13,659 matches
-
Ministerul Gospodăririilor Agricole de Stat (1955-1965), Ministerul Industriei Alimentare în guvernele Petru Groza (15 aprilie 1948 - 23 noiembrie 1949) și Ion Gheorghe Maurer (9 decembrie 1967 - 12 martie 1969). Bucur Șchiopu a fost primul demnitar care a ocupat funcția de ambasador al Republicii Socialiste România în Canada (1970-1976). Bucur Șchiopu a făcut parte din delegația României la Congresul de Pace de la Paris din 1946, fiind numit reprezentantul comisiei economice a delegației. A fost profesor universitar și membru al Academiei de Știinte
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
de podagră, că abia mai putea merge. Pe deasupra adora Hipodromul, se pasiona după întrecerile din circ, era îndrăgostit nebuneste de luptele de animale și de spectacole. În sfârșit, îi plăcea jocul și când avea zarurile în mână, uita de tot:ambasadorii pe care trebuia să-i primească și afacerile pe care trebuia să le trateze; uita până și plăcerea sa favorită, masa și petrecea nopți întregi jucând. Se înțelege că între atâtea ocupații absorbitoare a putut uita și că era ultimul
Romanos al III-lea Arghir () [Corola-website/Science/314771_a_316100]
-
consultativ cu privire la acest subiect în octombrie 2008 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. La data de 12 februarie 2008, Guvernul Șerbiei a instituit un Plan de Acțiune de a combate independența anticipată din Kosovo, prin care stipula printre alte rechemarea ambasadorilor Șerbiei pentru consultări de protest din partea oricărui stat care va recunoaște Kosovo care le-a făcut în mod constant. Activitățile ambasadorilor din partea țărilor care au recunoscut independența au fost reduse cu întâlnirile oficialilor din cadrul Ministerului de Externe. Pe 18 februarie
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
a instituit un Plan de Acțiune de a combate independența anticipată din Kosovo, prin care stipula printre alte rechemarea ambasadorilor Șerbiei pentru consultări de protest din partea oricărui stat care va recunoaște Kosovo care le-a făcut în mod constant. Activitățile ambasadorilor din partea țărilor care au recunoscut independența au fost reduse cu întâlnirile oficialilor din cadrul Ministerului de Externe. Pe 18 februarie 2008, Ministerul Sârb de Interne a emis un mandat de arestare împotriva lui Hashim Thaçi, Fatmir Sejdiu și Jakup Krasniqi acuzându
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
fostul prim-ministru, Vojislav Koštunica a declarat că aderarea la UE ar trebui să fie „lăsată deoparte”, pana cand Bruxelles, va declara, daca recunoaște Șerbiei granițele interioare existente. La data de 24 iulie 2008, Guvernul a decis să-și trimită ambasadorii înapoi în țările UE. Alți ambasadori s-au întors ca urmare a rezultatului pozitiv al votului în Adunarea Generală a ONU. Șerbia a expulzat reprezentanții diplomatici din toate țările care au recunoscut ulterior independența Kosovo: Muntenegru, Republica Macedonia și Malaezia
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
declarat că aderarea la UE ar trebui să fie „lăsată deoparte”, pana cand Bruxelles, va declara, daca recunoaște Șerbiei granițele interioare existente. La data de 24 iulie 2008, Guvernul a decis să-și trimită ambasadorii înapoi în țările UE. Alți ambasadori s-au întors ca urmare a rezultatului pozitiv al votului în Adunarea Generală a ONU. Șerbia a expulzat reprezentanții diplomatici din toate țările care au recunoscut ulterior independența Kosovo: Muntenegru, Republica Macedonia și Malaezia.
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
nevoit să accepte orice fel de comenzi și lucrări decorative. Împreună cu Jean-Baptiste van Loo (cunoscut sub numele de Vanloo; 1648-1745), lucrează la restaurarea frescelor "Rossa" și "Primaticcia" din Galeria lui Francisc I din Palatul Fontainebleau. Pictează "supraporte" pentru contele Rothenbourg, ambasadorul regelui Ludovic al XV-lea din Madrid. În această perioadă Chardin creează primele sale compoziții figurative, printre care "Fetița cu paletă" (1737), execută și scene de viață, cum ar fi, de pildă, "Guvernanta" (1739) sau "Femeie curățind gulii" (1739). În
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
Universitatea a acordat acest titlu unor personalități direct implicate în domeniul maritim: Osman Kamil Sag - Profesor la Universitatea Tehnică din Istanbul, Gunther Zade - Profesor la World Maritime University, Eftimios Mitropoulos -Secretarul Comitetului Maritim din cadrul Organizației Maritime Internaționale și Dumitru Mazilu - Ambasador al României. În luna februarie 2008 în Universitatea Maritimă din Constanța s-au desfășurat alegeri pentru conducere academică la nivel de catedre, decanate, rectorat. În ședința Senatului din data de 18 februarie 2008, după confirmarea alegerilor desfășurate la nivel de
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
de carieră român, ministru al afacerilor externe al României între 24 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2015 în guvernul Victor Ponta. Din iunie 2012 până pe 24 noiembrie 2014 a fost secretar de stat pentru afaceri strategice. Are gradul diplomatic de ambasador. În perioada 2004-2009 a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind " Delimitarea Maritimă în Marea Neagră", finalizat la data de 3 februarie 2009
Bogdan Aurescu () [Corola-website/Science/314901_a_316230]
-
necazuri în timpul războiului. În iunie 1916, când a luat cina la sediul militar în timp ce în stare de ebrietate, și în prezența mai multor ofițeri ai misiunii militare britanice, el a criticat Marea Britanie. Comportamentul lui a fost atât de insultător încât ambasadorul britanic a făcut un protest și Boris a fost obligat de împărat să-și ceară scuze. În vara anului 1916 Boris s-a îndrăgostit de Zinaida Sergeievna Rachevskaya (1896-1963), fiica colonelului Serghei Alexandrovici Rachevski, care murise în 1904 aflat la
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
participe la o luptă dură pentru putere în timpul domniei regelui Otto. După ce pe tronul Rusiei s-a urcat împăratul Nicolae I în decembrie 1825, Canning a decis să ia măsuri imediate. El l-a trimis pe ducele de Wellington ca ambasador în Rusia. După consultări diplomatice intense a fost semnat Protocolul de la Sankt Petersburg din 4 aprilie 1826. Acest document stipula ca cele două puteri să acționeze ca mediatori între greci și turci, pornind de la premisele câștigării autonomiei complete a Greciei
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
turci, pornind de la premisele câștigării autonomiei complete a Greciei în cadrul statului otoman. Chiar înainte de întâlnirea cu Wellington, împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au supus condițiilor mediatorilor europeni, dar turcii și egiptenii nu s-au arătat dornici să oprească luptele. Drept
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
pierit în luptă. Aliații nu au pierdut nicio navă în luptă și au avut doar 181 morți dintre militarii îmbarcați. Poarta a cerut compensații pentru corăbiile pierdute, dar europenii au refuzat să plătească, motivând că turcii au acționat ca agresori. Ambasadorii celor trei puteri europene au părăsit Constantinopolul. Bătălia a fost aspru criticată în Anglia, fiind considerată un „eveniment regretabil”, în condițiile în care Turcia a fost caracterizată drept un „aliat vechi”. Codrington a fost la rândul lui blamat pentru că a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
să câștige o importantă victorie împotriva forțelor lui Aslan Bei. Turcii au cedat toată regiunea cuprinsă între orașul Livadeia și râul Spercheios, primind în schimb dreptul de trecere liberă pentru trupele care se retrăgeau din Grecia Centrală. Pe 21 decembrie 1828, ambasadorii Regatului Unit, Rusiei și Franței s-au întâlnit pe insula Poros și au pregătit un protocol, care prevedea crearea unui stat autonom, condus de un monarh, a cărui autoritate trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
fără a-i consulta în vreun fel pe greci. Marile puteri, în calitatea lor de garanți ai monarhiei elene, au căzut de acord să garanteze și un împrumut de 60.000.000 franci pentru noul rege și și-au împuternicit ambasadorii din Turcia să vegheze la apărarea păcii. Prin înțelegerea semantă pe 7 mai 1832 între Bavaria și puterile garante, Grecia era definită drept un „stat monarhic și independent”, care era însă obligat să plătească o despăgubire Porții Otomane. Înțelegerea stabilea
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
însă obligat să plătească o despăgubire Porții Otomane. Înțelegerea stabilea și modul în care urma să funcționeze regența elenă, până la majoratul lui Otto, precum și eliberarea unui nou împrumut în valoare de 2,4 milioane de lire. Pe 21 iulie 1832, ambasadorul britanic pe lângă Sublima Poartă, Sir Stratford Canning, și ceilalți reprezentanți ai marilor puteri au semnat Tratatul de la Constantinopole, care stabilea granița greco-turcă pe linia Arta-Volos. Granițele regatului au fost reconfirmate prin Protocolu din 30 august 1832, prin care marile puteri ratificau
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
fi înlocuit rapid; niciuna nu s-a întâmplat, deși invazia a continuat. După ore de discuții, Quisling și partenerii săi germani au hotărât că este nevoie de o lovitură de stat imediată, deși aceasta nu era opțiunea preferată nici de ambasadorul Germaniei și nici de Ministerul German de Externe. După-amiaza, ofițerul german de legătură Hans Wilhelm Scheidt i-a spus lui Quisling că dacă își alcătuiește un guvern, el va fi aprobat personal de Hitler. Quisling a întocmit o listă de
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
insistențele americane, o sumă importantă din datorie a fost ștearsă. Conform unei telegrame a ambasadei americane în România, transmisă Washingtonului și publicată la începutul anului de WikiLeaks, susținea că președintele Traian Băsescu a renunțat în 2005 după o întâlnire cu ambasadorul american Richard Jones, la 80% din datoria irakiană. România și Republica Federală Nigeria au stabilit relații diplomatice la 12 noiembrie 1966, la nivel de ambasadă. În 1968 s-a deschis Ambasada României la Lagos și a fost acreditat primul ambasador
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
ambasadorul american Richard Jones, la 80% din datoria irakiană. România și Republica Federală Nigeria au stabilit relații diplomatice la 12 noiembrie 1966, la nivel de ambasadă. În 1968 s-a deschis Ambasada României la Lagos și a fost acreditat primul ambasador rezident. Din 2001, aceasta funcționează la Abuja (actuala capitală federală). Ambasada Nigeriei la București a fost deschisă în 1974. În anul 2008, exporturile românești în Nigeria fost de 47,9 milioane dolari, iar importurile din Nigeria au fost de 1
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
drept. K. Levițki a fost unul dintre cei mai de seamă lideri ai vieții politice ucrainene. A fost primul lider al organizației politice „Rada Națională” (1885), cofondator și lider al Alianței Național-Democratice Ucrainene. În 1907, el a fost ales ca ambasador al Parlamentului Austriac, președinte al clubului ambasadorilor, iar, în 1908, președinte al Seimului Galiției. Luptător convins pentru împlinirea aspirațiilor naționale, Levițki a fost autorul concepției de dezvoltare a mișcării naționale prin evoluție și muncă politică pe scară largă în rândul
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
cei mai de seamă lideri ai vieții politice ucrainene. A fost primul lider al organizației politice „Rada Națională” (1885), cofondator și lider al Alianței Național-Democratice Ucrainene. În 1907, el a fost ales ca ambasador al Parlamentului Austriac, președinte al clubului ambasadorilor, iar, în 1908, președinte al Seimului Galiției. Luptător convins pentru împlinirea aspirațiilor naționale, Levițki a fost autorul concepției de dezvoltare a mișcării naționale prin evoluție și muncă politică pe scară largă în rândul maselor. El a fost susținătorul al unei
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
în 1849 sau 1869. Statele Unite au recunoscut independența Liberiei abia în 1862, în timpul președinției lui Abraham Lincoln, când Războiul Civil era în plină desfășurare. Guvernul s-a temut, se pare, până atunci că congressmenii din Sud nu vor admite un ambasador negru la Washington, D.C. Colonia Maryland și-a declarat în 1854 independența față de Societatea pentru Colonizare a Statului Maryland dar nu s-a unit cu Republica Liberia. Ea deținea teritoriul aflat de-a lungul coastei dintre râurile Grand Cess și
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
opus acțiunii militare. În decembrie 1922, el s-a văzut confruntat cu opoziția anglo-americano-germană și cu lipsa combustibilului pentru producția franceză de oțel și a banilor pentru reconstruirea zonelor industriale devastate. Poincaré era exasperat de inactivitatea britanicilor, și a scris ambasadorului francez la Londra: Poincaré a decis să ocupe Ruhrul la 11 ianuarie 1923 pentru a extrage despăgubirile el însuși. Pentru francezi, adevărata problemă în cadrul "Ruhrkampf," în 1923, nu erau doar întârzierile livrărilor de lemn și cărbune, ci însăși sanctitatea tratatului
Ocuparea Ruhrului () [Corola-website/Science/320501_a_321830]
-
american erau îngrijorate de revenirea regelui. Leopold al III-lea a fost prizonier al germanilor. Deși în martie 1945 se știa de viitoarea capitulare a Germaniei, nimeni nu știa locul unde a fost dus Leopold în Germania. Charles W. Sawyer, ambasadorul SUA în Belgia, a avertizat guvernul său că o întoarcere imediată a regelui în Belgia ar "crea dificultăți serioase". Există diferențe profunde chiar și în familia regală iar situația este o dinamită pentru Belgia și poate pentru Europa." "Biroul Afacerilor
Leopold al III-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/317899_a_319228]