17,219 matches
-
unele în altele. — Parcă ar fi sfârșitul lumii, spuse Jenică... — Sfârșitul lumii a fost deja... îl corectă Tili. Acum bântuim... Că bine zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare, Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos și ruginit. Înăuntru, aceeași tăcere, ca de albie secată. Tili rămase în fața tăbliei prinse doar de un colț. O îndreptă, zâmbind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe o pistă imaginară. Continuă să strige, de parcă asta dădea brațelor lui puteri noi : Au înviat motoarele ! Vine apocalipsa, oamenii s-au transformat în mașini și mașinile s-au transformat în oameni ! Armagedon : mașinile gândesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de alarmă la capătul culoarului. Alergă, cu ochii în lacrimi și brațul întins, să pună capăt acestei nedreptăți. Dar controlorul îi răsări în față tocmai atunci și-l salută, cu mâna la cozoroc. Îi ceru biletul și-i mulțumi, trecând mai departe. Curând gara se pierdu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
secunde. A socotit în așa fel încât noi să nu mai putem spune nimic. „O să plec pentru o vreme. Orice v-ar întreba unii și alții, să nu vă speriați. O să vă dau de veste.“ Și gata... a început să alerge odată cu trenul, s-a prins de bară și a sărit. Am rămas ca proștii, lângă macaz, până când trenul a dispărut cu totul. — Știa că nu mai poate să aștepte, spuse Tili. Adu-ți aminte cum ne-au ridicat și ne-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochi. Își primi fiecare partea lui. Păreau acum mai mulți. Pașii veneau, care afundându-se în noroi până la glezne și icnind să se smulgă, care bocănind pe lespezi, cu bocanci clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care era al celui de-al patrulea. Bătrânul se dădu un pas îndărăt, apoi o luă la fugă. Trecu, nesăbuit, pe sub bariera care se lăsase. Dar nu reuși să se refugieze la timp pe celălalt mal. Umbrele nu trebuiau să alerge ca să-l împresoare, erau peste tot... Cercurile lor începuseră să se strângă. Bătrânul privea rătăcit cum același chip venea asupra lui de peste tot. Nu mai putea face niciun pas, într-o parte sau alta, fără ca acel chip să nu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
realizate de Sorin Dumitrescu,,Editura Anastasia, București, p. 147. footnote>. Prezența luminii nu este permanentă, de aceea Sfântul luptă pentru a fi în prezența luminii. La un moment dat el spune despre lumină: Fuge? Nu știu. Stă? Nu știu. Urc, alerg, dar mai pot înainta. Trecând dincolo de înălțimea celor înalte și ajungând, cum mi se pare, mai presus de orice înălțime, razele împreună cu soarele dispar din mâinile mele și îndată cad până la iad, eu, nenorocitul<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
recent, cu raport la teza respectivă. De aceea, în general el declara învechite toate lucrările și propunea refacerea lor. Dacă i se întîmpla, personal, să scape un punct de bibliografie oricât de neînsemnat, Gonzalv cădea în panică, apoi în melancolie, alerga prin librării și-și retrăgea toate exemplarele posibile, comandând în pripă un erratum volant, pe care îl lipea pe ele, retrimițîndu-le astfel la cunoscuți, având totodată grijă a publica și un articol explicativ într-un jurnal, din care apoi de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a o preveni. - Să vie și doamna! propusese Pomponescu, care se recreaîn prânzuri de acestea în cerc restrâns, cu oameni fără malignitate, distractivi, dar respectuoși, acceptând o eternă distanță. Smărăndache nu așteptă să i se spună de două ori, alergă să telefoneze, promițând a fi numaidecât la restaurantul convenit. VII Ioanide rămase cu totul surprins când doamna Ioanide îi ceru bani, vestindu-l că nu mai are. Îi dăduse nu chiar prea de mult o sumă foarte importantă, un adevărat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
compatibile de mai multe interpretări. Se putea bănui, fiind vorba de copii. Gonzalv, când era vorba de progenitura sa, își pierdea orice cumpăt, relevând altminteri aceeași insistență pe care o punea în toate faptele sale: își smulgea părul din cap, alerga pe la toți cunoscuții, cerea informații. Într-o astfel de excitație morală merse și la Conțescu, pe care nu-l găsi (acela plecase pentru vreo patru zile la Vălenii-de-Munte), aflând în schimb pe soția acestuia, Paulina, sora lui Hergot. Aceasta îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făgădui cele mai gustoase bomboane de pe lume. Fie că boala avea o formă severă, fie că pacienții, abia ieșiți din altă boală, o suportau greu, din cauza temperaturii, avură nopți crispate. Băiatul mai mare strigă de câteva ori "Mamă!" Gonzalv, speriat, alergă în oraș si aduse pe cele două foste soții, astfel că cele trei mame ședeau acum laolaltă, păzindu-și cei trei copii, alternate de Hergot și de Erminia, care își oferiră serviciile benevol. De câte ori Hergot scotea termometrul din subsuoara bolnavilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ori de câte ori din conversația altora înțelegea că se obține ceva avantajos. - E bună, domnule, vorbea, exempli gratia 1 un grup în cancelarie. - Ce e bună? se informa îndată Gulimănescu. - O stofă adusă de minister. - Daa? tresărea Gulimănescu. Unde? De cînd? Gulimănescu alerga îndată, măcar spre a se convinge că n-a pierdut o ocazie. El poseda totdeodată darul de a se strecura De exemplu (lat.). aproape neobservat în posturi decorative și remunerative, din cele mai obscure și disparate, fiind cenzor într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un fel de pumnal cu plăselele de bronz foarte ornamentate, înfipt în spate, spre șale. În răsturnarea trupului, mânerul era acum înclinat în jos sub pardesiu, și sângele, prelins, îl înroșise în cea mai mare parte. Gulimănescu, în culmea emoției, alergă înapoi acasă, să anunțe pe doamna Bogdan. Sergenții nu mișcaseră într-adevăr trupul din locul său, în așteptarea autorității superioare, prin urmare nu știau cine este mortul. După constatările făcute de medicul legist, Bogdan murise încă din seara trecută, pe la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbea de cultul lui Zamolxe, de sanctificarea lui Boerebista și Decebal.) Valabil pentru mine nu este raționalul, ci autoritarul, spiritul de corp. Vedeți ce figuri fericite au tinerii germani scutiți de anxietatea "problemelor"! Fuhrer-ul le dă un ordin și ei aleargă voioși să-l îndeplinească. (Ioanide: "Prin urmare, de aceea nu sunt ascultat, fiindcă ceea ce cer eu este rațional! Umanitatea degenerează!") Din convorbirile cu tata am ghicit că aprehensiunea lui capitală este în ordinea patriotică. Pentru faptul că suntem ajutați de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Buchhandlung, nu? Gulimănescu făcu o față surprinsă de puerilitatea argumentației lui Suflețel. - Aș! Ce-are de-a face, ce legătură este între politică șiînchirierea unei case la o întreprindere comercială? Să nu exprimi idei, să nu participi la acțiuni! Suflețel alergă la Gaittany, îl imploră să vie la masă în ziua când se invitase Hangerliu, combinară o mică listă de persoane, în așa chip încît prânzul să aibă un caracter eclectic. Fu invitat Hangienuș, care trecea drept omul lui Pomponescu, apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să convingi o femeie. - Tată, dacă l-ai cunoaște n-ai vorbi așa! - În fine, nu vreau să te contrazic, spune mai departe. Ceface Gavrilcea al tău? - Își sacrifică existența pentru alții. Tot greul organizației apasă pe umerii lui, el aleargă, el se expune, ceilalți stau în umbră. Pe urmă, el se poartă astfel ca tinerii de sub conducerea lui să nu sufere nici o consecință, îi ferește de riscuri... - (Cu o imperceptibilă ironie, exprimată printr-o seriozitate extremă.) E un om leal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poartă astfel ca tinerii de sub conducerea lui să nu sufere nici o consecință, îi ferește de riscuri... - (Cu o imperceptibilă ironie, exprimată printr-o seriozitate extremă.) E un om leal! - (Fără a prinde ironia, înflăcărată). Da, tată, își pierdeziua și noaptea, aleargă în toate părțile, aproape nu mănâncă. G. Călinescu - Tu mi-ai vorbit de vitejie. Până acum înțeleg doar că Gavrilcea e un om activ, cu încredere în ideile lui. - Vezi, tată, că politica lor nu e în vederile guvernului, sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din cap. (Ioanide, auzind acestea, bănui că Tudorel căuta caietul cu memoriul. Acesta se afla încă la el. N-avusese vreme să-l înapoieze Pichii, o clipă avusese gândul să arunce acele inepții în sobă.) A treia zi, deci, Hergot alergă personal la arhitect. Ioanide trecu drumul la Conțescu, pe care-l găsi luîndu-și temperatura cu termometrul și notîndu-și-o grijuliu pe o foaie, în scopul de a informa pe doctor. Avea de câteva zile o mică stare febrilă, inexplicabilă, fără a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ideea ei fixă era că absența părinților trebuia să fie apăsătoare pentru Doru în acea teribilă împrejurare. Favoarea nu era ușor de obținut, căci autoritățile voiau să se ferească de orice slăbiciune și să treacă repede la lichidarea chestiei. Ioanide alergă la Gaittany, singurul în măsură a-l descurca în asemenea afacere. Îl găsi cu câțiva, între care Gonzalv. Acesta comenta întîmplarea. - Ai auzit, spunea, de Hangerliu? Închipuie-ti, implicatîntr-un omor! N-aș fi crezut. Gaittany părea perfect bine dispus și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide că-i va comunica îndată rezultatul tatonărilor și va veni să-l ia cu mașina. Ceea ce și făcu. În acele zile Gaittany fu văzut trecând foarte des în mașina lui, răsturnat pe spate și fericit ca într-o dioramă. Alergă în locuri nebănuite pentru mulți, îndemnat de solidaritatea de familie să salveze pe Hangerliu, cu intenția leală de a ușura de asemeni situația lui Tudorel, în măsura posibilităților. În aceste pelerinaje diplomatice, fața lui își păstra mereu masca surâzătoare. Instinctul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în siguranță și pregătea ceva. Poate avea de gând să-l scoată din fort, poate de asemeni știa despre vreo notă energică din partea Germaniei sau chiar de un eveniment mai senzațional. Se aștepta să audă strigăte afară, zgomote de pași alergând în panică pe coridor, să fie strigat deodată: "Tudorel!" Cu aceste iluzii, nu în totul absurde, tânărul condamnat somnola întins pe pat, când auzi deodată o tuse și o voce gravă spunînd: "Tudorel!" Sări în picioare, cu bătăi de inimă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce avea. Însă dacă ar fi stat mai mult cu ea, chestia s-ar fi schimbat. Hergot însuși, marele iubitor de copii, avea același caracter. De s-ar fi scuturat un trandafir, copiii ar fi fost de vină, fiindcă au alergat prea tare și au mișcat creanga. De ar fi picat cerneală pe un rotocol de dantelă, ar fi fost tragedie. Firește, Erminia era o femeie de o gingășie extremă, nu s-ar fi plâns direct. Dar ar fi arătat atâta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de stradă, elevi de școală mergeau in corpore pe trotuare. Absorbit exclusiv de conferință și matrimoniul lui, Gonzalv nu bănuia nimic. . - Bine ai făcut că mi-ai atras atenția! mulțumi Gonzalvlui Smărăndache. Pot să iau măsuri la timp oportun. . Gonzalv alergă la Conțescu și aduse vorba de listă. Conțescu nu arăta emoționat, zâmbi chiar cu incredulitate. . - Dacă au ei pe altcineva mai bun decât mine, n-au decîtsă-l puie! Gonzalv cugetă în sinea lui că el era foarte bun să înlocuiască
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ciorapii vechi ai băiatului mai mare se potriveau băiatului mai mic. Așadar, Gonzalv era mereu pe drumuri pentru mărunțișuri. De pildă, se constatase că jambierele unui băiat erau desperecheate, una din ele aparținând perechii mai mici a celuilalt. Atunci Gonzalv alerga la cealaltă soție, sau acasă, scotocea, ancheta, până reconstituia perechile. Era trimis pe la magazine să cumpere obiecte trebuitoare. Un neajuns serios îl găsea Gonzalv în imposibilitatea de a plimba copiii. Din motive de igienă și din plăcere paternă, Gonzalv se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
folosind vocabularul lui Ioanide, Gaittany îi califica "dobitoci", "nenorociți", tratîndu-i discret cruțător, ca pe Pomponescu, însă expeditiv. Era în preziua de a căpăta o sinecură, cu titlu vag, foarte remuneratoare, dotată cu două automobile și un camion. Numai Smărăndache, care alerga în toate părțile, având în noul regim numeroși colegi din generația lui, nu căpăta nimic. Intra oriunde, ca de obicei, era primit de toți în chipul cel mai familiar, însă nu-i trecea nimănui prin minte să-i ofere vreun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]