14,797 matches
-
și cutremurelor catastrofale, oricine poate savura priveliștea atractivă și de neuitat prin prospețimea livezilor aflate în apropiere. Memoria apelează la trecut și adaugă la misterul locului faimos. Baal a fost identificat de romani ca Jupiter, sau tatăl zeilor, tatăl soarelui, Dumnezeul paradisului luminii, mării și pământului și în lume, stăpânitorul tuturor lucrurilor și locurilor. Semnificația cuvântului Beka (oraș) Baalbek este aceea de domn, stăpân, conducător orașul lui Baal, Baal Dumnezeul unui popor agricultor, ca cel din Beka, stând pe un piedestal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost identificat de romani ca Jupiter, sau tatăl zeilor, tatăl soarelui, Dumnezeul paradisului luminii, mării și pământului și în lume, stăpânitorul tuturor lucrurilor și locurilor. Semnificația cuvântului Beka (oraș) Baalbek este aceea de domn, stăpân, conducător orașul lui Baal, Baal Dumnezeul unui popor agricultor, ca cel din Beka, stând pe un piedestal, având pe gât cercul solar și 7 zeități (Helios, Seline, Athena, Hermes, Zeus, Hera și Gennetos), având în mână un bici, împreună cu o jerbă de grâu în mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
așezări legendare și atrăgătoare, surprize arheologice, vecinătatea dotată cu ruine, datând din epoci înaintate, Baalbek a devenit, cu timpul, un punct de atracție pentru vacanțe și turism. Cananeenii, ca urmași ai cultului prezentat mai sus, erau dornici să demonstreze supremația Dumnezeului lor, onoarea și devotamentul față de acesta și au construit un templu numit Baalbek, templul lui Baal, de către vecinătăți și chiar de Fenicia. Centru agricol, un important district, orașul Atargatis, partener al Dumnezeului său, a dobândit curând supremația religioasă asupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
prezentat mai sus, erau dornici să demonstreze supremația Dumnezeului lor, onoarea și devotamentul față de acesta și au construit un templu numit Baalbek, templul lui Baal, de către vecinătăți și chiar de Fenicia. Centru agricol, un important district, orașul Atargatis, partener al Dumnezeului său, a dobândit curând supremația religioasă asupra tuturor orașelor arameene. După cum rezultă, cauzele creării acestui oraș și numele locuitorilor acestuia, originea și data au devenit mai puțin obscure 60. Ca urmare a cuceririi de către Alexandru cel Mare, coloniile grecești comerciale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
libaneze și prin asimilare Baalbekul fenician a luat numele de Heliopolis sau "Orașul soarelui", nume adoptat de cuceritorii romani. Supunând, în anul 64 î.Hr.C. prin armatele sale, tot regatul seleucid, Pompei a trecut prin Baalbek și a fost interesat de Dumnezeii acestuia. Câțiva ani mai târziu, în anul 47 î.Hr., Iulius Cezar, atras de situația sa strategică, a fondat în acel loc o colonie romană purtând numele fiicei sale favorite, Julia. A marcat evenimentul și prin câteva monezi, precum și prin trimiterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în timpul perioadei romane depinde în întregime de construcția templelor. O inscripție găsită în mod repetat la baza construcțiilor atestă că mărețul templu și celelalte corpuri erau dedicate cultului Triadei heliopolitane: Jupiter, Venus și Mercur. Intrarea, așa cum se obișnuia, era dedicată Dumnezeului ușilor (intrărilor) Mercur; încăperea hexagonală, unde se executa dansul sfânt, destinată lui Venus; încăperea pătrată sau pantheon, marelui Jupiter. Elementele arhitecturale (ușile) erau destinate Triadei (Jupiter, Venus și Mercur). Începute de Augustus și grăbite de veteranii romani, clădirile templului au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
peristil (coloane care înconjurau templul). Marele Templu sau Templul lui Jupiter-Helios, era mare, somptuos și înalt, cum nu a existat altul cu asemenea caracteristici în Antichitatea greco-romană. Camera subterană era folosită pentru depozitarea vinului ("un depozit de vin ținea un Dumnezeu bun..."). Camera mică (cella) era locul pentru statuia lui Jupiter. Câmpia fertilă a Bekaa se întinde liniștită între două lanțuri de munți: Liban și Anti-Liban. Barres a apreciat că " Dacă cei șase piloni ai Baalbek-ului ar cădea (s-ar prăbuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fiindcă scoate Divinul de sub autoritatea în-ființătoare a timpului, adică îl scoate din orizontul ființării, care nu convine acestuia. Prin urmare, ideologia religioasă nu are nici o atingere cu Dumnezeu cel viu ("non des philosophes et des savants"230); ea produce un Dumnezeu abstract, de exemplu, Dumnezeu care a murit, despre care vorbește Nietzsche sau, mai aproape de noi, J.L. Marion. Ideologiei religioase dar, în fapt, oricărei ideologii îi lipsește orice fapt care adeverește prezența logos-ului, de exemplu: recunoașterea prezenței Celuilalt în propria
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care o folosește J.-L. Marion, amintită și mai devreme, tehnică de tip fenomenologic prin care este constituită, dar nu după convenții strict judicative "iubirea fără ființă". Filosoful francez tocmai amintit propune și un alt "constituit" de acest fel, anume "Dumnezeu fără ființă", mergând pe urmele lui Heidegger în socotirea întregii tradiții filosofice (metafizice, în mod special) ca fiind supusă unei formule de gândire numită "onto-teo-logie". Un alt exemplu potrivit ar fi încercarea lui Emm. Levinas de a justifica posibilitatea unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se compun din diverse garanții. Există și o problemă a teritoriilor ocupate. Aceste teritorii nu au una și aceeași natură. Printre ele se pot distinge teritoriile considerate proprietate istorică, fiindcă au fost câștigate în urma unui acord între un popor și Dumnezeul său. Aceste teritorii sunt Iudeea și Samaria, adică Cisiordania aproape în întregime, numai că se întâmplă că ele sunt populate mai cu seama de către arabi. Pe de altă parte, există teritorii care nicicând n-au aparținut evreilor: Golanul, Sinaiul... Aceste
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
morțiș ca demnitarul să fie demn și să aibă demnitate. Eu îi întreb pe acești căutători de nod în papură cum s-ar rezolva problema asta în România? Țara noastră are nevoie de mii de demnitari și de unde să alegem, Dumnezeule, atîția indivizi care să fie demni și să aibă demnitate după canoanele din dicționar? Avem nevoie de demnitari mulți și dacă punem ciurul prin care să treacă doar cei demni și cu demnitate vom constata că ciurul se înfundă complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de odaie. Cînd mă vede, se ridică, încalță papucii și-mi rîde cu gura pînă la urechi. Dom' primar, scoate-mă de la ăștia... Ce-ai făcut, nenorocitule? Am greșit, n-au crăpat jigodiile... de unde să știu că nu-s crăpați? Dumnezeule, dar ce-ai gîndit, omule? Ce ți-a trecut prin minte?! Ei, aveau ceva lovele, bijuterii și aparate... Dar cum, cum ai intrat la ei? Ceream de lucru și le-am vopsit gardul. Cînd am văzut cît ne plătește, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e de rău, fără el e și mai rău. Suport stoic și mă gîndesc involuntar la Strepsils Plus, la eritromicină. Da, chiar și sub dogoarea celor 35oC la umbră, tot poți strănuta, tuși și chiar face temperatură. Mă rog bunului Dumnezeu să mă aibă în pază. Pe pista de la Otopeni, uriașa gînganie Boeing 737 pare a fi indiferentă la arșiță și înghite în măruntaiele sale totul. Oameni cu bagaje cu tot. Îl invidiez pentru că știu că se va opinti o dată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cea mai lată are doar 300 metri. Seamănă cu o gîscă fără picioare. În micul port ne așteaptă primarul și vreo sută de copii de pînă la 6 ani. Nu cer nimic, aplaudă și întind mînuțele să-ți strîngă mîna. Dumnezeule, ce frumușei sînt! Sînt veseli, curăței și nemaipomenit de prietenoși. O negresă mă abordează direct. Sînt Brigitte Bardot, vă rog să-mi vizitați magazinul, vă fac un preț bun. -Brigitte... și mai cum? -Bardot, așa mă cheamă. Ghidul ne vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pare rău. Am scăpat rabla... bîiguie camionagiul. Și atunci ai accelerat, ca să te urci pe motoretă, țipă amicul nefericitului. Tovarășe, fără insinuări, spune ferm polițistul. Din acea zi Carlos povestește cui vrea să-l asculte: A făcut-o intenționat, pe Dumnezeul meu. Odată cu motoreta a murit și el, mai mult decît s-ar putea crede. Mangotierul lui Raul De două decenii și jumătate, Ernestina și prietena ei Zenaida vindeau plăcere carnală unor bărbați mai ciudați. Zic mai ciudați pentru că sînt incapabili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din mîini și din picioare disperat. Simt că m-a cuprins panica și încerc să mă domin. Eram conștient de pericolul real și de consecințele unei frici nesăbuite și nejustificate. Ies din piscină și alerg pe margine să văd arătarea. Dumnezeule, era un păianjen enorm, o tarantulă cred, care avea diametrul cam de 12 cm. Cred că o rafală de vînt a dus-o în piscină și de acolo nu mai reușea să iasă. Dar plutea pe apă datorită miilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Maria este obsedată de problema ei. Sigur, vor deschide un proces, dar durează... Așteptăm, cum am așteptat atîta... N-am dreptul să le distrug speranța. Dar trei mii de dolari, în cazul fericit că procesul va avea loc, de unde Doamne, Dumnezeule? O să așteptăm, spune Maria din nou. Ochii ei par a înțelege ceva. Se umbresc și ard spre interior. Ard în acel micuț trup și am impresia că o să-l consume în totalitate. Te doy candela!* Poveste autentică Ca în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vine să cred că am înțeles bine. Verific. Ce-ai spus micuțo? Mama îl iubește numai pe frățiorul meu, că are pielea ca a ei. Dacă și eu aveam pielea albă ca tine, m-ar fi iubit și pe mine. Dumnezeule! Are doar șase anișori. Îmi dau lacrimile cînd îi văd ochișorii gata să plîngă. O mîngîi. Se lipește de mine și simt cum căldura corpului meu se transferă în micuțul suflețel care respiră regulat, calm. Nu-i bine să intervii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar eram prea nedumerit. - Trebuie să știi că locul pe care s-a zidit biserica Frumoasa a fost dăruit ctitorului Melentie Balica de voievodul Petru Schiopu. Uite ce spune voievodul Radu Mihne la 17 dec. 1618 (7127): „Din mila lui dumnezeu, noi Io Radul voievod, domn al Tării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se. Iată au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri, călugării de la sfânta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
se țin rugăciuni specifice celor sinucigași, înmormântarea făcându-se la periferia cimitirelor. și la Pungești a fost un caz cu asemenea gândire nesăbuită unui om ce s-a spânzurat în pădurea Haragoja, tatăl lui Vasile Melian, după cum îmi amintesc. Doamne, Dumnezeul nostru, a tuturor muritorilor, dă minte a se scăpa de așa gândire păcătoasă își zice Săndel. Apoi merge mai departe, după părerea lui mai având cale de aproape o oră până la Pungești. Vacanță cazonă, -Partea a doua- Săndel nici nu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
scrise, vinuri paradiziace, păstrăvi, cremșnituri, chiparoși și stele. Există Șerban Foarță, care se joacă nebunește cu psalmii și cu toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi. Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se eschiveze de la perspectiva martiriului („depărtează de la Mine paharul acesta“), asudă de spaimă, și vede cum sudoarea i se preface în sânge. Iar pe cruce, cu puțin înainte de a-și da duhul, El pare să-și fi pierdut orice speranță: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?“ (În realitate, aceste cuvinte sunt începutul unei rugăciuni vetero-testamentare, consemnate de Psalmul 22). Orice retorică a finalului eroic, orice demnitate stoică sunt excluse. Întrupat, Dumnezeu consimte să treacă prin întregul cortegiu de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la perspectiva martiriului („depărtează de la Mine paharul acesta“), asudă de spaimă, și vede cum sudoarea i se preface în sânge. Iar pe cruce, cu puțin înainte de a-și da duhul, El pare să-și fi pierdut orice speranță: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?“ (În realitate, aceste cuvinte sunt începutul unei rugăciuni vetero-testamentare, consemnate de Psalmul 22). Orice retorică a finalului eroic, orice demnitate stoică sunt excluse. Întrupat, Dumnezeu consimte să treacă prin întregul cortegiu de neputințe al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
53/1785. 205 Ibidem, doc. nr. 57/1785. 206 Ibidem, doc. nr. 64/1785. 207 În această direcție sugestivă este aserțiunea pe care o făcea într-o scrisoare interceptată, adresată mamei sale la 8 februarie 1786, anume că: "Platon mulțumea Dumnezeului său că s-a născut în vremea lui Socrate și eu îi mulțumesc că m-a adus sub acest regim și mă supun celor pe care eu îi iubesc și de care sunt iubit", act aflat la Kriegsarchiv, Wien, HofKriegsRath
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fruntea țării zâmbetul Ți-l pune Și neamul care-acum osânda-Ți duce Învață-l Tu amara rugăciune Din clipele suirilor pe cruce. O superbă mărturie de credință, dar și de iubire de neam, regăsim și în „Crez”: Cred într-unul Dumnezeu Tatăl ziditorul, Ce-a-nfrățit în neamul meu Sfântul crez cu dorul. Impresionantă este poezia „Carte poștală”, în care ne dăm seama că poetul nu știa nimic din ceea ce se întâmplă în afara închisorii, unde, însă, realizează greutatea vieții membrilor familiei sale, de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]