13,667 matches
-
plasare teritorială. Dealurile se numesc: Dealul Glodului; Dealul Purcaretului; Turmătar; Priznel; Dealul Morii; Dealul Mare; Ciungi; Dealul Îngust; Dealul Viilor; La Prisaca; toate exprimă realități topo-geografice specifice graiului și diferitelor amplasamente teritoriale (Dealul Pietrii-calcaros; Turmătar- locul în care erau adunate vitele pentru adăpat și înnoptat; Dealul Viilor- acoperit cu vii aproape în totalitate). Legat de ultimul dintre ele, începând cu secolul al XVIII-lea, vinul de la Chelința era la mare căutare în capitala imperială, Viena. Pârâurile, denumite de către localnici, văi, cu
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
Sfântu Dumitru, în ziua de 26 octombrie. Negeia satelor Marga și Șiroca este Ispasul, în ziua de 17 mai. Numele satului de reședință Godeanu ar veni după spusele localnicilor de la Godin, un strămaoș căra s-ar fi ocupat cu creșterea vitelor, cu apicultură, pomicultura. Ciobanul Godin ar fi avut 5 copii pe nume Godin, Dragomir, Mladin, Nicolae și Gheorghe. Astfel numele acestora sunt cele mai frecvente nume de familii care se găsesc în Godeanu : Godin, Dragomirescu, Mladin, Nicolaescu și Gherghinescu. Din
Comuna Godeanu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301606_a_302935]
-
care este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural). Activități specifice zonei: creșterea animalelor, cultura grâu și porumb, prelucrare produse ceramice, argilă, cahle teracota, cărămidă, vase de lut, livezi de pomi fructiferi, vită de vie Floră locală este specifică lumii vegetale din arealul în care condițiile genetice ale vegetației se întrepătrund cu condițiile de relief edifice, topoclimatice.Este o floră luzurianta și un strat ierbaceu cu bogată reprezentare, mojoritatea speciilor făcând parte din
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
1727 este consemnata în Plasă de Mijloc a ispravnicului Staico Glogoveanu, drept moșie megieșeasca cu 72 familii (39 megieși, 18 birnici, 2 nevolnici și 11 văduve) . Că avuție sunt trecuți 39 de locuitori cu moșii, 34 de vii, 188 de vite mari și 44 de cai. În anul 1819 în sat erau 63 de familii grupate în 12 ½ lude (26 fruntașe, 17 de mijloc și 20 codase) în anul 1835, 94 de familii, iar în vremea lui Alexandru Ioan Cuza (1864
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
locuitori care posedau 108 bovine, 182 ovine, 19 căi și 182 familii de albine, iar în 1894 la Bala existau 145 de contribuabili și 156 de case, după cum notă revizorul școlar N. D. Spineanu: „Ocupațiunea locuitorilor este agricultură și creșterea vitelor. Calitatea pămîntului este de mijloc. Aici se cultivă și pomi mulți. Ei posedă 31 de pluguri, 68 de care cu boi, 5 căruțe cu cai și 112 stupi ”. În anul 1906 în sat existau 200 familii, așa cum se poate observa
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
se mai refacă. Lunca, aflată pe langă apă Râienilor este folosită pentru cultura porumbului și a legumelor că și locurile mai joase de la Polom, Valea Stancului, Valea lui Ban. Înainte vreme o ocupație de bază a locuitorilor o constituia creșterea vitelor, dar acum numărul acestora a scăzut vizibil pentru că tineretul, în genere, pleacă din sat îndreptându-se spre orașe. Localitatea are o climă blândă, destul de secetoasa, mai cu seamă în lunile iulie și august, din verile aride. Temperatura medie pe timpul iernii
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
printr-un budan din lemn de stejar ce fusese scobit prin ardere. Pe un mic tăpșan din apropiere descopeream resturile unor vase minunate, porțelanuri brodate cu aur, în mica pădurice de salcâm și stejar încă se mai găseau resturi de vită sălbatică, de unde și denumirea. Biserica din sat datează oficial de la 1520, dar este construită pe locul uneia mult mai vechi. În cadrul bisericii și-a dormit o parte din somnul de veci capul lui Miron Costin ce a fost strămutat apoi
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
de codri de nepătruns. În anul 1820: în Cartografia Moldovei din sunt prezentate satele existente din acea perioadă și starea locuitorilor: “[...] șăd pe moșia M-rei Neamț, loc de munte, hrănindu-se cu alte moșii străine. Chiverniseala și aliverișul lor cu vite, lucrul mâinilor, starea lor de mijloc.” La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Pipirig, Plutonu, Boboești, Agapieni, Cujbeni, Dolhești, Pițilăgeni și Tărățeni, având în total 2582
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
îmbunătăți situația sub raport economic și cultural a sătenilor din comuna Pipirig, care din lipsă de moșii și terenuri proprii în jurul satului, nu s-au folosit de marea reformă agrară, rămânând ca să își câștige existența prin munca brațelor și cu vitele în pădurile statului. Muzeul cu obiecte bisericești din Popeni a fost înființat în 2007, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la sfințierea primei biserci din Pipirig. Muzeul „adăposteaște colecția de obiecte bisericești: icoane de la 1776 și din secolul al
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
și Valea Poienii. Avea o populație de 1696 de locuitori o școală înființată la 1857, frecventată de 107 elevi (dintre care 18 fete) și o biserică datând din 1629, reconstruită în 1797 și 1834. Locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și fabricarea hambarelor (lăzi) și a scaunelor, desfăcându-și produsele la Ploiești, București, Giurgiu și în satele vecine. Fiind comună de munte, satele sale răsfirate au fost reconfigurate de mai multe ori; astfel, în 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu
Comuna Provița de Sus, Prahova () [Corola-website/Science/301718_a_303047]
-
Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea exact aceeași compoziție ca și în prezent, se afla în plaiul Teleajen din județul Prahova și avea 3307 locuitori, care se ocupau preponderent cu agricultura, exploatarea lemnului, fabricarea țuicii și creșterea vitelor, vânzându-și produsele în principal la Ploiești, dar și la Mizil, Urlați și Văleni. Comuna avea o școală înființată în 1838 și 5 biserici ortodoxe — 3 în satul de reședință, una la Valea Anei și una în Rotarea. De asemenea
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
Valea Viilor este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea este denumită colocvial "Vorumloc" sau "Vorumbloc", iar în , colocvial "Baromlaka", în trad. „Târgul Vitelor”, în dialectul săsesc "Wormloch, Vurmliχ", în . Biserica fortificată din secolul al XIV-lea, inițial cu hramul Sfântul Petru, se află din anul 1999 pe lista monumentelor UNESCO. Localitatea Valea Viilor este situată în nordul județului Sibiu, la o distanță de
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
Crișcior (în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. La Crișcior se păstrează o veche biserică de zid românească, Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorita de cneazul Bâlea și soția sa, jupanița Vită, la sfârșitul secolului al XIV-lea. De plan longitudinal, cu turn-clopotniță pe vest, biserica conserva pe pereții pronaosului importante fragmente de pictură murala din epoca fundației (tabloul votiv cu familia ctitorului, scene biblice, sfinți militari etc.), operă unui maestru român
Crișcior, Hunedoara () [Corola-website/Science/300545_a_301874]
-
după un köböl produce șase clăi, iar o claie dă o baniță și jumătate, foarte rar dă mai mult.” Despre creșterea animalelor au constatat: ”Sunt destule pășuni pentru toate neamurile de dobitoace... Izlazurile sunt bune, produc fân bun pentru hrănirea vitelor, dar câteodată, după revărsarea apelor Mureșului, ogoarele se umplu cu nămol și de aceea fânul obișnuiește să se strice.” Din cauza posibilităților agricole reduse, istoria satului în sec. XVIII-XIX a fost caracterizată de luptele pentru ogoare și pășuni. În urma ocupărilor prin
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Remetea (1838): „Pe când alții își dorm liniștiți somnul dulce, în brațele ațipite ale naturii, pe la miezul nopții în cel mai aprig ger, plutarul își părăsește patul călduros; când luna luminează, pe la trei, sute sau chiar mau mulți plutari, își mână vitele peste munții uriași, la distanțe de două-trei mile, în zăpada ce le ajunge până la brâu sau și mai sus ajung la grinzile acoperite cu zăpadă. Câtă oboseală să scoată de sub mulțimea de zăpadă grinzile de brad, și să pună părțile
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
se află orașul este de 150 m. La nord Odobeștiul se învecinează cu comună Bolotești, important centru viticol, la est cu Focșani, la sud cu Broșteni și Vârteșcoiu, iar la vest cu comună Jariștea, având și ea plantații însemnate de vită de vie. Prin oraș trece șoseaua națională DN2M, care îl leagă spre sud-est de Focșani (unde se termină în DN2D) și spre vest de Broșteni, Mera, Reghiu, Andreiașu de Jos și Nereju. La Odobești, acest drum se intersectează cu șoseaua
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
istorie a pogoriei Odobești, în primele decenii ale veacului al XIX lea, în vremea Eteriei și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1821) localitatea va începe să primească caracterul unui târg. În veacul al XVII-lea ia avânt în regiune cultură vitei de vie, existentă aici încă din vremea domnitorului Petru Rareș și care va face faima orașului. Podgoria Odobești apare în Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, fiind cotata de autor că a treia ca importanță după cea de la Cotnari și
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
va căpăta cu adevarat profil de viticultura din octombrie 1901, mai tarziu devenind liceu. În anul 1883 locuitorii Odobeștiului, a căror principala îndeletnicire era viticultura, au fost loviți de o gravă criză atunci cand filoxera a distrus 95 % din plantațiile de vită de vie. Prin eforturi deosebite, cu concursul primarului Manea Băiatu, au fost salvate în cantități mici soiurile tradiționale locale Galbenă de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepiniera amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
valoroasă bibliotecă. Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 și 18 septembrie 1624, prin care scutește pe preoții români de sarcini iobăgești: dijma grâului, secarei, orzului, ovăzului, si dijma din vite și produse, dar în schimb sunt obligați să răspândească în zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost așa de mare încât chiar și biserica romano-catolică a fost confiscată de calvini și mai bine de 100 de ani transformată în
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
Interesant că în Moldova se folosește expresia "a dejghina" = "a dezbina");(a se)gâmfa = (a se) umfla (ex. i s-a gâmfat obrazul de la o măsauă).Opusul este dezgâmfare; glimpi= denovelări de pământ rezultat în locurile pe unde au umblat vite mari pe pământul ud și au lăsat urme adânci; gișcilina= despărți ( ! nu este, nu se folosește opusul (antonimul) "încilina") . -"cu litera H" -hogină=odihnă; hamñișă=isteață, șmecheră, descurcăreață; hoancă=groapă, gaură mare prăpastie, apărută de regulă în urma unei ploi, alunecări
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
pentru vârsta care o are (vietate, plantă). -"cu litera L" -lesă, leasă=panou, corp confecționat din împletituri de nuiele cu sau fără ramă folosite ca vramiță (=ușiță, poartă) de gard, pod provizoriu, uscat prune pe groapă, încropire coteț provizoriu pentru vite mărunte; loză=neam, rudă, dar și lăstari, vrejuri de plante; laciță=bentiță, fundă, material textil cusut cu flori ori mărgeluțe care se pun la gâtul fetelor; liptari=magiun foarte consistent, de regulă din prune fără zahăr și care înainte de consum
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
veche=mulsă cu acelaș sens); măduhă=măduvă, inimă, putere, (a) mântui= termina, sfârși de regulă o activitate; motroașă= femeie mai tăntălaică și care de regulă se îmbracă neîngrijit (cu haine murdare și/sau rupte); mară= (magh.marhă, vechi scr.marva) vite mari de regulă: boi, vaci, cai, bivoli, mai rar cele mărunte: oi,capre; modru= fel, mod, chip. -"cu litera N" năsărâmb= greu de înțeles, fixist exagerat, altfel decât majoritatea. -"cu litera O" -opăși (opăci)=încetini, trena o activitate; ojog=legătură
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
unui teren înțelenit). -"cu litera R" -rauă= rea ori rouă; râșniță= moară manuală de măcinat (râsnit) cereale. -"cu litera V" -vălău=vas de formă dreptunghiulară săpat în lemn ori piatră(calcar, marmură) în care se depozitează(adună) apa pentru adăpat vitele, spălat hainele(limpezit) după pârluit, ori in care se dă mâncare la porci 9huțulă=halău, valuv); vipt=sarcină, sac, straiță umplută cu cereale atât cât poate duce normal fiecare persoană (de regulă intre 10 si 30kg, funcție si de teren
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
români căzuți în apărarea identiții naționale. Același învățător a pornit și o campanie pentru dezvoltarea ramurilor agricole, în aces sens pornind acțiuni concrete în intensificarea culturii legumelor, în extinderea pomiculturii, în selecționarea semințelor de cereale, îmbunătățirea activității de creștere a vitelor. Pe plan cultural, învățătorul a înființat în cadrul "Asociațiunii pentru literatură română și cultură poporului român" o secție a "Șoimilor Carpaților", pentru promovarea portului și dansurilor populare. Cu această organizație a cutreierat satele din împrejur la mai multe întâlniri cu caracter
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
care locuiesc în 232 de case, camere de locuit 531, cumulând o suprafață totală de 10.466 mp. Naționalitatea populației este pur română, iar ca și orientare religioasă prezente întâlnim ortodocși și adventiști. La început a fost exclusiv creșterea animalelor, vite, oi, apoi, având lemn la dispoziție, au început să se ocupe și cu confecționarea de unelte agricole și gospodărești: sănii, care, furci, greble, războaie de țesut, lăzi de zestre și altele pe care le comercializau în zona de câmpie în schimbul
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]