12,530 matches
-
Tanziția ca dezvoltare; politica europeană de dezvoltare socială Capitalismul de tranziție Vladimir Pasti Prăbușirea comunismului ca proces Cincisprezece ani de tranziție reprezintă o perioadă suficient de lungă pentru ca analiza rece și lucidă a politicilor de început al postcomunismului să substituie confruntarea emoțională și schematică a acelei perioade, dar și pentru a permite o schimbare esențială a criteriilor de evaluare a tranzițiilor. Ceea ce merită subliniat este că acum evaluăm postcomunismul de până la noi după un alt model științific decât cel utilizat la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
comunismului în forme oculte - „neocomunism” sau „criptocomunism” etc. - s-a diminuat considerabil, îl putem evalua în funcție de rezultatele obținute în procesul de dezvoltare umană. Căci dezvoltarea umană, mai complexă și mai vastă decât simpla dezvoltare economică, a fost principala miză a confruntării dintre cele două sisteme (Pasti, 1995), chiar dacă, ideologic și adesea științific, ele au formulat-o, de-a lungul timpului, în alți termeni (Tismăneanu, 1998). Terenul pe care Occidentul dezvoltat a câștigat confruntarea cu lumea comunistă a fost cel al bunăstării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
simpla dezvoltare economică, a fost principala miză a confruntării dintre cele două sisteme (Pasti, 1995), chiar dacă, ideologic și adesea științific, ele au formulat-o, de-a lungul timpului, în alți termeni (Tismăneanu, 1998). Terenul pe care Occidentul dezvoltat a câștigat confruntarea cu lumea comunistă a fost cel al bunăstării populației. Societățile Europei Centrale și de Est au putut accepta toate aspectele negative ale comunismului ca regim politic, măcar atâta vreme cât socialismul, ca mod de organizare a vieții economice și sociale, asigura o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de piață, dominat de comercianți privați. Dar producția și finanțarea acesteia se aflau încă într-o proporție covârșitoare în proprietatea statului. Capitalul exista, în formă bănească în băncile de stat, iar în forma mijloacelor de producție în întreprinderile de stat. Confruntarea dintre acestea două se desfășura în paralel (Pasti, 1995) și fără să fie influențată cumva de „noul sector privat” al economiei. La sfârșitul lui 1995, România postcomunistă era cam tot atât de capitalistă ca și Humuleștii lui Creangă, în care gospodarii locali
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
suficiente resurse financiare și de altă natură (energetice sau forță de muncă, de exemplu) pentru a finanța formarea unei clase naționale de capitaliști de talie globală. Foarte târziu, abia după un deceniu, a înțeles Occidentul această miză specială, continuare a confruntării politice anterioare a războiului rece. Gorbaciov fusese un utopist, care mai credea încă în potențialul socioeconomic al socialismului. Dimpotrivă, urmașii lui s-au dovedit a fi suficient de pragmatici pentru a opune unei clase de capitaliști occidentali o clasă de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în politică, administrație și afaceri. Acest sistem ad-hoc de organizare a puterii în societate le-a conferit capitaliștilor români un avataj competitiv față de capitalul străin care, atât cât era, încerca să pătrundă în economia românească. Incapabil să reziste pe piață confruntării cu acesta, capitaliștii români au compensat slăbiciunea financiară și managerială prin avantaje politice și administrative obținute fie prin politici publice, fie prin simpla concentrare la aceeași persoană a statutelor de om politic, funcționar și om de afaceri. Schumpeter vorbea de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Nefiind o prioritate a globalizării (Malița, 1999), România evoluează, acordând prioritate caracteristicilor interne în raport cu cele ale modelului extern, între limitele destul de largi ale toleranței occidentale, răspunzând comandamentelor generale ale tranziției postcomuniste, dar modelându-le în funcție de interesele afirmării clasei capitaliștilor autohtoni. Confruntarea politică românească este dominată de o problematică internă, referitoare la care anume dintre grupurile de potențiali capitaliști autohtoni vor deține rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, al administrației, al mass-media). Clasa politică românească se divide între susținătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
două elite, fiecare din ele reunind, deopotrivă, politicieni, funcționari administrativi și proaspeți capitaliști, unii concentrați într-o grupare considerată „neocomunistă”, iar ceilalți în una considerată „istorică”, în realitate ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și mai continuă și azi. Populația, pentru care această confruntare este lipsită de miză, a respins de fiecare dată guvernarea în funcțiune. După 1997, tranziția politică românească se complică însă, pentru că noul actor care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o grupare considerată „neocomunistă”, iar ceilalți în una considerată „istorică”, în realitate ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și mai continuă și azi. Populația, pentru care această confruntare este lipsită de miză, a respins de fiecare dată guvernarea în funcțiune. După 1997, tranziția politică românească se complică însă, pentru că noul actor care intră în scenă, capitalul occidental în general și cel european în special, acționează, de asemenea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
observat repede că punctul forte al capitalului național este rețeaua de relații politice și administrative, în vreme ce slăbiciunile sale - lipsa de capital, managementul defectuos, productivitatea scăzută, nivelul tehnic înnapoiat - se manifestă cu prioritate pe piață. Ca urmare, strategia capitalului occidental în confruntarea sa cu cel național a urmărit separarea capitaliștilor autohtoni de sprijinul lor politic și administrativ și aducerea lor pe piață. Odată ajunși pe piață, ei fie se orientează către nișe specializate ale pieței, unde rămân la dimensiuni nesemnificative la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
-uri construită de societatea civilă occidentală, pe teme definite de aceasta, cu programe de activitate finanțate de ea. În legătură strânsă cu societatea civilă se află mass-media, dar pentru controlul mass-media s-a purtat - și se mai poartă încă - o confruntare dură între capitalul occidental și cel autohton. Inițial, mass-media au fost controlate politic, dar importanța lor a fost foarte repede sesizată de capitaliștii autohtoni care și-au dezvoltat propria rețea de ziare, televiziuni și radiouri subvenționate, astfel încât să nu depindă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
largă a femeilor pe piața muncii și extinderea formelor familiale neclasice, creșterea productivității muncii și progresul tehnologic au indus modificări semnificative în structura cererii și ofertei pe piața forței de muncă, domeniu în care economicul și socialul sunt într-o confruntare directă. Au apărut, astfel, ocupații noi, de vârf, care reclamă investiții mari de capital educațional și care le returnează angajatului și angajatorului profituri mari, simultan cu multiplicarea locurilor de muncă atipice, temporare, nesigure și periferice. Apariția forței de muncă periferice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
4.Prelucrarea informațiilor existente cu privire la fiecare clasă. Este o operație cantitativă, în măsura în care recurge la statistica matematică, dar și una calitativă. Aici putem surprinde cîteva suboperații sau utilități: a)surprinderea semnificației fiecărui fapt consemnat: conduită, comportament, performanță etc.; b)eliminarea prin confruntare a informațiilor contradictorii; c)depistarea elementelor comune și a celor specifice ale comportamentelor, conduitelor, performanțelor etc. studiate; d)identificarea corelațiilor naturale existente între fapte, deci a factorului lor comun, și calcularea corelațiilor matematice corespunzătoare. Prin prelucrarea, confruntarea și analiza faptelor
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
b)eliminarea prin confruntare a informațiilor contradictorii; c)depistarea elementelor comune și a celor specifice ale comportamentelor, conduitelor, performanțelor etc. studiate; d)identificarea corelațiilor naturale existente între fapte, deci a factorului lor comun, și calcularea corelațiilor matematice corespunzătoare. Prin prelucrarea, confruntarea și analiza faptelor se ajunge la punerea în evidență a caracteristicilor cu valoare dominantă în diferitele clase stabilite: caracteristici anatomo-fiziologice, mediu sociocultural, trăsături de personalitate, performanțe școlare etc. 5.Integrarea în unitate a informației prin organizarea ei în sisteme ce
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără obnubilări hagiografice ale spiritului critic: pe adevăratul Lovinescu, după părerea exegetului, „îl descoperim în aplicațiile lui practice, în confruntarea cu operele, nu în declarațiile teoretice”. Pe Mateiu I. Caragiale criticul îl abordează în volumul din 1981 cu evidentă simpatie, însă fără gesticulația idolatriei „mateine”, în maniera sa raționalist-analitică obișnuită. Cartea este un eseu critic și, în același timp, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și de a face recomandări președintelui în această privință. Inițial, CSN a încercat să elaboreze o politică menită să stopeze răspîndirea comunismului, mai ales în Europa de Vest. Teoreticianul sovietic Andrei Jdanov făcuse cunoscută în mod tranșant existența unei lumi bipolare, prin confruntarea celor "două tabere", pe care o ținuse în octombrie 1947. Prin această bifurcare, România își pierdea identitatea ca națiune independentă și devenea parte integrantă a "taberei" sovietice. Prin urmare, nu se puteau emite directive pentru relațiile româno-americane înainte ca CSN
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să participe la întrunire 1170. România și-a păstrat această atitudine sfidătoare față de Moscova chiar și după eliminarea lui Hrușciov, din octombrie. Gheorghiu-Dej era, fără îndoială, încîntat de schimbarea conducerii sovietice, căci lupta lui cu liderul sovetic ajunsese, dincolo de o confruntare ideologică și politică, o antipatie personală. Prin căderea lui Hrușciov, Moscova a cîștigat timp să se pregătească pentru întîlnirea preliminară a partidelor, care se apropia. Noii lideri sovietici, Leonid Brejnev și Aleksei Kosîghin au reprogramat ședința pentru martie 1965. La
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
rol pacifist în Estul Mijlociu și poate chiar și în Vietnam". La conferința de presă din 4 martie, președintele și-a exprimat dorința de a lucra cu Moscova, pentru a evita situațiile care altminteri ar fi putut duce la o confruntare între superputeri. El a explicat: "să fim sinceri... fără cooperarea Uniunii Sovietice, s-ar putea să ne vină mai greu să ne mișcăm atît de repede cît am vrea noi în privința conflictului armat din Vietnam"1300. Aceasta făcea parte din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fost semnarea acordului SALT (de Reducere a Armelor Strategice), pe 29 mai1495. Deși realizările acestei întrevederi se consideră a fi acordul SALT și Declarația Principiilor de Bază, prin care ambele țări se obligau să facă tot posibilul pentru a evita confruntările militare, întîlnirea s-a remarcat și printr-un progres semnificativ în ce privește problemele comerciale 1496. Ministrul Comerțului Exterior din Uniunea Sovietică, Potolichev și secretarul Comerțului, Peterson, au discutat despre Clauză, împrumuturi și înlesniri comerciale. Concomitent s-au desfășurat și negocieri separate
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
problematica originii romane a poporului român. Fără nicio exagerare se poate afirma "obsesia originară" a cărturarilor ardeleni, această preocupare pentru demonstrarea latinității românilor consumându-le aproape întreaga energie intelectuală. Preluând subiectul pe filiera Ureche-Costin-Cantemir-Klein, membrii Școlii au exhaustat subiectul în confruntarea istoriografică dată cu istoricii imperiali în numele nobilității originare a românilor. Prin importantele lor opere istoriografice, cărturarii ardeleni au articulat și consolidat o proeminentă conștiință de sine a românilor, configurată în jurul axului central al latinității poporului român. Totuși, această identitate etnică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ordine democratică postdecembristă în curs de consolidare. Zvâcnirile socio-politice ieșite la suprafață cu ocazia primei mineriade din ianuarie 1990 au luat o coloratură etnică în martie același an la Târgu Mureș, unde românii și maghiarii s-au ciocnit violent în confruntări stradale (vezi secțiunea următoare despre acest subiect). Inflamată de declarațiile naționaliste emise și de autoritățile centrale, conflictul etnic consumat la Târgu Mureș a fost invocat ca pretext de către Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (noul organism de conducere a statului după ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a cerut scuze, pentru prima oară, cetățenilor afro-americani pentru instituția sclaviei și a legilor Jim Crow (1876-1964) care au instituit segregarea rasială în societatea americană. Iar țările înscrise în cel de-al treilea val democratic au inițiat programe statale de confruntare a trecuturilor dictatoriale ca parte a procesului mai amplu de "justiție tranzițională" prin care s-au demarat eforturi de reparație a injustițiilor istorice (Olick și Coughlin, 2003, p. 37). Toate aceste măsuri emblematice pentru "politicile regretului" relevă că trecutul își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
inițiere a "procesului comunismului" au rămas fără răspuns. Dominația politică a moștenitorilor fostului Partid Comunist, transfigurat inițial în Frontul Salvării Naționale (FSN), scizionat ulterior în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) și Partidul Democrat (PD), a făcut ca revendicările de confruntare a trecutului comunist să fie ignorate în mod sistematic. Deși au fost vehiculate în arena publică încă din 1990, beneficiind de un larg suport social, aceste revendicări nu au avut succes decât în 2006, când, pe fundalul unor conflicte politice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi o etapă necesară în vederea eliberării de greutatea istoriei care "apasă ca un coșmar asupra minții celor vii" (Marx și Engels, 1960, p. 119) [1852] și prin aceasta, în vederea pășirii spre un viitor democratic. Totuși, după cum se va vedea imediat, confruntarea trecutului prin criminalizarea sa nu este singura posibilitate din gama de opțiuni disponibilă actorilor politici care dețin frâiele puterii în ordinea curentă. Moștenirea problematică a trecutului poate fi administrată în două maniere complet diferite: 1) printr-o strategie evitaționistă, care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patronajul unei "politici a amneziei" cu privire la trecutul dificil; 2) prin strategii confruntaționiste, care presupun reglarea conturilor cu trecutul prin instituirea unor politici anamnezice de eliberare din priza trecutul dificil și de recuperare și prezervare a memoriei fărădelegilor trecutului. Strategiile de confruntare frontală și asumare a trecutului diferă, la rândul lor, în funcție de modul de abordare a trecutului. Pot fi identificate cel puțin două asemenea strategii confruntaționiste: a) stăpânirea/răfuiala, care se ramifică la rândul său în i) criminalizarea trecutului, și ii) demonizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]