13,065 matches
-
care sunt construite pornind de la contribuțiile teoretice europene din sociologie, ecologia umană este de sorginte americană. Referințe tangențiale sunt făcute doar la ideile lui Darwin și Spencer, în încercarea de a explica problema competiției (și cooperării) comunitare. Ecologia umană a debutat prin studiul zonelor rurale, extinzându-se ulterior, prin contribuția lui R. Park, și la studiul comunităților urbane. Ecologia umană vede comunitatea ca fiind structurată pe două nivele: unul biotic, ce cuprinde forțe subsociale și se referă la aspecte ce țin
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cu cele din exterior. De asemenea se poate observa că aceste roluri nu diferă de la o comunitate la cealaltă. Există o diviziune de gen a muncii (Marinescu, 2002: 28) femeile și bărbații având roluri bine delimitate, precise. 6. CONCLUZII Capitolul debutează cu argumentarea necesității de a discuta despre proprietate funciară într-o lucrare legată de schimbare socială și identitate în rural, urmată apoi de definirea proprietății. O secțiune distinctă este dedicată formelor arhaice de proprietate în rural, cu accent special pe
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
venituri importante din cultura castraveților. În ambele sate ponderea venitului provenit din producția proprie este superioară celei din țară. Sursele de venit principale sunt salariul de la stat sau particular, pensia de stat și pensia CAP. CONCLUZII Studiul de față a debutat cu intenția de a analiza comparativ, pornind de la date actuale, două sate din Transilvania proiectate pe fundalul ruralului românesc în general, din punct de vedere al comunității, identității și proprietății și de a contextualiza această analiză plasând-o în cadrul discuției
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ieșene - „Chemarea” (1935), „Iașul” (1938-1940), „Voința” (1941), „Cetatea Moldovei” (1942), nici după căsătoria cu poeta Magda Isanos și după apariția primelor cărți, situația nu i se schimbă, C. trăind la limita de jos a subzistenței. Începând din 1929, când a debutat cu versuri în „Moldova literară” (Mihăileni-Dorohoi), C. semnează în numeroase periodice din București și din țară, între care „Viața românească”, „Banatul literar”, „Fruncea”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea”, „Însemnări ieșene”, „România literară”, „Universul literar”, „Vremea”, „Jurnalul literar” „Revista Fundațiilor Regale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
El suferă sincer că aparține sau încă mai aparține unei culturi minore, puțin cunoscute, puțin apreciate, de foarte mic prestigiu. Complexul lui E.M. Cioran (care nu știe cum să uite și să facă uitat că s-a născut și a debutat în România) este tipic în această privință. Tot de aceeași orientare este confuzia, care se face mereu, între valorile de circulație și valorile absolute, realizate în sine. Dacă Shakespeare nu era cunoscut culturilor indiene tradiționale, nu se poate totuși spune
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
gospodăriile agricole de stat din Ceptura, Dumbrăveni și Rupea (1953-1959). Între 1959 și 1962, lucrează ca administrator la Institutul Politehnic București, șef de depozit la o întreprindere de geologie (1962-1965) și director de hotel la complexul turistic Capitol (1976-1977). A debutat în „Gazeta literară” (1964). A colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”. Debutul editorial îl reprezintă romanul Banchetul, apărut în 1967. Prospectarea vieții studențești (Banchetul), construirea unui nou cartier pe ruinele ghetoului evreiesc (Provincia sufletelor, 1985), salvarea pământurilor gospodăriei agricole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
folcloristă și autoare de versuri. Este fiica Rucsandei (n. Schipor) și a lui Gheorghe Niculiță, aromân de origine, publicist. Face școala primară la Botoșani (1869-1873), iar cursurile secundare le va urma la pensioane particulare din Iași și Botoșani (1873-1878). A debutat cu versuri în „Familia” și a colaborat la „Calendarul copiilor”, „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Dreptatea”, „Ghilușul”, „Junimea literară” ș.a. A fost președintă a Societății culturale „România tânără” și, o perioadă scurtă, redactor la „Gazeta Bucovinei”. Primele texte populare culese le publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
și economii „Albina” din Brașov, oraș unde devine, din 1882, proprietar de tipografie și editură, proprietar și redactor al publicațiilor-magazin „Noua bibliotecă română” (1882-1883) și „Poșta română” (1888-1889). Autor bilingv, a semnat și cu pseudonimele Th. Düsterblick și Stan Pârjol. Debutează în 1868 cu volumul de versuri Karpaten-Röschen, urmat de prelucrarea în limba germană a romanului Ciocoii vechi și noi de N. Filimon (în „Bukarester Hauskalendar auf das Jahr 1868”), adaptare care nu făcea trimitere la opera folosită și care va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
, Dumitru (19.X.1957, Sângătin, j. Sibiu), poet și eseist. Este fiul Mariei și al lui Dumitru Chioar, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca în anul 1980, devenind doctor în filologie în 1999. Debutează în 1976, în revista „Transilvania”, cu un grupaj de poeme. Prima carte, Seară adolescentină, îi apare în 1982, autorul ei fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în poezie. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
din Brașov. În anul 1947 este exclusă din învățământ, fapt ce o constrânge să lucreze ca laborantă, funcționară la Sovrom Asigurare (1951-1953) și Plafar (1954-1962). A fost închisă de două ori, în 1947 și în 1952, în închisori brașovene. A debutat în 1925, în „Convorbiri literare”, iar în anul 1942, i-a apărut volumul de eseuri Mama, generatoare de viață românească. Până în 1989, a colaborat, sub pseudonimul Maria Walewska, la postul de radio Europa Liberă, purtând și corespondență cu Noel Bernard
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
depind în mare măsură de măiestria celui care o aplică, întrucât, în ciuda aparențelor, convorbirea nu e o metodă la îndemâna oricui, ea presupunând unele aptitudini și o îndelungată experiență. b. Tehnicile sociometrice examinarea structurii relațiilor interpersonale, sub denumirea de sociometrie, a debutat în 1934 și îi aparține lui Moreno. Această metodă are la bază preferințele și respingerile reciproce ale membrilor unui grup în ceea ce privește desfășurarea în comun a diferitelor activități. Alegerile și respingerile permit elaborarea unei sociograme ale cărei structuri și variații pot
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Rămâne legat de mamă, incapabil să anticipeze situații posibile, anxios în prezența altor persoane. Are relații cu obiectele pe care le manevrează cu stereotipie. Fizionomia îi rămâne inteligentă, dar nu mai face achiziții. Are comportament seneral retras. Schizofrenia infantilă (Bleuler) Debutează între 7 și 14-15 ani. Se produce o disociere între funcții dar și în cadrul fiecărei funcții. Se caracterizează prin ambivalență (nu are siguranță între ceea ce spune și ceea ce face). Elementul dominant este delirul de încorporare și delirul de relație (apare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
șef de secție la ziarul „Înainte” din Craiova (1966-1974), redactor și redactor-șef adjunct la „Ramuri” (1974-2003). Din 2002 este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și profesor la Facultatea de Filologie, secția teatru, din Craiova. A debutat publicistic în „Viața studențească” în 1963 și editorial în 1976, cu volumul de reportaje Timpul din ziduri. A colaborat la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Suplimentul literar al «Scânteii tineretului»”, „Teatrul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Spirit românesc”. Rezultat al unor călătorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
, Cicio Simion (4.VIII.1915, Ilba, j. Maramureș - 22.XI.1975, Satu Mare), poet. Absolvent al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet și al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, A. debutează în „Crizantema” (1929) și colaborează cu poezie, proză, articole și cronici la ziare și reviste transilvănene („Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Brașovul literar”, „Graiul Maramureșului”, „Claviaturi” ș.a.), la unele fiind membru fondator („Symposion”) sau, temporar, secretar de redacție („Națiunea română, 1935-1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
mai întâi la Călărași, unde urmează și Liceul „N. Bălcescu” (1954-1957), și face studiile universitare la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din București (1957-1963). Inginer constructor, va conduce întreprinderi și grupuri de șantiere din Galați și București. Ca scriitor, debutează în 1974, la „Familia”, iar prima carte, Ulise, alte întâmplări, îi apare în 1977. Mai colaboreză la „Orizont”, „Poesis” ș.a. Productiv, S. scrie poezie - Ulise, alte întâmplări, Monologul de purpură (1981), Jurământ de măr (1982), Nedespărțirile (1990) Legea apei în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
să practice felurite îndeletniciri: ajutor de librar, muncitor la o țesătorie, la o fabrică de zahăr, corector de ziar, învățător suplinitor, administrator de moșie, funcționar la Ministerul Domeniilor. Căsătorit cu Antigona Rabinovici, a avut o fiică, Lucia Demetrius, scriitoare. A debutat cu versuri, în 1898, la „Adevărul”, semnând V. Demetrius, nume pe care îl va adopta de acum înainte. În același an, începe să publice și în „Literatură și artă română”. Cu versuri și nuvele, va colabora și la „Sămănătorul” ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
lui B. Iacovitz, negustor de manufactură, și primește la naștere prenumele Isac. Își întrerupe învățătura la vârsta de paisprezece ani și începe să lucreze ca funcționar într-un birou; ulterior intră corector la ziarele ieșene „Opinia” și „Iașul”. În 1913 debutează în revista „Absolutio”, la care a fost și redactor în 1913, 1914 și 1916. În numărul inaugural al publicației, L. semnează articolul Curentul nou la noi, prilej de a-și face cunoscută simpatia față de tendințele moderniste din literatura franceză și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
extrema dreaptă, devenită amenințătoare în România și în Europa. A mai fost redactor al lunarului „Palestina” (1939-1941) și a înființat colecțiile „Biblioteca socială” și „Biblioteca umorului universal”. În 1953 primește Premiul de Stat pentru romanul Domnul general guvernează. Editorial, L. debutează cu pamfletul-fabulă Coada lui To, apărut, probabil, în 1918. În volumul de schițe și nuvele Hodge-Podge (1928), la fel ca și în Mesia poate să aștepte (1933) sau în Ghettouri (1939), schițează cu vervă și umor, dublate de o firească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
Română a Universității din București (1965-1970). Din 1970 lucrează neîntrerupt până în 2003 ca redactor și ca redactor-șef la Editura Eminescu, în 2001 fiind numită redactor-șef și la revista „Universul cărții”. În 2000 este primită în PEN-Clubul Român. A debutat în „Ramuri” (1971), cu un articol despre Cartea nunții de G. Călinescu, și a colaborat apoi și la „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Ateneu”, „Orizont”, „Viața românească”, „Amphitryon”, „Carnet literar”, „Universul cărții” ș.a. În 1981 și-a luat doctoratul cu teza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
anului 1941 este arestat, judecat și condamnat de Tribunalul Militar la 12 ani închisoare corecțională. În pușcăria din Lugoj rămâne doi ani, timp în care redactează o monografie depre Molière. Trimis pe front, își pierde viața în timpul unui bombardament. A debutat, cum o va face și fratele său, Arșavir, la revista școlară „Vlăstarul” (1925), unde figura printre redactori. Vor urma alte colaborări, la „Revista universitară”, în timpul studenției, apoi la „Est-West”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Vremea”, „Ultima oră”, „Floarea de foc”, „Reporter”, „Ararat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
convorbiri libere într-o țară ocupată” Ce-ar mai fi de spus, realizat împreună cu Liviu Cangeopol și apărut în 1990. Va fi secretar de stat în Ministerul Culturii (1990), redactor-șef adjunct la Editura Nemira și consilier la Editura Polirom. Debutează publicistic în 1980, iar editorial în 1985, cu ficțiuni fantastice, în volumul colectiv Proze. Colaborează cu traduceri, eseuri, cronici literare, note, proze la „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
de bunuri culturale a intelectualilor provinciei, să creionăm atmosfera culturală din localitățile urbane în care se concentrau activitățile intelectuale și instituțiile prin care provincia făcea pașii mărunți pe drumul spre modernizare. În acest sens, Ambianța culturală în nordul Moldovei interbelice debutează stabilind că zona Botoșanilor și a Sucevei se circumscrie zonei periferice denumită nord al Moldovei, o "provincie în provincie", a cărei identitate este conferită și de intelectualitatea locală ce depune eforturi creatoare pentru promovarea unui colț de țară marginalizat. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
activităților didactice. Desigur, pe unii absolvenți ai acestor instituții îi întâlnim ulterior și pe băncile facultăților. Dar fiindcă aceste cazuri constituie excepția, și nu practica curentă, am ales să nu includem în analiză școlile din această ramură a învățământului. Capitolul debutează cu o diagnoză a învățământului secundar românesc interbelic, accentuând provocările la care sistemul de învățământ a trebuit să răspundă în contextul unei Românii întregite și soluțiile propuse de miniștrii instrucțiunii publice, cu relevarea rolului principalului reformator al învățământului secundar, ministrul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
doar 7 ani pentru studiul viorii la Viena. Familia pictorului Ștefan Luchian pleacă din Ștefănești la București, când micul talent avea numai 5 ani. Unele articole din presa locală interbelică ce trăgeau semnale de alarmă asupra situației vitrege a provinciei debutau însă ferm, cu invocarea numelor sonore ale zonei - "care urbe din țara românească are un trecut așa de glorios ca cetatea lui Eminescu?" - ce ar trebui să fie izvor de regenerare pentru un oraș precum Botoșanii, "care n-a păcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Wochenpost, periodic săptămânal ce apare din 1932 și care conține studii valoroase de istorie locală semnate de profesorul August Nibio 56. Un an mai târziu, intelectualii locali pun bazele revistei de critică, literatură și polemică Orion, tot în același an debutând și revista Pana literară ce preia rubricile din Orion. Siret. Unul dintre cele mai vechi orașe ce apare anterior formării statelor feudale, Siretul este menționat documentar pentru prima dată în 1340, ca nod comercial ce lega Lvovul de orașele dunărene
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]