126,166 matches
-
care a ajuns la Niceea, urmat imediat de Bohemund de Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond de Toulouse și de Robert al II-lea de Flandra, alături de care se afla Pierre l'Ermite și câțiva dintre supraviețuitorii din expediția anterioară (Cruciada săracilor), ca și o mică forță bizantină sub comanda lui Manuel Boutoumites. Ei au ajuns sub zidurile cetății la 6 mai, extenuați de pe urma lipsei de hrană, însă această problemă a fost rezolvată atunci când Bohemund de Tarent a asigurat aducerea
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
ecliptic și foarte excentrică (alungită, eliptică). Excentricitatea duce la faptul că se intersectează cu orbita lui Neptun. Cea mai recentă apariție a acestui fenomen a durat de la 7 februarie 1979 până la 11 februarie 1999. Calcule matematice indică faptul că apariția anterioară a acestui fenomen a durat 14 ani, de la 11 iulie 1735 până la 15 septembrie 1749. Aceleași calcule arată că Pluto a fost a opta planetă (pitică) de la Soare între 30 aprilie 1483 și 23 iulie 1503, o durată aproximativ egală
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
precizat, ctitorul acestei biserici este unul din cnejii locali din Sânpetru, poate Dan, tatăl lui Ștefan (jurat al Țării Hațegului între 1411 și 1418), poate un altul, poreclit „Hitemre” („Pe Credința mea”). În acest caz, actul edilitar ar trebui plasat anterior anului 1443 când satul a fost divizat în trei părți, beneficiari fiind, la acea dată, Cândeștii din Râu de Mori, și nobili din Unciuc și din Săcel. La o concluzie similară privind vechimea lăcașului au condus și rezultatele săpăturilor arheologice
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
ucis și creștini localnici (neputându-i deosebi) alături de musulmani, inclusiv pe fratele lui Firouz. Yaghi-Siyan a încercat să fugă, dar a fost prins de creștinii sirieni în afara zidurilor cetății, decapitat, iar capul i-a fost oferit lui Bohemund. Potrivit înțelegerii anterioare, conducătorul normand a intrat în deplina posesie a orașului în ianuarie 1099, el rămânând în apropierea Antiohiei pentru a-și asigura poziția, în vreme ce ceilalți cruciați și-au continuat înaintarea spre sud, către Ierusalim. Ulterior, Bohemund s-a deplasat și el
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
surse diferite; povestea de azi se bazează pe povestirea " and the Centerfold" (titlul original al filmului, înainte ca studioul să-l schimbe cu scurtă vreme înainte de premieră) a regizorului și scenaristului Jeremy Leven, în timp ce în flashback-urile care descriu povestea anterioară a lui DeMarco se bazează pe mai familiara legendă a lui Don Juan, mai ales cea povestită de Lordul Byron în versiunea sa a legendei. Psihiatrul Jack Mickler (Marlon Brando) descurajează de la sinucidere un tânăr de 21 ani, costumat ca
Don Juan DeMarco () [Corola-website/Science/325524_a_326853]
-
sosirea spionului nu va fi la fel de triumfătoare cu cea care l-ar fi așteptat la Berlin. Povestirea este ultima din serie, din punct de vedere cronologic, deși o colecție următoare ("Arhiva lui Sherlock Holmes"), formată din povestiri care au acțiunea anterioară aceleia din această povestire, a fost publicată patru ani mai târziu. Referindu-se la iminentul război mondial, Holmes conchide: Finul sentiment patriotic din pasajul de mai sus a fost pe larg citat și a fost ulterior folosit în scena finală
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
Doyle a scria la acel moment o povestire de război și era un susținător puternic al generalului Douglas Haig. Mai mulți critici au contestat meritele "Ultimei reverențe" ca poveste cu spioni, ceea ce este în mod clar (ca și alte povestiri anterioare cu Sherlock Holmes precum "Tratatul naval", "Planurile Bruce-Partington" sau "Cea de-a doua pată".) Ralph Edwards, un critic sherlockian veteran, a întrebat: "De ce, în ajunul războiului, Holmes i-a dezvăluit lui von Bork că informațiile sale militare erau eronate?" În
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
între paraziții care controleaza mintea umană și Rusia comunistă, reflectând A doua panică roșie din Statele Unite. Acest român reprezintă singura explorare de către Heinlein a temei SF a "invaziei extraterestre", pe care o abordează într-un mod diferit de celelate texte anterioare pe aceeași temă. El nu prezintă unghiul clasic al "omenirii neajutorate" început cu "Războiul lumilor" și nici nu se folosește de vreuna dintre temele horror convenționale. Deși invadatorii sunt suficient de înspăimântători, atenția este fixată pe strădania extratereștrilor de a
Mânuitorii de zombi () [Corola-website/Science/325522_a_326851]
-
traseul. Pe masura ce marinării reiau controlul asupra nevei, ucigând ultimul grup de oameni al lui Strannix, Ryback ajunge în camera de control unde este suprins și capturat de Strannix. Strannix și Ryback își dau seama că ei se cunosc din operațiunile anterioare, dar Ryback îl supără pe terorist, care lasă garda jos pentru o secundă. Ryback și Strannix se angajeze apoi într-o luptă pentru un cuțit, iar bucătarul îl ucide Strannix înjunghiindu-l în cap cu cuțitul, si lovindu-l apoi
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
Filmul se încheie cu o ceremonie funerară pentru căpitanul Adams care are loc pe puntea navei "Missouri", iar Ryback salută, îmbrăcat în uniformă lui albastră de ofițer SEAL, cu însemne de parașutist naval și cu panglici care indică decorațiile sale anterioare pentru eroism. Nava muzeu USS "Alabama" a fost folosită în mai multe secvențe care prezentau navă USS Missouri, iar USS "Drum" a portretizat submarinul nord-coreean. Bazat pe un scenariu original scris de J. F. Lawton, "Sechestrați în larg" a fost
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
o mică biserică din lemn în stil ortodox rus. Pe malurile insulei Sfaktiria se află de asemenea un monument al susținătorului luptei de eliberare a grecilor, contele Santorre di Santa Rosa, căzut în luptă pe această insulă într-o bătălie anterioară. Această bătălie este comemorată în fiecare an pe 20 octombrie în Piața celor Trei Amirali din Pylos. Guvernele britanic și francez își trimit reprezentanții la sărbătoare, iar cel rus, în afara unui reprezentant, trimite și o navă militară cu echipaj complet
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
deasupra Gaon Grafic digital și vândut 906,962 în 2014, devenind a 46-best-seller unică digitală anului în Coreea de Sud. [117] [118] În iulie 2014, grupul a lansat primul lor album mare hit japonez, cea mai bună. Albumul este compus din single anterioare ale grupului, precum și câteva piese noi: "indestructibil", "Divină", și "reacție în lanț". Eliberarea depășit Albums Chart Oricon timp de două săptămâni consecutive și a vandut peste 175.000 de exemplare în Japonia. [119] [120] Cu cele mai bune pretinde primul
Girls' Generation () [Corola-website/Science/325558_a_326887]
-
situl Rotten Tomatoes, bazat pe 15 opinii. Acest film a avut parte de succes la box-office, aducând încasări de 38.625.550 de dolari la un buget de 14 milioane dolari în timpul lansării inițiale. Succesul său moderat, după eșecul filmului anterior, a dat încredere noii conduceri a companiei Disney în viabilitatea departamentului lor de animație. Acest lucru a dus la realizarea filmului " Mica sirenă", lansat trei ani mai târziu, care a reprezentat o renaștere pentru companie. După o relansare în februarie
The Great Mouse Detective () [Corola-website/Science/325568_a_326897]
-
pe DVD, în 2002, cu o scurtă prezentare a modului în care a fost realizat filmul. Un nou DVD "Mystery in the Mist Edition" al filmului "The Great Mouse Detective" a fost lansat la 13 aprilie 2010. Spre deosebire de versiunile video anterioare, care au folosit toate titlul relansării din 1992 ("The Adventures of the Great Mouse Detective"), acest DVD a purtat titlul original din 1986, care nu mai fusese folosit de la lansarea inițială din 1986. Această versiune nu a fost lansată în
The Great Mouse Detective () [Corola-website/Science/325568_a_326897]
-
de Maestru al Sportului. În 2010, la vârsta de 15 ani, a escaladat cel mai înalt vârf al Oceaniei - Carstensz Pyramid (4.884 m) din Indonezia, devenind astfel cea mai tânără alpinista din lume care a escaladat acest munte. Recordul anterior era deținut de americancă Samantha Larson care a escaladat acest vârf în 2007, la vârsta de 18 ani. A făcut parte din prima echipă care a urcat Mt. Sidley — cel mai înalt vulcan din Antarctica, fiind prima alpinista din lume
Crina „Coco” Popescu () [Corola-website/Science/325616_a_326945]
-
voia să lucreze cu Brando. Viziunea lui Frankenheimer asupra filmului era foarte diferită de cea a lui Stanley, iar el și cu Brando au decis ca scenariul lui Richard Stanley, Michael Herr și Walon Green să fie rescris de colaboratorul anterior al lui Frankenheimer, Ron Hutchinson. Când Morrow a decis și el să renunțe la filmări, Frankenheimer a trebuit să găsească un nou actor și l-a adus pe David Thewlis pentru a-l interpreta pe Douglas. Întreaga producție a fost
Insula doctorului Moreau (film din 1996) () [Corola-website/Science/325619_a_326948]
-
prost actor în rol secundar pentru Marlon Brando (Val Kilmer a fost și el nominalizat la această categorie). Filmul a primit și nominalizari pentru două Premii Saturn: cele mai bune machiaje și cel mai bun film SF. Cele două versiuni anterioare ale romanului au fost următoarele:
Insula doctorului Moreau (film din 1996) () [Corola-website/Science/325619_a_326948]
-
porțiunea alveolară, inferioară - baza mandibulei) și 2 margini (inferioară, superioară); pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Ramurile mandibulei în formă de lame patrulatere îndreptate oblic în sus și înapoi prezintă 2 fețe (laterală, medială), 4 margini (anterioară, posterioară - parotidiană, inferioară și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
și alta superioară, care poartă dinții - porțiunea alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini - una inferioară, și alta superioară, pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Fața externă sau fața anterioară are pe linia mediană o creastă verticală puțin proeminentă - simfiza mentonieră ("Symphysis mandibulae
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul mandibulei are două fețe - una externă (anterioară) și alta internă (posterioară) - și două margini - una inferioară, și alta superioară, pe marginea superioară (arcada alveolară inferioară) se află dinții mandibulari. Fața externă sau fața anterioară are pe linia mediană o creastă verticală puțin proeminentă - simfiza mentonieră ("Symphysis mandibulae"), care este locul de fuziune a celor două jumătăți din care se formează mandibula, este fibrocartilaginoasă la făt și se osifică în primul an de viață. Simfiza
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mentonieră și tubercul mentonier formează baza osoasă a mentonului (bărbiei). Pe protuberanța mentonieră se află două puncte craniometrice: gnation ("Gnathion") care reprezintă punctul cel mai inferior al liniei mediane a mandibulei și pogonion ("Pogonion") care este punctul median cel mai anterior a protuberanței mentale în plan sagital. Lateral de protuberanța mentonieră la jumătatea înălțimii corpului mandibulei, sub premolarul al doilea, se află un orificiu rotund - gaura mentonieră ("Foramen mentale") - prin care trece mănunchiul vasculo-nervos mentonier: ramura mentonieră a arterei alveolare inferioare
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
doilea, se află un orificiu rotund - gaura mentonieră ("Foramen mentale") - prin care trece mănunchiul vasculo-nervos mentonier: ramura mentonieră a arterei alveolare inferioare ("Ramus mentalis arteriae alveolaris inferioris"), vena mentonieră ("Vena mentalis") și nervul mentonier ("Nervus mentalis"). Gaura mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
inferioris"), vena mentonieră ("Vena mentalis") și nervul mentonier ("Nervus mentalis"). Gaura mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană ("Linea mylohyoidea") - ce se extinde de la un punct aflat sub spinele mentoniere până la marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează mușchiul
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
a corpului mandibulei se extinde posterolateral de la simfiza mentonieră până la marginea inferioară a ramurii mandibulei. De o parte și de alta a liniei mediane pe fața internă se află o depresiune - fosa digastrică ("Fossa digastrica") - pe care se inserează porțiunea anterioară a mușchiului digastric ("Musculus digastricus"). Lateral de fosa digastrică, se află un șanț determinat de trecerea arterei faciale. Marginea superioară corespunde porțiunii alveolare a corpului mandibulei (numită și procesul alveolar inferior). Pe partea liberă de sus a porțiunii alveolare se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]