14,079 matches
-
Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-au tot adunat!... Pentru numele lui Dumnezeu! Să treacă munții! Să vină! Să vină! Creștinătatea-i în primejdie! Am zburat! țâșnește Duma. Să vină! Măria ta! se înclină Duma și se retrage în fugă. Ștefan se reculege câteva clipe, apoi, stăpân pe sine, cu hotărâre, cu patimă: Începem cu Hoarda de aur! Trebuie să le facem de petrecanie, repede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă! "Ceva ce trece"... Fuge!... Zboară, Negrilă!... Zboară! Și, odată cu ea, trecem și noi... Uite, mangosâta aiasta, arată el clepsidra fir cu fir, ne fură clipele, zilele, ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă! "Ceva ce trece"... Fuge!... Zboară, Negrilă!... Zboară! Și, odată cu ea, trecem și noi... Uite, mangosâta aiasta, arată el clepsidra fir cu fir, ne fură clipele, zilele, ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
caldă, o strânge la piept, o sărută în creștet. Voichițo!... rostește el cu ardoare și îi desface legătura, lasă părul să cadă numai valuri de aur. Mi-era un dor... Voichița își șterge lacrimile: De la Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi și mâinile tale sunt cea mai strașnică oblojeală... Voichiță, când or da turcii, să te adăpostești în cetate! îi spune cu îngrijorare, punându-i palmele pe umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu știu de ce, ne era inima ușoară. Poate... poate pentru că îmbrăcasem cămașa morții... Aveam și bănuțul cu noi, zîmbește el, apoi își lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămas legat în amintirile mele despre acea zi, și despre cele următoare, vreo zece-cincisprezece, de porțiunea de pe bulevardul Șulea, dintre Sălăjan și Ozana, străbătută impetuos, radios, pe la începutul după-amiezii, când am crezut că buba răului crăpase odată pentru totdeauna. Pluteam, zburam, mă aflam în al nouălea cer. Ajuns, în fine, acasă, m-am îmbrățișat cu toți ai mei, bărbătește, ca în filme, dar niciodată n-am fost mai sincer și mai spontan ca în acea clipă, făcând un gest atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu reușește și nici nu poate reuși, ceea ce nu face mai puțin tragică vânătoarea. „El se apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața îl observase, acum își continua fuga fără să se mai ascundă. Pasărea însă nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu care reia totul din nou, de la capăt, luptând neînfricat împotriva morții și a distrugerii triumfă în tabloul ultim, apogeul întregului film. În chip semnificativ, acesta începe și se sfârșește, simetric, printr-un act temerar; dacă primul (încercarea de a zbura cu balonul a unui mujic năzdrăvan) se termină printr-un eșec tragic, al doilea (turnarea clopotului) reprezintă o mare izbândă. Un flăcău famelic dintr-un sat pustiit de ciumă este angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-l dăduseră înapoi și așteptăm anunțul cu urcarea în avion. Așteptăm într-o sală mare, cu lume multă. Eram că o pasare sau ca un fluture care pluteam între cer și pământ. Într-o livadă cu pomi în floare unde zburau tot felul de păsări și tot felul de fluturi și insecte, care mai de care cu zumzetul lor. Parcă pluteam pe un pământ curat și sfânt, ce-l scăldau raze de soare în iubirea lui Dumnezeu. Prin razele calde trimitea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în avion, și văd un televizor care arată la ce înălțime se află și se indică 180 m altitudine și tot se înalță. Dar era așa de bine, ce lin plutea. Vai, ce plăcut era! Parcă eram o pasare ce zburăm spre țările calde. Și se tot înaltă, ajunsese la 1800 m, apoi 1900 m și de acum arată pe unde se află. Era București, Constantă, Marea Neagră, Turcia, Grecia, Atena, Cretă, Marea Mediterana și Tel-Aviv. Între timp ni se servise o gustare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în picioare, toți au locuri. Cu noi mai este un domn care ne filmează. Și cu ajutorul lui Dumnezeu (fiecare facem cruce și-L rugăm să fie cu noi) pornim la drum. Mașină mergea foarte lin și, parcă, prea repede. Parcă zbura că pasărea și răspândea un miros plăcut, ca de piersici coapte. Distanță între Cetate și Betleem este de 10 km. Doamne, ce frumos era să privești în împrejurimi! Tot ce vedeai cu ochii îți plăcea și parcă doreai să stai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ființe deosebite care pluteam. Eram atât de fericită, parcă nu mai aveam nimic pământesc. Cred că era în mine Duhul lui Dumnezeu care ma purta, mă transforma într-o pasăre descătușata. Pluteam lăuntric și ființă mea radia. Eram altă. Îmi zbura mereu gândul: „Doamne, ce bun ești cu mine și mi-ai ajutat să ajung aici să văd urma pașilor Tăi! îți mulțumesc, Salvatorule! Aș dori să rămân cu Tine aici! Că tare bine îmi este!” Aș dori să am în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfă! îmi vin în minte câteva fraze: „Stâncă vieții e Golgota / Și ne apară Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfă Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stâncă vieții / Și ne apară Iisus. / E Iisus Cel Răstignit, / Pentru noi El S-a jertfit”. Intrarea în Biserică Sfanțului Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos Lângă acest altar al catolicilor mai este o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
autocar. Fiecare ocupă locul lui și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie mereu cu noi. Autocarul pornește, iar noi privim pe geamul autocarului. Doamne, cât e de frumos,... ce peisaje, ce câmp minunat! Autocarul parcă zboară, atât de repede merge. Îmi pare rău că nu merge mai încet. Ce vai, ce coline, ce munți, ce forme de relief! La unii munți se vede camuflat unde locuiesc pustnici. Cât de greu și anevoios e să urci la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cum le simt și le trăiesc intens. Ce lucru minunat, ce mult mă bucur! Aș spune tuturor ce fericită sunt. Parcă-s altă, nu cea de altădată. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a făcut aceasta mare bucurie. Și cum autocarul zboară, iată-ne ajunși la Râul Iordan. Râul Iordan Ajunși la Râul Iordan, la o distanță nu prea mare de Cană Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de căte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
până la genunchi în apă Iordanului. E plăcut. Apă e limpede că lacrima, se vede nisipul de sub ea și mulțimea peștilor colorați care se joacă în apă. Razele soarelui parcă se joacă și ele pe apă. Mulți fluturi și felurite insecte zboară deasupra apei. Toate sunt în armonie. Parcă sunt facute anume ca să te bucure, să te facă fericit. Aici e lucrarea lui Dumnezeu. El vrea să ne bucure, că ne iubește mult și adevărat. Slavă Ție, Doamne! Slavă Bunătății Tale, Doamne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemănă șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul și iadul. Va rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară că o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lamai și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
slujba de înmormântare a sosit un stol de pasarele și s-au așezat pe el. Toți au crezut că-l vor ciupi, dar nicidecum, toate au ciripit că într-un cor tot timpul. După ce s-a terminat slujba înmormântării au zburat toate-odată. Parcă au venit să-i cânte un concert ceresc și să-și ia rămas bun de la el. A fost înmormântat în fața mănăstirii unde se nevoia. După 20 de ani s-a arătat în vis unei femei credincioase dintr-o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pentru Munți și pentru Vai. Pentru câte sunt în ei, Pentru Ploaie, pentru Nori, Pentru Pământul roditor, Pentru Soare ce-ncalzeste, Pentru Vântul ce răcorește, Pentru Pâinea ce hrănește, Pentru Odihnă ce-ntareste, Pentru Natură ce-nconjoara, Pentru Pasărea ce zboară, Pentru Cor de pasarele, Pentru Luna, pentru Stele, Pentru Apa care-o beau, Pentru Crucea care-o am, Pentru Toate-Ti mulțumesc, Părintele meu Ceresc! Tu, Cerescule Împărat, Iubindu-ma mereu, Și mă chemi la Sânul Tău, Ce mult mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-n poezia lui George Coșbuc, printre tufe de cătină ce păreau a fi o turmă de cămile culcate, surprinse de rouă în razele dimineții pe un covor verde, ca din „O mie și una de nopți”. Covorul fermecat însă nu zbura, nu se mișca din loc, ci se topea de frica soarelui. În amonte de sat, lunca poartă pe brațele sale desfăcute o pădure de plopi și sălcii pletoase, cu frunze tremurătoare, printre care se află și falnici peri sălbatici, iar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în casa din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sătui, umblau cu cloșca prin iarbă după muște, gândaci, dar se delectau și se luptau când găseau și câte o râmă. Într-o zi, copiii cu care se juca tata au prins un pui de uliu care abia începea să zboare. Tata, ca să se făleasacă, a „cumpărat”acest pui de uliu, pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se înmulțeau ei. N-au putut să fie omorâți nici dragonii, ce erau acoperiți cu patru straturi cornoase în care săgețile nu puteau pătrunde. Unul dintre monștri, cel mai hidos și ignobil, era invulnerabil la săgeți și atunci vulturul a zburat foarte sus, purtând o piatră rotundă și albă în gheare, lăsând-o să cadă în capul monstrului, omorându-l într-o clipă. Această piatră a jucat un rol important, devenind sacră. S-au luptat zile în șir, dar până la urmă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a scriitorilor români în Italia, făcând o faptă bună care va contribui la reducerea impozitelor sale. La început mi s-a părut că nu auzisem bine, apoi profesorul a repetat: „Da, vom călători la Roma, cu trenul!”. Aproape că am zburat până acasă. Italia fusese „visul meu” încă din copilărie. Sora tatălui meu, Elena, fusese căsătorită cu un italian: inginerul Umberto Pescamossa. Unchiul Umberto ne iubea mult, făcându-ne mereu cadouri din Italia lui, visând să ne ducă odată acolo. Medalioane
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și voi avea dreptul să trag eu săgețile în tine». «Bine, spuse Dragonul, să începem!» Dragonul luă arcul, care era făcut dintr-un pin mare, apoi patru săgeți măsurând șase metri. El ținti bine, dar în momentul în care săgeata zbură, băiatul scoase un sunet special, țâșnind în aer. Imediat săgeata explodă într-o mie de bucăți, se putea vedea băiatul ținându-se pe un curcubeu, exact deasupra locului din care țintise Dragonul. Apoi, curcubeul dispăru și băiatul își reluă locul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]