13,496 matches
-
nimeni. Nu ți se pare minunat? Nici victorie, nici înfrângere. — Cred că înțeleg ce vreți să spuneți. Bătrânul dădu din cap de câteva ori și termină de mâncat. — Poate că o mulțime de lucruri din orașul acesta ți se par ciudate, dar pentru noi sunt absolut normale. Logice, pure, simple. Tare aș vrea să le iei așa cum sunt. Eu am dus multă vreme viață de militar, dar nu o regret deloc. Mi-a plăcut chiar. Mai am și-acum în nări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A îndoit colțul paginii la care ajunsese și a început să se dezbrace în bucătărie, cu gesturi foarte naturale. M-am așezat pe marginea patului și am privit-o, dus pe gânduri. Nu știam ce să zic. Avea o conformație ciudată și din pricina asta nu-mi dădeam seama dacă arăta ca un copil sau ca o femeie. Grașii au de obicei carnea flască, dar, în cazul ei, grăsimea era uniform repartizată și de aceea și uitasem că era grasă. Arăta totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deprima ideea că trebuia să-mi petrec cel puțin o oră prețioasă din viață privind cum se uscau rufele altcuiva. Mai aveam la dispoziție douăzeci și patru de ore. M-am relaxat și mă uitam în gol. În jur plutea un miros ciudat. De fapt era normal să miroasă a detergent. Fetele de lângă mine vorbeau despre niște modele de pulover. Nici una nu era frumoasă. Fetele frumoase nu stau duminica după-amiaza să-și usuce rufele și să răsfoiască reviste. Uscătoarele nu se mai opreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în timp ce le privesc. Trebuie să-mi vină o idee. Am prins-o de mână, ne-am ridicat de la masă, am luat-o pe după tejghea și ne-am îndreptat spre ușa care ducea la rafturi. Când a atins întrerupătorul, am avut ciudata senzație că acele cranii pline de praf și decolorate de vreme au prins a pluti în lumina palidă. Aveau maxilarele îndreptate în aceeași direcție și orbitele priveau în gol. Tăcerea aceea rece plutea deasupra rafturilor ca o ceață fantomatică. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
șurubelniță. Am intrat acolo ca să-mi cumpăr o unghieră. Lângă aparatele de ras, am văzut unele care semănau cu niște insecte. Le-am privit îndelung, dar nu-mi dădeam seama cum se folosesc. Am ales una cu o formă mai ciudată și m-am dus la vânzător. Avea o lungime de vreo cinci centimetri, era din oțel inoxidabil, dar nu-mi puteam imagina unde se bagă unghia și cum se taie. Când am ajuns la vânzător, a pus deoparte mixerul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-au lăsat nici măcar urme în gaura cea mare din stomacul meu. Am terminat porția de tagliatelle în timp record și am mâncat jumătate din macaroanele cu sos de pește. De atâta mâncare, îmi venea să jur că vedeam luminițe ciudate în beznă. Până ni s-a adus bibanul, ne-am delectat cu vin. — Voiam să te întreb ceva, zise ea ducând paharul la buze. Din pricina lui, vocea i-a răsunat oarecum mai înăbușit. În legătură cu distrugerea apartamentului tău... a fost opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
melodia asta chiar atât de mult? întrebă ea. — Da, foarte mult. Am participat la un concurs în școala primară și am cântat-o la armonică. Am primit o duzină de creioane drept premiu. Cântam foarte bine la armonică pe vremuri. Ciudați mai sunt unii, zise ea râzând. — Ai dreptate. Mi-a mai pus o dată melodia și iar am cântat-o, dar brusc, fără nici un motiv, m-a cuprins o tristețe profundă. — O să-mi scrii? întrebă fata. — Da, îți scriu. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a dreptul. N-avea decât jumătate din anii mei, dar se descurca de zece ori mai bine decât mine. Am pus receptorul jos cu o umbră de tristețe. Știam că n-am s-o mai văd niciodată. Trăiam o senzație ciudată. Aveam impresia că privesc un hotel grandios care a dat faliment și-și închide porțile, dar eu sunt obligat să asist la scoaterea canapelelor și candelabrelor, la închiderea ferestrelor, una câte una, la îndepărtarea perdelelor și a draperiilor. Stăteam amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
teleportat pe dl CaSSian în revelația onirică de insistență politic-revoluționară . Păi , cum altfel s-ar întelege chestia cu bătaia , de vreme ce, tortura “i-a fost administrată”de domnul căpitan Lazăr , cu trei zile mai târziu ? ( pag. 182 , 140 ) N.n. O alură ciudată reclamă incoerența anecdotică din textele cărții . Dacă vorbim de Revoluție , la Timișoara nu au fost induse antracte de divertisment între episoade . La bănățeni , gloanțele , sângele , moartea , morga , au mers șnur. Ieșenii cu imaginația greoaie , cu memoria subredă abia au plăsmuit
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
învățat că toamna e o lumină blândă aprinsă de copaci, să fie candelă de veghe pământului trudit”. (Ionel Teodoreanu) ,, Clipele de fericire a căror prezență o păstrăm vie sunt supuse unei selecțiuni care ne scapă cu totul și folosește criterii ciudate. Sar crede că ne rămân cele de bucurie intensă. Ori legate de însemnate evenimente favorabile.Nu. Supraviețuiesc instantanee lipsite de orice semnificație. Mie, de pildă, ca izvor nesecat al senzației de fericire inefabilă, îmi rămân imaginile plimbărilor pe care le
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
București, 1953; Eugen Jebeleanu, Hirosima mosolya [Surâsul Hiroșimei], București, 1961, Ének a halál ellen [Cântec împotriva morții], București, 1967; Tudor Arghezi, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1962 (în colaborare); Marcel Breslașu, Ének a csudafáról. Válogatott versek [Cântec despre ciudatul pom. Versuri alese], București, 1963 (în colaborare); Demostene Botez, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1964 (în colaborare); Barangolás [Drumeție], București, 1965; Lucian Blaga, Mágikus virradat. Válogatott versek [Răsărit magic. Versuri alese], Budapesta, 1965 (în colaborare), Legszebb versei [ Cele
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
învățat că toamna e o lumină blândă aprinsă de copaci, să fie candelă de veghe pământului trudit”. (Ionel Teodoreanu) ,, Clipele de fericire a căror prezență o păstrăm vie sunt supuse unei selecțiuni care ne scapă cu totul și folosește criterii ciudate. Sar crede că ne rămân cele de bucurie intensă. Ori legate de însemnate evenimente favorabile.Nu. Supraviețuiesc instantanee lipsite de orice semnificație. Mie, de pildă, ca izvor nesecat al senzației de fericire inefabilă, îmi rămân imaginile plimbărilor pe care le
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
pescar Benedict pentru o sirenă. Planul real îl constituie secvențele care înfățișează dragostea dramatică și deznădăjduită a Elfridei pentru Benedict. În nuvela Patima, tensiunea se păstrează, dar elementul fantastic e absent. Conflictul face să se confrunte trei puternice personaje din ciudata Deltă a Dunării. Trăind cu Ghioala, femeie cu un trecut aventuros, proprietară a unei mori, pescarul Vladimir nutrește o patimă ascunsă pentru fiica acesteia, Păstruga. Abrutizată de alcool, femeia înșelată se răzbună cumplit. Aurul șarpelui (1979), roman de dragoste, exploatează
GALACTION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
familie spirituală face parte și Octav, personajul în jurul căruia se construiește cel de al doilea roman, Lașii (1971), răsplătit cu premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Protagonistul e un înstrăinat în conflict nu doar cu profesorii, dar și cu propriul tată, ciudatul Golm. Și el se află într-o continuă căutare, singura care pare a-l înțelege fiind sora lui; schimbul epistolar dintre frați are nu doar rolul de a îmbogăți tehnicile narative, ci și pe acela de a separa mai clar
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
capodoperă a nuvelisticii românești” (Perpessicius), Giulia și Aliki sunt cele două ipostaze ale feminității autoarei, un ideal al mișcării și unul al odihnei. Aceeași problemă a gemelarității, a tentației între doi poli se întâlnește în romanul de dragoste O vară ciudată (1975). Alek (asemănarea acesteia cu Aliki din nuvela Geamăna este frapantă) trăiește departe de lume, într-un idilism anacronic, și oscilează, în prima parte a romanului, între un prieten dispărut și soțul ei, iar în a doua parte, între acesta
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
viață (1987) apar, pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, F. Busoni, R. M. Rilke, Paul Valéry, G. Fauré. SCRIERI: Vraja, București, 1946; Arpegii în ton major, București, 1970; Mozaic în timp, București, 1973; O vară ciudată, București, 1975; Scrieri, București, 1982; Trepte muzicale, București, 1984; Dintr-un secol de viață, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1987; Scrisori către Filip Lahovari, ed. bilingvă română-franceză, îngr. și pref. Constantin Mateescu, tr. Dan Mateescu, București, 1998. Repere bibliografice
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
menționate. 3. Statele membre ca decidentetc "3. Statele membre ca decidente" A) Am observat, nu de puține ori, tentația de a demonta orice argument ce ar intra În categoria „statele membre ca decidente” prin menționarea unor reglementări europene cel puțin ciudate, de tipul „forma optimă a castravetelui”, „dimensiunea maximă a unei banane” etc. În primul rând, acest tip de argumente nu desființează ideea conform căreia statele membre sunt actori cu putere de decizie, Întrucât astfel de reglementări europene pot fi interpretate
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
București, 1959; Vlaicu și feciorii lui, București, 1959; Nunta Ilonei, București, 1960; Primăvara pe Târnave, I-II, București, 1960-1963; Întâmplare de la târg, București, 1962; Limpezire, București, 1962; Pădurea de sălcii, București, 1963; Făgăduielile, București, 1964; Teatru, București, 1964; O călătorie ciudată, București, 1965; Drumul izvoarelor, București, 1965; Album de familie, București, 1967; Colocviu sentimental, București, 1967; Ce aduc zorile, București, 1968; După prăpăd, București, 1968; Lumea începe cu mine, București, 1968; Anotimpuri, București, 1970; La ora ceaiului, București, 1970; Acuarele, București
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
LCF, 1961, 13; Al. Săndulescu, Virtuțile romanului, GL, 1961, 18; Ion Apetroaie, Lucia Demetrius, „Nunta Ilonei”, IL, 1961, 5; Miron Dragu, Analiza psihologică și cadrul istoric al acțiunii, GL, 1964, 2; Ardeleanu, Însemnări, 119-122; Sânziana Pop, Lucia Demetrius, „O călătorie ciudată”, LCF, 1966, 6; Popa, Dicț. lit. (1971), 211-213; Protopopescu, Romanul, 240-241; Brădățeanu, Istoria, III, 196-200; Alexandru Raicu, Autografe, București, 1983, 74-83; Negoițescu, Ist. lit., I, 260; Lovinescu, Unde scurte, II, 162-165; Lucia Demetrius, DRI, II, 61-72; Doina Uricariu, Lucia Demetrius
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
fi semnate de responsabilul departamentului de contabilitate? Comitetul de audit ia în considerare în mod deosebit: potrivirea politicilor și tratamentelor contabile; deciziile majore luate; creditele neobișnuite; tranzacțiile de efectuate în ultima clipă; schimbări ale tratamentului contabil; tendințele financiare neobișnuite; relațiile ciudate în cadrul declarațiilor financiare; tratamentele contabile diferite de cele ale sectorului; impactul aspectelor fundamentale asupra organizației; rezonabilitatea estimărilor contabile; rezonabilitatea altor înregistrări contabile care necesită un raționament și o decizie; raportarea cu privire la aspectele financiare mai puțin însemnate, de exemplu analiza operațională
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
1982; ed. (Jurnal din vremuri de prigoană), București, 1996. Traduceri: H. Heine, Sarcasm și melancolie, București, [1913], Cartea cântecelor, București, 1915, Cântece și romanțe..., București, [1947]; H. H. Ewers, Vrăjitoarea, București, 1925; Edmond Haracourt, Cealaltă..., București, 1925; Bodo Vildberg, Cazul ciudat al doamnei Buroff, București, 1926; Eliezer Steinbarg, Fabule, București, 1947. Repere bibliografice: Lovinescu, Opere, IX, 65, 116-119; Lovinescu, Scrieri, IV, 529-530, VI, 127-128; George Baiculescu, „De vorbă cu bălanul meu”, ALA, 1925, 233; Dem. Theodorescu, „De vorbă cu bălanul meu
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
-o altă răscruce / Cu albe portaluri zâmbind din mânere / Apasă pe primul, te lasă-n cădere, / Așa. N-avea teamă. Dă-mi mâna. Începe-vom azi săptămâna” (Invocație); „Era spre dimineață. Cu privirile pironite în pavaje / Pășeau X, Y: două ciudate personaje. / - Nu merg, șopti insul X / În dreptul unei firme de onix. / - Coboară, spuse Y. Știu eu ce știu” (Vis cu periplu); „Ține pasul. Nu mă sili să te caut. / Respiră în ritm. Calcă precaut. Nu privi înapoi. Ferește-te de
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Lănțarii măsurară prima distanță / (6 m) și notară la rubrica «Observații»: / «Fecioară. Vica. Își roade unghiile de nesații.» / Os ivea dimineața, sidefat. / «Vica, mamă, te-ai sculat?» / Țipă o babă la geamul alăturat / («Obeză. Dă în cărți. Candele-n odaie. / Ciudate lampioane dintr-un Paris de Paie. / Ascultă la prânz, în cămășoi, / Cotele apelor Dunării, la postul doi»)”. (O dimineață în curte). Poemul este atât de „încăpător”, încât apare în el inclusiv un locatar japonez, „pripășit, cine știe cum, pe aici”. În universul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
toate”, care fixează bine întreaga lirică a lui D., funcționalitatea remarcabilă a libertăților ei întreite și suprapuse. Spațiul, mai întâi, se dilată, prin hiperrealismul descripției; timpul, apoi, se „umflă” fantastic, pentru a nu „răni”, prin apăsarea clipei care trece, personajele ciudate care tot apar (de la vârcolacul albastru, îndrăgostit de Clotilda, până la demonii verzi, gigantica spălătoreasă și miraculoasa călătoare); în fine, materia însăși a poeziei poate lua ipostazele cele mai curioase și suferi metamorfoze tulburătoare. E o lume în continuă fierbere, într-
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
beția imanenței, venită de la Nietzsche, care Încearcă, Într-un exercițiu mistic, topirea transcendenței și a imanenței Într-un Unu autarhic: arta. (Oarecum la fel gîndise Marx desființarea claselor sociale, topirea lor Într-un Stat fără clase sociale). Dar, În mod ciudat, Todorov nu opune avangarda unei arte democratice, ci tocmai artei ideologice a comunismului triumfător. Mi se pare prima lui eroare. „Realismul socialist, arta „poporului”, literatura de propagandă cer menținerea unei relații puternice cu realitatea Înconjurătoare și, mai ales, supunrea față de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]