13,206 matches
-
1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
măsură. Dar poate că există o lege deasupra zbaterilor noastre, care nu ne dă voie să ne distingem și peste ani nimeni nu va mai ști dacă amprenta aceea murdară pe peretele camerei de baie a fost lăsată de mîna bunicului Leon sau a tatălui sau a mamei sau de mîna unui străin. Și cu cărțile e la fel. De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe ai săi să se mute la București. Nu se știe exact cînd și de ce s-a hotărît Marcel Feher să-și schimbe numele În Albu; În textul pe care l-am parcurs, personajul Doamna E. face supoziția că și bunicul care s-ar fi numit Weiss procedase probabil la fel. Ne aflăm În fața unui ins, care trăiește la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Llosa, Süskind, Ginsberg, cînd și cînd vîntul purificat de praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin, un trup aproape imaterial plutind Într-un cerc de lumină. Și bucuria din somn cu vizitatori extratereștri, fața verzuie a tatei și bunicii și unchii și printre tufele de iasomie șobolanii grași atît de relaxați, atît de simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a dus de râpă. Asta e singura bucată din Fragmentul acvariului care mi-a rămas, sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor amintiri nu se prea potriveau laolaltă și tot ce-mi rămânea era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-o puternică [text lipsă]. Fără să-i spun eu, mintea mea trecu înapoi la imaginea bunicului cocoțat pe scară. Și-atunci l-am văzut: în parte cu ochii sau cu ochiul minții. Și-n parte l-am auzit, amintirea unor sunete și cuvinte perfect formate. Concepte, idei, frânturi din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bruno se născu În martie 1956. Tânărul cuplu găsi că Îngrijirile agasante cerute de creșterea unui copil erau puțin compatibile cu idealul lor de libertate personală și, de comun acord, În 1958, l-au expediat pe Bruno la Alger, la bunicii dinspre mamă. Pe atunci, Janine era din nou Însărcinată; tatăl Însă era, de data asta, Marc Djerzinski. Gonit de o mizerie cumplită, vecină cu foametea, Lucian Djerzinski părăsi În 1919 bazinul minier din Katowice, unde se născuse În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai târziu, Janine plecă În California, ca să trăiască În comunitatea lui di Meola. Michel avea s-o revadă abia la vârsta de cincisprezece ani. De altfel, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul Edgar-Quinet. Imobilele burgheze din centrul Algerului erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă a balconului. În acele momente atinse probabil culmea fericirii sale pământești. În 1961, bunicul muri. În condițiile climei noastre, un cadavru de mamifer sau de pasăre atrage mai Întâi anumite muște (Musca, Curtonevra); de Îndată ce Începe descompunerea, noi specii intră În joc, În special Calliphora și Lucilia. Sub acțiunea combinată a bacteriilor și a sucurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urme de umiditate, devine apoi fieful acarienilor, care-i sug și ultimele scursori. Odată uscat și mumificat, Încă mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
germana ca a doua limbă modernă. La cursurile de germană o cunoscu pe Annabelle. Pe atunci, Michel avea idei simple despre fericire. De fapt, nu se gândise niciodată cu adevărat la asta. Ideile pe care le avea erau moștenite de la bunică-sa, care le transmisese direct copiilor ei. Bunica era catolică și vota cu de Gaulle; fetele ei se măritaseră cu comuniști; dar asta nu schimba mare lucru. Iată ideile acestei generații care În copilărie cunoscuse lipsurile războiului și care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui octombrie, Annabelle Îi scrise o a doua scrisoare, mai scurtă decât prima. Între timp Îi telefonase lui Bruno, care nu avea, nici el, vești de la frate-său; știa doar că Michel Îi telefona regulat bunicii, dar că probabil nu va veni s-o vadă Înainte de Crăciun. În noiembrie, Într-o seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi la sfârșitul vacanței? Bruno Își mai turnă un pahar de vin; Începea să-i fie foame și fu puțin surprins când fratele său Îi răspunse, cu o voce obosită: — Huxley făcea parte dintr-o mare familie de biologi englezi. Bunicul lui era prieten cu Darwin și a scris mult În apărarea tezelor evoluționiste. Tatăl său și fratele său Julian erau și ei biologi renumiți. E o tradiție englezească, de intelectuali pragmatici, liberali și sceptici, foarte diferită de cea franceză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea să devină, pentru ea Însăși ca și pentru ceilalți, o sursă de suferință și de nefericire. Prin urmare, trebuia să-și distrugă trupul. O pendulă de lemn cu aspect masiv depăna cu zgomot secundele; mama ei o avea de la bunică-sa, când se măritase o avea deja, era mobila cea mai veche din casă. Adăugă puțin zahăr. Atitudinea ei era departe de a fi o acceptare, viața i se părea o glumă proastă, o glumă inacceptabilă; dar, inacceptabilă sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
multă răbdare și câteodată nu am încredere în mine. Cum sunt conștientă de aceste lucruri, încerc mereu să mă corectez. Mie îmi place să citesc cărți cu multă aventură, să mă plimb pe jos, să cânt și să dansez. Cum bunicul meu este profesor de desen, am moștenit de la el talentul de a picta destul de bine. Când am să mă fac mare aș vrea să devin o buna doctoriță, pentru că doctorii îi ajută pe oameni să devină sănătoși. Acestea sunt câteva
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
spre seară. Se înțelege că la școala visurilor mele nu trebuie să se dea elevilor teme. Mi-aș dori să fie cu adevarat o școală de vis în care să facem lucruri amuzante și distractive, unde să ne simțim bine. Bunicii Sonia Sitea Nu îmi pot închipui viața fără bunici, cele patru perosane care mi-au umplut copilaria cu dragoste, lumină și culoare. Bunica Lenuța, o femeie scundă, cu părul tuns scurt, băiețește, cu ochii mari, ageri și albaștri ca floarea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
albaștri ca floarea de miozot. Este o femeie dinamică, curajoasă, iubitoare și cu simțul umorului. mă face mereu să mă simt bine, iar atunci când sunt tristă, mă înveselește imediat. De asemenea este o bună gospodină, fapt care îl bucură pe bunicul Ion, un om înalt, bine legat, cu fruntea lată, ochii duioși și albaștri ca marea. Este un om plin de viață și de energie, un partener bun de discuție. Fiind un sportiv înnăscut, el urmărește cu o pasiune nebună toate
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lumea nu se va sfârși pe 12 decembrie 2012, ora 12.00 GMT, așa cum se credea până atunci, ci În aceeași zi, la 18.47, ora Tecuciului. 27 aprilie. Misterul ajungerii calendarului tocmai În Tecuci e dezlegat de către poliția locală: bunicul dinspre mamă al patronului mezelăriei era mayaș. Curenții oceanici iau În custodie coca de nuri și, În timp ce pe continent continuă disputele aprige asupra sorții ei, aceasta pornește Într-o croazieră lină prin Pacific. Pe măsura Înaintării, În câteva săptămâni se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cuvintele, cântându-le parcă. Pe bunica nu mi-o amintesc bine. A fost un quarc de tipul strange și viețuise neașteptat de mult pentru o radiație cosmică, adică 3x10-25 secunde, răstimp În care trăise o fulgerătoare poveste de dragoste cu bunicul, Înainte de-a decădea brusc și ireversibil. Bunicul era un pozitron bătrân care a lucrat mereu Într-un scaner PET, de aici și felul său de-a fi, curios și pisălog la culme. De el nu puteai ascunde nimic, pentru că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o amintesc bine. A fost un quarc de tipul strange și viețuise neașteptat de mult pentru o radiație cosmică, adică 3x10-25 secunde, răstimp În care trăise o fulgerătoare poveste de dragoste cu bunicul, Înainte de-a decădea brusc și ireversibil. Bunicul era un pozitron bătrân care a lucrat mereu Într-un scaner PET, de aici și felul său de-a fi, curios și pisălog la culme. De el nu puteai ascunde nimic, pentru că vedea practic prin tine. „Iar te-ai jucat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]