12,591 matches
-
partea lui de pământ pe care și-o însușise propria familie. Pe de altă parte, autorul dorește să surprindă ieșirea din matcă a satului tradițional, provocată de evenimente de neînțeles - reforma agrară și colectivizarea - și să dea o variantă a dramei înstrăinării țăranului. Din acest punct de vedere, romanul ratează rezolvarea conflictului: Lae se dovedește până la urmă un revoltat de carton, care, după ce se îndepărtează de familie și de comunitate, cutreierând munții alături de un grup de legionari, se hotărăște totuși să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
învingător. Echilibrul lui Pozdare se manifestă la moartea idolului său, Stalin, când ia cunoștință de aspectele sumbre ale personalității acestuia, fiind nevoit să parcurgă un contorsionat traiect de revizuire a atitudinii față de Iosif Vissarionovici. Eroii participă mai mult exterior la dramele provocate de fanatismul politic, iar perspectivismul adoptat ca strategie narativă rămâne inoperant din cauza vehiculării aceluiași set de informații despre un personaj sau altul. Romanul politic este direcționat de scriitor în primul rând ca armă ideologică; sunt înșirate astfel și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Ion Vodă cel Cumplit a lui B.P. Hasdeu pleacă de la premisa deosebirilor nete dintre știința istoriei și artă, ajungând la concluzia că autorul a amestecat nefericit procedeele; Răzvan Vodă, piesa aceluiași (apărută întâi sub acest titlu), este confruntată cu definițiile dramei date de Aristotel și Schopenhauer și cu dramele lui Shakespeare; fabula lui G. Sion este opusă definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
pleacă de la premisa deosebirilor nete dintre știința istoriei și artă, ajungând la concluzia că autorul a amestecat nefericit procedeele; Răzvan Vodă, piesa aceluiași (apărută întâi sub acest titlu), este confruntată cu definițiile dramei date de Aristotel și Schopenhauer și cu dramele lui Shakespeare; fabula lui G. Sion este opusă definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează sfaturi literare pline de bun-simț. Adversar al efuziunilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
Vestibul de Alexandru Ivasiuc (1983), jurnalul parizian Timpul trăirii, timpul mărturisirii al lui Eugen Simion (1983), o culegere de nuvele din volumele În văpaia lunii și Pierdut în Balcania de Fănuș Neagu (1984), romanul Mierea de Eugen Uricaru (1988) și drama Răceala de Marin Sorescu (1980). Publicându-și versiunile în țară și peste hotare, K. are o contribuție de neignorat la punerea în circulație și la cunoașterea prozei române contemporane. Traduceri: Vasile Rebreanu, Talita Kumi, București, 1968; Sorin Titel, A fogoly
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
o definește pe P. se supune principiului accesibilității ideilor și demonstrării lor agreabile, este Jocurile cu satyri în Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul al V-lea î.Hr., a dramei satirice cu text literar, al cărei părinte, Pratinas din Phlius, era contemporan cu Eschil. Cu timpul, drama satirică va completa ciclul tragediilor, pentru a atenua tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
în Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul al V-lea î.Hr., a dramei satirice cu text literar, al cărei părinte, Pratinas din Phlius, era contemporan cu Eschil. Cu timpul, drama satirică va completa ciclul tragediilor, pentru a atenua tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de a alcătui cărți de istorie în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie a Greciei antice (1988), până la moartea lui Alexandru Macedon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
identificarea unui sistem și a unui panteon: zeițe, zei, „epifaniile” sau manifestările lor divine (mai ales sub forma animalelor), o cosmologie asociată, scene de cult, veșmintele și caracteristicile celor consacrați. Religiozitatea privată și publică, sărbătorile religioase periodice, Însuflețite de emoțiile „dramei rituale”, par să fi avut un centru de greutate tangibil În folosirea idolilor și a unor instrumente: statui și statuete, altare și miresme arse, ofrande votive, costumații și măști. S-au descoperit reprezentări ale unor dansatori și nu este dificil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nin-súnxe "Nin-sún" („Stăpâna vacilor sălbatice”); În schimb, În zona ierboasă a stepei (eden), În centru Babiloniei meridionale, unde se dezvoltase mult creșterea oilor, era foarte venerat Dumuzixe "Dumuzi", zeul păstorilor. 5) Actele de „credință și obediență religioasă”, În mod special „drama cultică” („căsătoria sacră”, celebrată În timpul sărbătorii Anului Nou), funcția Plângerilor pentru moartea lui Dumuzixe "Dumuzi", ca și diferitele practici legate de temple intenționau să facă puterea „numinoasă” divină prezentă În viața oamenilor. 6) Realizarea unei concepții antropomorfe a divinității În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de „dincolo”, În timp ce riturile de naștere și de nuntă Îl integrau pe individ Într-o nouă condiție socială, făcându-l funcțional pentru polis. e) Mitul ritualizat: spațiu scenic și tragedie Procesul de adecvare al individului la interesele statului Întâlnește În drama antică poate una dintre cele mai subtile și rafinate operații ideologice și politico-religioase elaborate de lumea antică. Oricare ar fi fost originile ei, care rămân oricum nesigure, și tragedia aparținea spațiului competiției, cunoscând Înflorirea maximă În cursul veacului al V
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai subtile și rafinate operații ideologice și politico-religioase elaborate de lumea antică. Oricare ar fi fost originile ei, care rămân oricum nesigure, și tragedia aparținea spațiului competiției, cunoscând Înflorirea maximă În cursul veacului al V-lea la Atenaxe "Atena". Reprezentarea dramelor la aceste Întreceri avea loc În timpul marilor dionisii sau dionisiile cetății, În luna elafebolion, Între martie și aprilie. Erau sărbători În cinstea lui Dionysosxe "Dionysos", așa cum erau dionisiile rurale, În luna posideon, Între decembrie și ianuarie, În cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alt timp” crizele soluționate definitiv În vremea când lumea era Încă locuită de eroi, În timp ce spațiul scenic era locul În care se mărginea criza introdusă provizoriu și periodic În centrul cetății. Pe scenă, În fața cetățenilor atenieni, erau reprezentate crizele și dramele familiilor eroice din trecut, poate o proiecție În planul povestirii mitice, dar și pe scena tragică, a acelor gene aristocratice pe care Atenaxe "Atena" democratică le distrusese, Însă fără să le elimine niciodată cu totul și Împotriva cărora se desfășura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce puteau amenința comunitatea cetății. Apoi ritul delimita câmpul de acțiune al zeilor și al eroilor, În măsura În care le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se califica drept o acțiune specific omenească ce avea scopul de a confirma și În același timp de a construi colectivitatea civică. Însă În acest mod el se epuiza În spațiul și În timpul efectuării sale, disociindu-se de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bari, pp. 256-287. Vernant, J.-P. și Vidal-Naquet, P. (1972), Mythe et tragédie en Grèce ancienne, Paris ștrad. it., Mito e tragedia nell’antica Grecia, Torino, 1976ț. Winkler, J.J. și Zeitlin, F.I. (coord.), (1991), Nothing to do with Dionysos? Athenian Drama in Its Social Context, Princeton (N.J.). Zunino, M.L. (19929, „Il sacerdote greco”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche,Torino, pp. 85-100. Misterii, misticism și erezie Burkert, W. (1972), Lore and Science in
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cult (Hepding, 1903; Romanelli, 1964; Vermaseren, 1977-1989) pot fi ilustrate prin sărbătorile zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Roma. Procesiunea (pompa) de la templul ei de pe Palatin până la pârâul Almonus În care statuia este scufundată (lavatio) este un fel de dramă cultuală. Probabil odată cu Începutul epocii imperiale de ea a fost legat un ciclu de sărbători publice În care era reprezentat mitul Cybelei și al lui Attisxe "Attis". Numele sărbătorilor, cuprinse În surse din diferite perioade, sunt următoarele: 15 martie Canna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vereinen im Westen des römischen Reiches, Kallmünz. Bayet, J. (1957), Histoire politique et psychologique de la religion romaine, Paris. Bayet, J. (1971), Croyances et rites dans la Rome antique, Paris. Beare, W. (1955), The Roman Stage. A Short History of Latin Drama in the Time of the Republic, Londra. Benveniste, E. (1969), Le vocabulaire des institutions indoeuropéennes, Paris. Bianchi Bandinelli, R. și Giuliano, A. (1973), Etruschi e Italici prima del dominio di Roma, Milano. Bickel, E. (1940), În Rheinisches Museum, nr. 89
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dualism la escatologie \: aspecte etice și sociale" O viziune dualistă care apare ca răspuns la problema Răului ce afectează existența spirituală și se reflectă În cea materială nu putea să nu considere lumea de dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene, concepută ca o luptă continuă Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea nu este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu o gravură de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1938; Ion Aluion, Cernăuți, [1938]; ed. (Semnul negru), București, 1941; ed. îngr. și pref. Ion Simuț, Oradea, 1995; Opera lirică. 1929-1939, Cernăuți, 1939; Viața în pădure, București, 1939; Guzli sau Tsu-Tsui, București, [1940]; Drama Casei Timoteu, București, 1940; ed. îngr. și pref. Mircea A. Diaconu, Iași, 2001; Lupul din Țara Huțulilor, București, 1941; ed. îngr. și postfață Liviu Papuc, Rădăuți-Chișinău, 1995; Istoria literaturii române (în colaborare cu C. Dan Pantazescu), București, 1941; Oameni de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
poezia lui Mircea Streinul, „Glasul Bucovinei”, 1935, 4 477; G. Călinescu, Cronica literară, ALA, 1935, 745, 1936, 789; Perpesicius, Opere, VIII, 70-84, 153-157, IX, 195-204, X, 164-167; Vasile Posteuca, Romanul bucovinean, CL, 1940, 2; Miron Radu Paraschivescu, O carte excepțională: „Drama Casei Timoteu”, TIL, 1941, 1 476; Pompiliu Constantinescu, [Mircea Streinul], VRA, 1941, 609, 610; Aurel Fediuc, „Lupul din Țara Huțulilor”, TIL, 1941, 1 524; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822-823, Ist. lit. (1982), 906-907; Aurel Marin, „Prăvăia diavolului”, GT, 1943, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
ceas de șezătoare poporală (1927). Ultima colaborare (din „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, 1941) este Pățania lui badea Spiridon, o reușită povestire populară axată pe demonstrarea incapacității bărbatului de a rezista la insistențele curiozității feminine. Cunoscând limba germană, P. a localizat o dramă după E. Raupach - Sâmbăta morților (1906). A tradus unele lucrări juridice și politice de Rudolf Ihering, John Stuart Mill, F. Holtzendorff. Ca ziarist și prozator, P. are meritul de a fi participat la lupta pentru drepturi a românilor din Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
Cosmoiu, Octavian Neamțu, Maria Mihai, Cristofor Dancu, Vintilă Horia, Valeriu Anania), iar numărul 4/1943, lui Ion Petrovici (colaborează Constantin Micu, Vasile Netea, Pericle Martinescu, Romulus Vulcănescu). Despre literatura germană scriu Mihai Isbășescu (Începuturile literaturii germane, Credință și mitologie germanică, Drama pascală germană în Evul Mediu, Minnesangul german) și Petronela Negoșanu (Specificul expresiei în romantismul german). Alte studii de literatură universală publică Dragoș Vrânceanu (Giovanni Papini), Ovid Caledoniu (Rainer Maria Rilke), Victor Buescu (Bimilenarul lui Titu Liviu), Alexandru Marcu (Carducci, poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
voluntare din literatura noastră, prin portrete sugestive și pline de savoare folclorică (Vidra, Laura). O pasiune constantă a arătat B. pentru teatru, considerând că aici se află adevărata lui vocație. Proiectele dramatice îi erau vaste. Încă din liceu plănuia o dramă în cinci acte, Puterea și inima sau Roman și Viorica, pe care a abandonat-o în favoarea piesei Rienzi, la care a început să lucreze în aceeași vreme. Apărută în „Convorbiri literare”, în 1868, piesa are în centru figura tribunului italian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
El se socotește un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ și juvenil, rămâne totuși un personaj interesant prin poezia care îl însuflețește, dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile generale ale subiectului sunt luate din cronici și documente istorice și o singură scenă, uciderea lui Moțoc, e împrumutată din nuvela omonimă a lui C. Negruzzi. În amănunte, drama se depărtează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]