din toate astea, mi-am deschis sufletul și v-am cântat. M-am urcat pe o scenă, mi-am înfruntat toate fricile și îndoielile pentru dumneavoastră, cu riscul de a mă face de râs în fața unei mulțimi întregi, pentru că în viața mea nu mai deschisesem gura în public. Și m-am suit acolo, într-o crâșmă, ceea ce nici prin cap nu-mi trecuse că aș putea face vreodată, ca să vă cânt. Să vă arăt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câteva guri de alcool și-i pasează sticla înapoi prietenului său. — Succese de oameni banali, pe care nici tu nu dai vreun ban. Că de ai fi dat, ai fi păstrat măcar o parte din ei, ha-ha, îl bufnește deodată râsul, după ce ia și el câteva guri. Te-ai gândit că noi doi, amice, noi doi puteam fi cei mai bogați oameni din lume ? — M-am gândit, m-am gândit... — Nu, serios, chiar te-ai gândit ? Noi am făcut milioane, Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zis că dacă ies comuniștii, el o să moară de ciudă, că d-aia-i votez, și iar au început toți să râdă. — Ospătar ! Ospătar ! — Da, domnule Fernic. — Ospătar, dă-ne afară ! — Cum să vă dau afară, domnule Fernic ? îl bufnește râsul și pe micuțul tânăr care îi servea de ore bune. — Uite-așa, cheamă poliția și dă-ne afară, nu vezi că suntem niște degenerați care trădează țara, averile, neamul, tradițiile... Stai așa... Ce mai trădăm, Cristi ? Cristi ! țipă el, ca să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plimbat prin oraș artistul. Când s-a făcut dimineață și lumina a început să inunde salonul Capșei, toți cei rămași au luat-o la goană spre casă ca liliecii. Cu ochii umflați de oboseală și băutură, de plâns și de râs, s-au făcut nevăzuți pe străzi lăturalnice, feriți de privirile oamenilor care abia își începeau ziua. La intrare nu mai rămăseseră decât Fernic, Cristi, Rada și un tânăr chitarist, în ultimul an la Conservator, pe care îl cunoscuseră chiar în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă chinui puțin“, și-a zis, printre hohote, dar n-a putut râde mult, pentru că l-a apucat tusea. Simțea cum coastele îl strâng și nu-l lasă să respire. Iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei minute, sărmanele clipe finale, în gloria pe care am cunoscut-o. Iar când voi termina și eu socotelile aici, voi veni la tine să mai bem, dragul meu Fernic, încă un pahar de vin, amintindu-ne în hohote de râs fiecare lovitură și cădere, iar cu lacrimi în ochi, fiecare pas făcut spre nemurire. Privesc cerul și mi-e dor de tine, de avionul tău cu chitara în carlingă, cu care te uitai la noi de sus, ca și acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să-și arunce în aer gloria pentru a se reinventa în permanență. Până și amicul dumneavoastră, Jean Moscopol, a înțeles asta, iată-l cochetând cu jazzul de ceva timp și nu văd să-i meargă rău. Pe Cristi îl bufnește râsul : — O, Doamne ! Și romanțe, și jazz, mâine și-o lăutărească, sunt sigur, dar fără nicio supărare pentru dragul meu prieten, pe care-l știu de o viață, căci și el, ca și mine, a venit cu o tolbă plină de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
știi mâine ce va fi cu noi. Apoi dizeurul cobora de pe scenă pentru a se amesteca printre mese, alături de un violonist, și fura de pe masa unor clienți un pahar de vin, din care lua o înghițitură zdravănă, stârnind hohote de râs și aplauze, apoi îl ridica în aer : „Sus paharul și vinul noi să-l sorbim/ Și să ne unim, veseli toți să fim/ Zi, țigane, din strună, cum știi frumos/ Valsul cel duios și delicios“, iar în timp ce începea să danseze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orice discuție sau dezbatere, mai ales despre artă, despre muzică, teatru sau literatură. Avea darul de a ști exact când și cum să vorbească, cucerind imediat orice interlocutor, fascinat de abilitatea ei de a reuși să glumească despre orice, de râsul ei care colora orice încăpere. Cristi era absorbit de toată ființa ei, prețuind-o ca pe o zeiță. Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult prea târziu oricum. Era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
diamantele mai lipsesc. — Ești doar invidios. Îi dăruiesc femeii pe care o iubesc ce pot. Și merită toate darurile mele. — O iubești, spui ? — O iubesc cum n-am iubit pe nimeni alta. Și ea mă adoră. Pe Virgiliu îl bufnește râsul : — Tot timpul ai fost un naiv și un credul, Cristi, dar așa prost nu te-am crezut niciodată. Dar Cristi nici nu îl bagă în seamă, în schimb scoate dintr-un sertar un inel cu diamant, cum rar s-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai ales nu vedea când și de unde vin loviturile, în bezna din dubă. — De ce mă loviți, fraților ? striga indignat, dar nu primea niciun răspuns. Auzea însă răsuflările oamenilor legii în întuneric și une- ori chiar și câte-un bufnet de râs. Liniște câteva secunde și apoi iar primea un pumn zdravăn, fie în burtă, fie în picior, în mușchi, sau după ceafă. — Fraților, ce v-am făcut ? Nicio reacție, doar alte căpăceli, pumni și palme date minute în șir până n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]