13,226 matches
-
pe strada aceea și nu ne costă nimic să mergem până la San Giacomo. A fost doar o amețeală. Durează puțin, simt însă nevoia să mă opresc. Parcurseră mare parte din drum în tăcere. Elevii nu-l întreabră și nu-l siliră să converseze ca să nu-l obosească. Flancat de cei doi tineri, mergea cu pași șovăitori dar fermi. La un moment dat spuse: N-am să pot ieși din mânăstire o vreme, de aceea aș vrea să vă rog să scrieți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dintre virtualizare și actualizare: dacă în Răsărit, Biserica, "organism spiritual viu" dispune de nenumărate oportunități latente pe care nu le actualizează decât în cazuri extreme, reprezentând "scăderi" "explicitarea dogmei e pentru Răsărit un semn de împuținare la care Biserica e silită de eretici să recurgă" în Occident, Ecclesia este o organizație exterioară, juridică și socială, bine definită și exprimată în activitatea ei. În percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceste delegări constituția rămâne lezată prin nerespectarea principiului separării puterilor. De la articolul nostru, Legea, care arăta necesitatea unei clarificări a situației false în care am intrat prin patriarhul-regent, nimic nu s-a schimbat, deci. Iată de ce ne vedem din nou siliți a cere mai multă sinceritate și mai mult curaj. E oare așa de greu?". 6 Nae Ionescu, Mai avem patriarh?, în "Cuvântul", an III, nr. 835, 13 august 1927, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 125
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ei latine, care nu sunt bune pentru limba slavă. Direcțiile guvernamentale legate de acest caz, care urmăresc să creeze un nou dialect în Basarabia, mai puternic bazat pe limba slavă, vor fi, așa cum se va vedea, fără folos: nu putem sili profesorii să predea o limbă care va muri curând în Moldova și Valahia ..., părinții nu vor dori ca urmașii lor să învețe o limbă diferită de cea pe care o vorbesc în mod curent”. Deși anumiți oficiali, asemeni lui Arțimovici
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
scriitorilor va defini, sub conducerea lui Constantin Munteanu și Nicolai Savostin, „adevăratele valori culturale moldovenești”. Anii 2005-2006 înregistrează un amănunt inedit, aparent minor, al acțiunii de „moldovenizare” a instituțiilor cu caracter românesc: liceele care aveau în denumire „româno” au fost silite să își schimbe denumirea, sub riscul neacordării acreditării. În această situație au fost mai multe instituții de învățământ liceal: Liceul româno-francez „Gheorghe Asachi”, Liceul româno-englez „Ion Creangă” și altele. Disputa religioasă în jurul Mitropoliei Basarabiei: un alt subiect esențial care a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
uneia dintre direcțiile esențiale ale politicii orientale a Rusiei, fixate încă de Petru I. În sfârșit, ceea ce a imprimat acestui act un caracter insolit, în comparație cu cele anterioare încheiate de cele două state, îl constituie faptul că Poartă Otomană a fost silită de împrejurări să-și pună speranțele de aderare la sistemul politic european, prin intermediul unei largi coaliții, dar nu îndreptată, fie și tacit, împotriva pericolului reprezentat de politică orientala a Rusiei pentru integritatea teritorială a Imperiului Otoman, ci prin intermediul uneia, bazată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu ședințele solemne, cu discursurile de recepțiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate acestea fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi. Căci, dacă facem altfel, atunci producem un șir de forme ce sunt silite să existe un timp mai mult sau mai puțin lung fără fondul lor propriu. Însă în timpul în care o academie e osândită să existe fără știință, o asociațiune fără spirit de societate, o pinacotecă fără artă și o școală fără
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și locurile de petrecere din centrele cele mari din străi nă tate. Lipsiți de orice control, pierduți în noianul des fă tărilor sociale, acești juni, după ce au risipit cea mai mare parte a capitalului sănătății și delicateții lor morale, se silesc către finalul anilor lor reglementari a câștiga și ei un grad academic oarecare și prin el „pita lui Vodă“ tradițională; iar cei mai înțelepți dintre ei îmbrățișând cariera liberă de avocat, găsesc un mijloc mai lucrativ și mai fecund de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
puterea sa. Analiza succintă a multiplicității curentelor religioase de la sfârșitul perioadei elenistice precreștine, în cele ce urmează, ne va ajuta să vedem și să evaluăm cu claritate misiunea pe care a primit-o creștinismul în momentul în care s-a silit să atragă, într-o primă etapă, spre propriile idealuri lumea greco-romană, pentru ca mai apoi să se extindă și spre limesul nordic al Imperiului. 2.1. Decăderea religiilor antice greco-romane O primă caracteristică a situației religioase în ansamblu, din lumea elenistică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religios, care, în ochii păgânilor, căpătau forme de lașitate și de absență a virtuților războinice. Între Galerius și soldații creștini nu era pace. Scriitorul creștin latin Lactantius (250-327) a primit victoria din a doua campanie persană (297) cu multă amărăciune, silindu-se să-i reducă meritele și importanța. Atât Galerius în Orientul Mijlociu, cât și Dioclețian în Egipt și Maximian în Africa au rămas foarte surprinși de răspândirea maniheismului, care tulbura ordinea socială și destrăma armata prin doctrinele sale revoluționare. Dioclețian a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legendară, altele anumite îndoieli referitoare la autenticitatea ori veridicitatea istorică a documentelor. Un paralelism cu Acta S. Maximilianii întâlnim în Passio S. Theogenii, un recrut din Frigia care opunea rezistență tribunului și guvernatorului din slujba lui Licinius (308-324), care îl sileau să devină soldat. 4.2.3. Actele sfântului martir Iulius Martiriul sfântului Iulius este prezent într-un fragment latin, de mici dimensiuni. Aici ni se vorbește despre disputa dintre veteranul Iulius și guvernatorul Maximus. Cel dintâi este înfățișat ca fiind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
te îndemn să jertfești zeilor“. Iulius răspunse: „Nu fac ceea ce dorești, pentru a nu cădea în păcat și în pedeapsa veșnică“. Maximus a spus: „Dacă tu crezi că aceasta ar fi păcat, să fie trecut în contul meu. Eu te silesc, pentru ca să nu pară că o faci din voință proprie. Astfel vei putea să mergi liniștit la casa ta. Vei primi zece dinari, și nimeni nu te va mai tulbura“. Iulius a răspuns: „Nici acești bani ai satanei, nici acest îndemn
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de tradițiile seculare, devotați împăratului și supuși autorităților legitime, cetățeni foarte buni, soldați disciplinați și valoroși: acestea nu constituiau pentru ei o renunțare la credință, o contradicție între viața interioară și cea exterioară. Dar s-au împotrivit atunci când au fost siliți să comită acte de idolatrie, asumând atitudinile categorice și specifice ale obiectorilor de conștiință. Din acest motiv îi vedem îndrăzneți, vorbitori, cu mintea lucidă, prompți și preciși în răspunsuri, plini de curaj și de tărie în fața încercării, neînfricați înaintea călăului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei prinși în înșelăciunea sa erau târâți în ruina nelegiuirii (apostazie). Persecutând religia creștină mai mult cu artă decât cu autoritate, s-a îngrijit să influențeze negarea credinței în Cristos și acceptarea cinstirii idolilor mai mult prin răsplăți decât să silească prin torturi. Mai întâi a contaminat cu sacrificii abominabile izvoarele din oraș și din centrele din jurul localității Daphne, pentru ca oricine ar fi băut acea apă să-și păteze sufletul. Apoi presăra cu apă lustrală pâinea și cărnurile, ierburile mirositoare, fructele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
muchia" deliniată de acest marcaj, se "luptă cu sărăcia, cu delăsarea în ce privește calitatea mediului înconjurător, cu exploatarea politică, dar și pentru dreptate, stimă de sine și respect social"33. Cei care locuiesc de-a lungul graniței, pe "muchie", au fost siliți să "găsească modalități de a se acomoda unor multiple (adesea, conflictuale), istorii, identități culturale și practici sociale"34. Astfel, în măsura în care "valorile [...] anglofone și cele mexicane se amestecă"35, marginea, granița sau muchia devine locul privilegiat al medierii și inovării culturale
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ajunge să fie circumspect chiar și față de oamenii binevoitori sau față de situațiile favorabile, nou-apărute: „Omul nepățit, chiar văzând, nu vede”.) Socoteala de-acasă nu se potrivește cu tocmeala din târg. (Adeseori, Într-un fel plănuim și Într-alt fel suntem siliți de Împrejurări să Înfăptuim: „Când zici: Doamne ajută!, atunci se rupe căruța”.) A primi un dar Înseamnă a-ți vinde libertatea. Într-adevăr, primind un dar, ne vom simți obligați, În forul nostru interior, să răspundem față de persoana În cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În formă pe măsură ce e stimulat să facă rău: „Nu-i face rău celui care ți-ar putea face mai rău”.) Deschide-ți ochii, să nu ți-i deschidă altul. Când nu devenim conștienți de lipsurile și defectele noastre, vom fi siliți să vedem cum alții știu să se folosească de ele.) Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. (Trebuie să fim foarte atenți la câtă Încredere acordăm, la un moment dat, și mai ales cui o acordăm, deoarece s-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
viciu.) „Cine folosește forța Își arată slăbiciunea.” (R. Tagore) Scândura putredă nu stă prinsă În cuie. Sfaturile nu mai servesc celui ros de obișnuințe sau deprinderi vicioase.) „Omul decade sufletește de Îndată ce poartă În sine un singur gând pe care e silit să-l ascundă neîncetat.” (B. Constant) Viciul știe că e urât, de aceea Își pune mască. (Prin urmare, trebuie să ne perfecționăm mereu capacitatea de a citi și descifra semnificațiile ascunse ale măștilor umane.) „Nu există viciu, oricât de neînsemnat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În viciu nu suntem nevoiți să simțim suferința dată de eforturile continue de cucerire pe care le presupune obținerea virtuții. Μ Simțirea, mai mult decât gândirea, are nevoie de un vocabular nelimitat: combinațiile, uneori ciudate, Între emoții și sentimente contrarii silesc cuvintele să adopte asocieri semantice imprevizibile, iar adeseori chiar incompatibilități semantice (de exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat murdar, coane Fănică”; „Drept ca funia În sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a pătruns până și În educație. Sunt, astfel, sisteme de Învățământ care promovează exclusiv Învățarea doar prin sine Însuși: Învățarea de tip clasic ar fi artificială, deoarece este o Învățare prin idei gândite de alții, ceea ce presupune implicit o atașare silită de convingerile și trăirile altora. Este adevărat că fiecare trebuie să străbată propriul drum spre perfecționare, pentru ca astfel să se dezvolte aptitudinile și convingerile individuale, dar nu putem totuși sili elevul să realizeze, de fiecare dată, pe cont propriu descoperirile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prin idei gândite de alții, ceea ce presupune implicit o atașare silită de convingerile și trăirile altora. Este adevărat că fiecare trebuie să străbată propriul drum spre perfecționare, pentru ca astfel să se dezvolte aptitudinile și convingerile individuale, dar nu putem totuși sili elevul să realizeze, de fiecare dată, pe cont propriu descoperirile pe care oamenii de știință sau cei de cultură le-au realizat de-a lungul timpului. Μ De necrezut, dar unii cred că pot trăi oricum, deoarece responsabilitatea proprie se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
moral, comparativ cu valorile efemere (legate, de exemplu, de plăcerea unei mese bune, de avere sau de satisfacția realizării unei excursii de agrement); valorile durabile elevează actul moral nu numai prin natura scopurilor lor, dar și prin faptul că-l silesc să se exprime În condiții grele de viață și să aleagă mijloace dificile de realizare a scopurilor morale. Μ Chiar și puterea banului se Înclină În fața celui Înarmat cu foarte multă răbdare. Μ Sunt oameni care, chiar și atunci când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
indicii pentru a-i permite să-și confirme teza. Și, culmea paradoxului, asasinul, tot Înșelându-l pe Baskerville, sfârșește prin a se Înșela pe sine și se convinge că omorurile erau dictate de un plan al Providenței. Astfel, Baskerville e silit să constate că a ajuns, desigur, la adevăr, Însă grație acumulării aleatorii a propriilor sale greșeli: Am alcătuit o schemă falsă pentru a urmări mișcările vinovatului și vinovatul s-a potrivit. Și tocmai această schemă falsă m-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ocazia respectivă. Cartea lui Aristotel, pe un plan pur material, e mai Întâi un obiect În mare măsură virtual, pentru că nici Jorge, nici Baskerville nu au acces la ea. Jorge și-a pierdut vederea de ani de zile și e silit să-și facă o idee despre aceasta pornind doar de la amintirile sale, pe deasupra modificate de delir. Cât despre Baskerville, nu poate decât să o frunzărească rapid și mai ales trebuie să aibă Încredere În imaginea pe care el și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de fantezia pură. Față de primul volum, întâlnim aici o înclinație sensibilă spre comentariul abstract, recursul la mecanismele imprevizibile ale amintirii pentru a da realului contururi semnificative" (Ibidem, p. 3). 140"care mută istoria și contemporaneitatea în conștiința sa de creator, silit să depășească tiparele comune și să inventeze simboluri noi pentru a prinde în universul său estetic spiritul unei epoci și pentru a-l raporta la constantele fundamentale ce se desprind din substanța sufletului omenesc. Este necesară această raportare, căci numai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]