13,572 matches
-
a proteja bârnele bisericii de intemperii) și s-au lărgit ferestrele absidelor (0.70x1.00 metri), pentru a permite o mai bună iluminare a interiorului bisericii. În 1959 s-a înlocuit acoperișul care începuse să se degradeze, construindu-se un acoperiș nou din șindrilă bătută în „solzi”, cu pantă înaltă și o ușoară frângere în zona absidelor. Streașina largă are scopul de a proteja pereții bisericii, nepermițând apei de ploaie să se scurgă pe pereți. Deoarece mica biserică de lemn nu
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
noi biserici. În anul 2001, în vremea păstoririi preotului paroh Vasile Damian, în apropiere de biserica de lemn s-a început construcția unei biserici noi, de zid. Lucrările au fost continuate de preotul Florentin Gheorghiu, în timpul căruia s-a montat acoperișul și s-au realizat tencuielile interioare și exterioare, și apoi de preotul Ionel Coca, în timpul căruia a fost finalizată construcția și înfrumusețarea sfântului lăcaș. Construirea noii biserici s-a realizat prin contribuția enoriașilor, cu fonduri din partea Guvernului României și de la
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
lemn din Dărmănești este construită din bârne de brad, cioplite și îmbinate în „coadă de rândunică”. Ea se sprijină pe un soclu de piatră. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri mici tratate împotriva incendiilor și cariilor. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu o turlă mare pe naos și două turle false, inegale, pe pronaos și altar. Turla de pe altar este mai mică decât cea de pe pronaos. Streașina aflată sub acoperiș este largă (1.60 metri) și are console
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
tratate împotriva incendiilor și cariilor. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu o turlă mare pe naos și două turle false, inegale, pe pronaos și altar. Turla de pe altar este mai mică decât cea de pe pronaos. Streașina aflată sub acoperiș este largă (1.60 metri) și are console tăiate după un profil curbiliniu. Monumentul are formă dreptunghiulară, cu absida altarului pentagonală și decroșată și fără pridvor. Lăcașul de cult este prevăzut cu o ușă (în peretele sudic al pronaosului) și
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
fost tencuită pe exterior. În curtea bisericii se află un turn clopotniță și un praznicar, ambele placate cu scânduri de culoare albastră. Turnul-clopotniță are două etaje; parterul și primul etaj au formă pătrată, iar al doilea etaj are formă octogonală. Acoperișul turnului-clopotniță are trei streșini, după felul bisericilor de lemn din nordul Carpaților, model întâlnit îndeosebi la ucraineni. este construită din bârne de stejar și acoperită cu tablă. Ea are un soclu de piatră cu înălțime de 0,50 metri. Pereții
Biserica de lemn din Praxia () [Corola-website/Science/317122_a_318451]
-
existat anterior și un turn-clopotniță, care nu a mai fost reconstruit când s-a strămutat biserica la Praxia. În pronaos se intră printr-o ușă de dimensiuni mari (1,25x1,95 metri), situată pe latura de sud. Biserica are un acoperiș înalt, cu pante repezi, având inițial o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi” (care se mai păstra în 1985, după cum reiese dintr-o fotografie publicată în anexa cărții "„Monumente de arhitectură în lemn din Ținutul Sucevei”"). Această învelitoare a fost
Biserica de lemn din Praxia () [Corola-website/Science/317122_a_318451]
-
în muchii, îmbinate în sistemul „cheotoare cu dublu zăvor”. Ea are un soclu de piatră de carieră, pe care se sprijină două tălpi masive de stejar. Edificiul este înconjurat pe exterior de un brâu de lemn în formă de torsadă. Acoperișul este din draniță, bătută în „solzi”, cu o ușoară rupere în pantă, racordându-se cu învelitoarea pridvorului. Cosoroaba se sprijină pe console largi, cu tăieturi. Monumentul are plan dreptunghiular, de tip navă, cu absida altarului pentagonală decroșată, contraabsidă de aceeași
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
decursul timpului. O primă reparație s-a efectuat în anul 1864. Cu timpul, starea bisericii a început să se deterioreze, după cum remarca cineva în anul 1909. Biserica a suferit o reparație radicală în anul 1925, când i s-a refăcut acoperișul din draniță. În anul 1927 a fost vopsită în interior, păstrându-se intactă pictura altarului. Biserica a fost reparată în anul 1957 de către Comisia Monumentelor Istorice. Cu acel prilej, pereții din bârne ai bisericii au fost placați cu scânduri vopsite
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
Bardieru, Mircea Diaconescu, Ioan Argatu (viitorul arhimandrit Ilarion Argatu), Alexandru Argatu, Florin Meștereanu etc. este construită în plan triconc, având abside poligonale și pridvor pe latura de sud. Pereții exteriori ai bisericii au fost placați cu scânduri. Biserica are un acoperiș înalt, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Ulterior au fost adăugate trei turle care nu se încadrează în repertoriul arhitecturii tradiționale: una deasupra naosului, una deasupra pronaosului și o alta deasupra pridvorului (cu rol și de clopotniță). În
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
care pictau ornamente întrebuințând coloranți din plante. Podelele erau goale ori acoperite cu paie sau piei de animale. Mobila era compusă din mese și paturi, făcute din cărămizi de mâl. Pentru a se feri de intemperii, primii oameni își făceau acoperișuri din stâlpi de lemn acoperiți cu crengi și frunze, cu paie sau cu straturi groase de pământ prins între rădăcini de ierburi. În zonele cu climă caldă se făceau acoperișuri plate, pentru ca razele soarelui să se reflecte și în clădiri
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Pentru a se feri de intemperii, primii oameni își făceau acoperișuri din stâlpi de lemn acoperiți cu crengi și frunze, cu paie sau cu straturi groase de pământ prins între rădăcini de ierburi. În zonele cu climă caldă se făceau acoperișuri plate, pentru ca razele soarelui să se reflecte și în clădiri să fie răcoare. Casele din Ierusalim aveau de pildă, acoperișuri plate și împrejmuite cu parapete. În regiunile temperate, acoperișurile erau înclinate, pentru ca apa de ploaie să se scurgă repede. Prin
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
cu paie sau cu straturi groase de pământ prins între rădăcini de ierburi. În zonele cu climă caldă se făceau acoperișuri plate, pentru ca razele soarelui să se reflecte și în clădiri să fie răcoare. Casele din Ierusalim aveau de pildă, acoperișuri plate și împrejmuite cu parapete. În regiunile temperate, acoperișurile erau înclinate, pentru ca apa de ploaie să se scurgă repede. Prin 4000 î.Hr., sumerienii din Mesopotamia își construiau casele din stuful din mlaștini. Ei făceau acoperișuri mari și curbate din mai
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
între rădăcini de ierburi. În zonele cu climă caldă se făceau acoperișuri plate, pentru ca razele soarelui să se reflecte și în clădiri să fie răcoare. Casele din Ierusalim aveau de pildă, acoperișuri plate și împrejmuite cu parapete. În regiunile temperate, acoperișurile erau înclinate, pentru ca apa de ploaie să se scurgă repede. Prin 4000 î.Hr., sumerienii din Mesopotamia își construiau casele din stuful din mlaștini. Ei făceau acoperișuri mari și curbate din mai multe straturi de stuf, dar acestea nu rezistau foarte
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
din Ierusalim aveau de pildă, acoperișuri plate și împrejmuite cu parapete. În regiunile temperate, acoperișurile erau înclinate, pentru ca apa de ploaie să se scurgă repede. Prin 4000 î.Hr., sumerienii din Mesopotamia își construiau casele din stuful din mlaștini. Ei făceau acoperișuri mari și curbate din mai multe straturi de stuf, dar acestea nu rezistau foarte mult timp, fiind înlocuite o dată la un interval de ani. În jurul anului 3000 î.Hr., oamenii din Europa, Egipt, America de Sud, Orientul Mijlociu și China au început să utilizeze
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
utilizeze piatra ca material de construcții. La început au utilizat piatra necioplită. Apoi, pe măsură ce uneltele de metal au evoluat, ei au început să taie piatra în blocuri mai mari, rectangulare. Acestea erau așezate unele peste altele. Peste pereți se ridicau acoperișuri plate sau înclinate. În Europa, primii agricultori europeni își construiau case cu pereți din plasă împletită din rămurele și acoperite cu lut, ca să nu pătrundă vântul, ploaia sau ninsoarea. Adesea, ei decorau pereții cu pigmenți extrași din plante. Prin 2000
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
construiau case cu pereți din plasă împletită din rămurele și acoperite cu lut, ca să nu pătrundă vântul, ploaia sau ninsoarea. Adesea, ei decorau pereții cu pigmenți extrași din plante. Prin 2000 î.Hr., chinezii înălțau case cu stâlpi de lemn și acoperișuri împletite din paie. Clădirile din antichitate serveau ca locuințe, ca adăposturi pentru animalele domestice, pentru depozitare, unele aveau destinații religioase, iar altele serveau drept morminte. Spre deosebire de construcțiile din mâl și lemn, construcțiile din piatră s-au păstrat până în ziua de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și piatră. Catal Hüyük este unul dintre cele mai timpurii și vaste situri neolitice, iar așezarea, care datează din anii 7000 î.Hr., avea o populație ce depășea 10000 de locuitori în perioada de apogeu. Nu existau străzi, iar terasele de pe acoperișuri reprezentau cai de acces în locuințele construite din cărămidă și nămol. Civilizațiile timpurii s-au dezvoltat în numeroase regiuni, inclusiv în America și în China. Civilizațiile care s-au stabilit în Orientul Mijlociu, în jurul Mării Mediterane și în nordul Indiei, sunt
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
idei ale grecilor, dar au descoperit și tehnici noi. Una dintre acestea a fost obținerea betonului, în jurul anului 200 î.Hr. La început, betonul era utilizat la fundații, dar nu după mult timp a fost inclus în structura zidurilor și a acoperișurilor unor imense domuri. Romanii au mai realizat arcade pentru case, poduri și apeducte. Prin secolul II d.Hr., în orașele romane existau blocuri de apartamente cu 4-5 etaje, numite "insulae". Orașele romane au constituit germenii orașelor aglomerate din zilele noastre
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Troia II a fost identificată și o colonadă, prima cunoscută în arhitectura greacă. "Vezi și : Arhitectura Greciei antice" Templele și teatrele grecești reprezentau clădiri mărețe ale Greciei antice. Templele erau construite pe piloni, fiind alcătuite din structuri rectangulare închise, cu acoperișuri joase, ce se sprijineau pe coloane. Teatrele erau prevăzute cu locuri pentru șezut (gradene), amplasate circular și pe niveluri diferite (trepte). Arhitectura grecească a moștenit numeroase elemente din culturi și timpuri diferite. Coloana dorică a apărut pentru prima dată pe
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
capodoperă a arhitecturii clasice este Palatul Imperial din Peking, construit sub dinastia Ming (1368 - 1644). Locuințele tradiționale chinezești erau construite în general din lemn, fiind mai rezistente la cutremure. Aveau forme rectangulare și structuri de grinzi cu console care susțineau acoperișurile din țigle. Pagoda era cel mai cunoscut model de edificiu chinezesc, o forma mai evoluata a stupei, care provine din India. Perioadele Gupta au produs capodoperele arhitecturii sculptate indiene: templele rupestre de la Ajanta. În secolele IX - XIV, se ridică multe
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
soare, sau chirpici. Cu piatra și cărămida se lucra mai greu, însă constructorii de biserici, temple și palate sperau că vor lăsa posterității un reper durabil. Pe măsură ce tehnicile de construcție au progresat, stilurile arhitectonice au devenit mai complexe, incluzând arcade, acoperișuri maiestuoase și cupole. Minaretele, pagodele și turlele bisericilor au devenit mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și masive. Zidurile exterioare ale castelelor erau construite în așa fel încât să închidă o așezare, uneori un oraș
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
masivi din vechiul stil romantic le-au luat locul arcadelor cu vârf ascuțit, piloni mai zvelți și ferestre înalte, cu vitralii. Pretutindeni în lume, clădirile au căpătat o formă mai elegantă și mai putin greoaie. Ornamentele sculptate din templele khmere, acoperișurile palatelor și templelor Ming din China și remarcabila lemnărie japoneză sunt repere ale unei perioade fecunde din punct de vedere arhitectonic. Pentru construirea unui castel era nevoie de o echipa numeroasa de lucrători, condusă de un zidar (mason) cu experiență
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
permitea umplerea spațiilor dintre stâlpi și ferestre, lucru imposibil de realizat în cazul bisericilor construite în vechiul stil romanic. Arhitecții romani au decorat ocazional marginile bolților în cruce cu nervuri. Arhitecții gotici au transformat nervurile în elemente structurale principale ale acoperișului, cărora le-a dat o formă de arce ușor semicirculare, umplând apoi spațiile dintre striuri cu bolți gotice frânte. Au rezultat astfel de construcții mai rezistente și mai ușoare. La întâlnirea cu o coloană sau zid, arcele frânte și bolțile
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
delicate. Deși creația sa nu se limitează la orașul Torino, cele mai uluitoare proiecte ale lui Juvarra au fost concepute pentru Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei. Impactul vizual al Basilicii di Superga (1717) provine din linia plutitoare a acoperișului și a amplasării ingenioase pe un deal deasupra orașului Torino. La castelul de vânătoare Stupinigi (1729) peisajul rustic încuraja o articulare mai liberă a formei arhitecturale. Ultimele lucrări din cariera scurtă, dar plină de evenimente, a lui Juvarra au fost
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
francez moștenit. Maison-Laffitte ilustrează continua tranziție de la castelul post-medieval al secolului al XVI-lea la vila-casă de vacanță a secolului XVIII. Structura este simetrică, cu ordine diferite aplicate pe fiecare etaj, în general în forma pilaștrilor. Frontispiciul, acoperit cu un acoperiș înalt, are o plasticitate remarcabilă, tot ansamblu se poate citi astfel ca un întreg tridimensional. Întreaga structură este lipsită de efectul decorațiilor excesive, atât de tipic Romei contemporane. Influența barocului italian este redusă în domeniul ornamentației decorative. Următorul pas în
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]