12,674 matches
-
până la vârsta de 5 ani. A doua boală, mai gravă, a fost febra reumatică, foarte dureroasă, care l-a afectat de la vârsta de 9 ani. Ca urmare a acestor suferințe (și a altora) Parham a pus un mare accent, în teologia și slujirea sa, pe vindecarea bolilor. Încă de la vârsta de 9 ani, când a survenit primul puseu de febră reumatică, Parham a crezut că Dumnezeu îl cheamă să fie un slujitor al său. Convertirea a avut loc la 13 ani
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
însănătoșire în mai multe etape care i-a întărit credința că Dumnezeu continuă să lucreze nu doar la nivel spiritual, ci și la nivel fizic. În anii 1893-1900 a desfășurat o activitate predicatoricească intensă și s-a apropiat treptat de teologia mișcărilor „Holiness”. În 1898 a început să pună un accent deosebit pe vindecarea divină, propovăduind acest mesaj cu mult zel. S-au păstrat multe mărturii ale celor vindecați în urma rugăciunilor. Înainte de a-și pune problema teologică a botezului cu Duhul
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
deosebit pe vindecarea divină, propovăduind acest mesaj cu mult zel. S-au păstrat multe mărturii ale celor vindecați în urma rugăciunilor. Înainte de a-și pune problema teologică a botezului cu Duhul Sfânt și a vorbirii în limbi, Parham avea deja o teologie tipic penticostală, cu privire la boală, însă la vremea aceea n-ar fi caracterizat-o în acești termeni. În 1898 Parham s-a mutat în Topeka, capitala statului Kansas, și a întemeiat Casa de Vindecare Beth-el, un „minisanatoriu” unde oamenii bolnavi puteau
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
de la Shiloh, s-a întors la Topeka și, la mijlocul lunii octombrie; a închiriat „Stone’s Folly”, un conac cu cincisprezece camere, la marginea orașului Topeka. Acolo a început o școală de studiu biblic cu 34 de studenți. Principalele accente ale teologiei lui Parham erau, pe atunci, trăirea prin credință și botezul Duhului, în vederea evanghelizării lumii. În decembrie, Parham și studenții au început să studieze în amănunt tema „botezului cu Duhul Sfânt”. Parham povestește că le-a dat studenților ca temă de
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
Velasco și de Aragón, fiica lui Iñigo Tovar y Fernández de Velasco, al patrulea Duce de Frías și al 10-lea Administator al Castiliei. El a absolvit la Universidad Complutense, în Colegio Mayor de San Ildefonso, cu o diplomă în teologie. El datora ascensiunea prin ierarhia bisericii lui Francisco Gómez de Sandoval y Rojas (primul Duce de Lema), un favorit în fața lui Philip III. El a fost creat Cardinal în august 1611 de către Papa Paul al V-lea, în calitate de cardinal preot
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
locali la preoție. La momentul înființării sale, seminarul a fost încredințat Ordinului Iezuit. În 1904, seminarul a fost ridicat la statutul de Universitate Pontificală când Papa Pius al X-lea a acordat școlii puterea de a conferi grade academice în teologie, filosofie și drept canonic. În 1969 universitatea a fost mutată în Madrid, astfel ușile acesteia s-au deschis unei game mai largi de studenți. În 1978 iezuiții au încorporat în universitatea lor din Madrid instituția de învățământ superior ICAI-ICADE, entitatea
Universitatea Pontificală Comillas () [Corola-website/Science/330816_a_332145]
-
densă. Înființată în anul 1944, printr-un decret regal semnat de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, Universitatea de Vest din Timișoara avea în structura sa o facultate de litere și filosofie, o facultate de științe, o facultate de teologie, o facultate de medicină și farmacie și o facultate de drept. Această structură internă era menită sa asigure noii universități asemănarea cu marile universități ale lumii, de la acea vreme. Se poate spune că Decretul Regal nr. 660/1944 este actul
Facultatea de Drept din cadrul Universitații de Vest din Timișoara () [Corola-website/Science/330823_a_332152]
-
ani la Universitatea Senussi din Jaghbub (care, de asemenea, a reprezentat cartierul general a Mișcării Senussi). În 1899 a fost trimis să-l sprijine pe Rabih az-Zubayr în Ciad, în luptele pentru rezistență împotriva francezilor. Inițial a fost profesor de teologie islamică, dar a dobândit și abilități în domeniul strategiei și tacticilor de luptă în deșert. În confruntările împotriva italienilor a utilizat cunoștințele de geografie locală și dispunere a reliefului (care erau necunoscute adversarilor săi). Mukhtar și-a condus de mai
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
Plătărești, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”. Prima obște a mănăstirii va fi formată din 3 maici având ca stareță pe monahia Mihaela Dumitrescu, în vârstă de 24 de ani la acel moment (2001), licențiată în drept și doctor în teologie. În anul 2004 mănăstirea este transformată în mănăstire de călugări, cu patru viețuitori. La 1 octombrie 2009, noul Episcop al Sloboziei și Călărașilor, Vincențiu Ploieșteanu, hotărăște ca Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia să fie transformată în Paraclis Episcopal, transformându-se
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
de maici în mănăstire de călugări. Ca urmare maicile de la mănăstirea din Slobozia au fost mutate la mănăstirea Plătărești, care redevine mănăstire de maici. În prezent activitatea mănăstirească fiind asigurată de un grup de 7 călugărițe și surori, licențiate în teologie și absolvente ale Seminarului de Teologie, în frunte cu maica stareță, monahia Varvara Arnăutu, și ieromonahul Casian Țăran. Mănăstirea Plătărești se încadrează în liniile generale ale arhitecturii bisericești specifice epocii lui Matei Basarab. Diaconul Paul de Alep o caracteriza astfel
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Ca urmare maicile de la mănăstirea din Slobozia au fost mutate la mănăstirea Plătărești, care redevine mănăstire de maici. În prezent activitatea mănăstirească fiind asigurată de un grup de 7 călugărițe și surori, licențiate în teologie și absolvente ale Seminarului de Teologie, în frunte cu maica stareță, monahia Varvara Arnăutu, și ieromonahul Casian Țăran. Mănăstirea Plătărești se încadrează în liniile generale ale arhitecturii bisericești specifice epocii lui Matei Basarab. Diaconul Paul de Alep o caracteriza astfel: "„Arhitectura mănăstirilor sale, ca aproape a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
părți: o parte exoterica- adresată întregii umanități, si o parte esoterica, adică oculta, pentru acei puțini care vor să înțeleagă cu adevarat scopul vieții și originea a tot ceea ce este lumea și ființă umană) fără a intra în conflict cu teologia dogmatica. Iar "beția" iubirii corespunde din punct de vedere simbolic cu stările cunoașterii. Iubirea reflectă și ea o frumusețe interioară care este pecetea Unității în suflet at-tawhid. [tawhid arab - afirmarea unicității divine (wahid unic); în mod curent tawhid desemnează rostirea
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Ultimele sale cuvinte au fost ""Important pentru cel ce a atins extazul este că Unul îl reduce la Unitate.”". Deși prin îndrăzneala formulărilor sale unitive și-a ridicat împotriva atât puterea politică (care acuza predicația să de instigare a mulțimii), teologii oficiali (care îl acuzau de panteism), cât și maeștrii sufiți (pentru expresia publică a experiențelor sale spirituale), prestigiul lui el-Hallaj nu a încetat să crească în lumea musulmană după moartea sa, influența să asupra doctrinei și practicii sufite fiind esențială
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
comunitar al soțiilor și al proprietății. Inițierea era necesară pentru a deveni membru, gradele de inițiere amintesc de treptele masoneriei: mai întâi „ascultător”, „ucenic” ("mustajib"); apoi „autorizat” ("ma'zun"); în continuare, „propovăduitor” ("da'i") și în fine „mărturisitor” ("hujja") În teologie, qarmații au urmărit o educație religioasă metodică, adaptată tuturor confesiunilor, raselor și claselor, recurgând neîncetat la gnosticism. Au invocat sensul lăuntric ("batin") al Coranului și-au arătat că ritualurile vizibile ("zahir") ascunde același sens lăuntric, ajungând în final la o
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
pentru a deveni membru. Comunitatea se susținea singură dintr-un fond creat prin contribuții aparent benevole, dar care reprezentau de fapt impozite. Qarmaț instituie de asemenea sitemul comunitar al soțiilor și al proprietății (ar. "الفة , ulfa", uniune, proprietate comună). În teologie, foloseau un catehism bazat pe Coran și presupus a fi adaptat tuturor credințelor, raselor și păturilor sociale. Insistau pe ideea de toleranță și egalitate și organizau lucrătorii pe bresle. Cel mai vechi document care descrie organizarea unor bresle musulmane aparține
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
nu dezirabilă. Zaydiții recunosc ca imami pe 'Alī, pe cei doi băieți ai lui 'Alī, Ḥasan ibn 'Alī și Ḥussayn ibn 'Alī, pe 'Alī ibn al-Ḥusayn Zayn al-'Abidin și cel de-al cincilea imam este Zayd ibn 'Alī. În ceea ce privește teologia, zaydiții sunt apropiați de școala mu'tazilită, deși, în fond, nu aparțin de mu'ataziliți. În acest sens apar o serie de probleme între cele două școli, întrucât mu'ataziliții resping doctrina imamatului. Însă cât privește partea șiită, aceștia îi
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
de-a șaptea încoronări mongole în anul 1317, dar în cele din urmă cade pradă intrigilor lui Taj al-Din în iulie 1318 și este acuzat, condamnat și executat pentru otrăvirea lui Oljeitu. În ciuda faptului că a scris numeroase tratate de teologie, medicină, epistologie, administrație și agronomie, cea mai cunscută operă a lui Rashid al-Din și cea care a rezistat cel mai bine în timp este "Jami’ al-Tavarikh" (en: "The Collection of Histories"). Din perspectiva istoriei persano-islamice, cartea este de neegalat în ceea ce privește
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
al-Qahira, va avea un minaret și va ocupa jumătate din suprafața ocupată în prezent. Primele rugăciuni au avut loc în anul 972. Începând cu anul 989, Al-Azḥar obține statutul de instituție de învățământ: 35 de oameni de știință vor preda teologia șiită ismaʿilită. Finanțarea va reveni califilor fatimizi. În această perioadă se studia: jurisprudența islamică ("fiqh"), telogia, limba arabă. Odată cu preluarea puterii de către dinastia ayyubidă a lui Saladin sau Șalăḥ ad-Dīn în anul 1171, Al-Azḥar își va pierde prestigiul și influența
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
inițiate de liderul egiptean. Un rol important în reformarea universității l-au avut Jamăl ad-Dīn al-Afghănī (1838/1839-1897) și Muḥammad 'Abduh (1849-1905). Influențat de al-Afghănī, Muḥammad 'Abduh reorganizează modul de desfășurare a activităților academice și încearcă să instituie o nouă teologie islamică, luptând împotriva tradiționalismului și a standardelor care existau de secole. Apar cerințe obligatorii cu privire la admitere și examinări mai exigente; sunt introduse unele cursuri moderne. În anul 1930 a fost adoptată o lege cu privire la organizarea studiilor în cadrul colegiilor și facultăților
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
de secole. Apar cerințe obligatorii cu privire la admitere și examinări mai exigente; sunt introduse unele cursuri moderne. În anul 1930 a fost adoptată o lege cu privire la organizarea studiilor în cadrul colegiilor și facultăților Al-Azḥar. Aceasta stipula desfășurarea studiilor în cadrul a trei facultăți: Teologie islamică, Jurisprudență și Limbă arabă. În 1960 universitatea-moschee va cunoaște un set complex de reforme și va fi naționalizată. Președintele Gamal Abdel Nasser va reforma și va moderniza sistemul educațional. Vor fi puse bazele facultăților de medicină și inginerie. Statului
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
vor ocupa poziții importante în ierarhia statului. De-a lungul timpului, universitatea-moschee Al-Azḥar a jucat un rol extrem de important în dezvoltarea unor științe ca istoria, matematica, medicina, astronomia, geografia. În prezent, studenții de aici pot studia științele coranice, tradițiile profetului, teologia, jurisprudența, gramatica și literatura arabă, retorica, logica, filosofia, medicina. Universitatea-moschee își menține independența față de stat. Aceasta poate influența în anumite cazuri unele decizii ale guvernanților. Guvernarea egipteană i-a acordat recent drepturi extinse cu privire la cenzurarea cărților și filmelor. Deși populația
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
hadith-urile au exercitat o influență la fel de mare asupra dezvoltării gândirii islamice. În hadith Muhammad este cel care vorbește, iar în Coran, Dumnezeu.În hadith, numai sensul este inspirat. În Coran, atât sensul cât și cuvântul sunt inspirate. Jurisprudența (Fiqh) și teologia se bazează mai întâi pe Coran, apoi pe hadith. În cursul primelor două secole și jumătate de după Muhammad, numărul spuselor și faptelor sale consemnate crescuse considerabil. Oricând apărea o problemă religioasă, politică sau socială, importantă era pentru cel în cauză
Hadith () [Corola-website/Science/329203_a_330532]
-
1886, Naipu, jud. Giurgiu — d. 9 decembrie 1971, la mănăstirea Cernica) a fost un cleric ortodox român. Născut "Teodor Simedrea", la 4 septembrie 1886, în localitatea Naipu, din actuala comună Ghimpați, a studiat la Seminarul "Nifon", apoi la "Facultatea de Teologie din București", la "Facultatea de Drept din Iași" și a continuat studii de specializare în teologie la Montpellier și la Paris, în perioada 1922 - 1923. După ce a devenit văduv, a fost călugărit în 1924, la Mănăstirea Cernica sub numele de
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
român. Născut "Teodor Simedrea", la 4 septembrie 1886, în localitatea Naipu, din actuala comună Ghimpați, a studiat la Seminarul "Nifon", apoi la "Facultatea de Teologie din București", la "Facultatea de Drept din Iași" și a continuat studii de specializare în teologie la Montpellier și la Paris, în perioada 1922 - 1923. După ce a devenit văduv, a fost călugărit în 1924, la Mănăstirea Cernica sub numele de "Țiț", si hirotesit arhimandrit. Între 1926 și 1935 a fost arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
diacon. La 9 iulie 1941 se căsătorește cu doamna învățătoare Ana Cegoreanu. După absolvirea școlii primare din Balatina, s-a înscris la Seminarul Teologic (1928 -1936) din Chișinău, susținându-și examenul de absolvire în 1935. Se înscrie la Facultatea de Teologie din același oraș (1936 -1940). Își susține teza de licență în teologie în 1939, cu mențiunea “Excepțional - cum laude”, nota 10. La 1 decembrie 1941 este hirotonit preot pe seama parohiei Șoldănești-Orhei (1941 - 1944), de unde, la sfârșitul anului 1944, se refugiază
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]