12,586 matches
-
Mi se taie respirația. Ăsta e copilul nostru. Înăuntrul meu. Arunc o privire spre Luke, și Îl văd cu ochii lipiți de ecran, transfigurat. — Iată cele patru cămăruțe ale inimii... Ecografa mișcă sonda În jur. — Acum vedem umerii... Arată spre ecran și eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un braț... o mînă... Amuțește și se Încruntă. În micul cabinet se lasă tăcerea. Mă apucă, brusc, spaima. De-asta s-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Tocmai vrea să spună ceva, cînd Începe să-i sune mobilul. Îl scoate iute din buzunar, Însă ecografa ridică o mînă. — Îmi pare rău, nu puteți vorbi la mobil aici. — Am Înțeles. Luke se posomorăște cînd vede numele apelantului pe ecran. — E Iain. Ar fi bine să-l sun, cred. Nu-i nevoie să-l Întreb care Iain. E vorba despre Iain Wheeler, marele mahăr de la marketing al Grupului Arcodas. Luke are propria lui companie de PR, Brandon Communications, iar Arcodas
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nimic surpriza și momentul magic al nașterii - doar că pentru mine n-o să fie chiar așa o surpriză. Exact. Mă aplec și reușesc să Înșfac stick-ul ecografului. Îl lipesc de gelul de pe stomacul meu - și, imediat, imaginea neclară reapare pe ecran. Am reușit! Acum nu trebuie decît să-l plimb Încet pentru a capta și amănuntul esențial... Încruntată de la atîta concentrare, mișc sonda În jurul abdomenului meu, aplecînd-o ba Într-o parte, ba În cealaltă și Îmi Întind gîtul să văd mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
reușit! Acum nu trebuie decît să-l plimb Încet pentru a capta și amănuntul esențial... Încruntată de la atîta concentrare, mișc sonda În jurul abdomenului meu, aplecînd-o ba Într-o parte, ba În cealaltă și Îmi Întind gîtul să văd mai bine ecranul. E mult mai ușor decît am crezut! Poate ar trebui să mă fac ecografă. E limpede că am o Înclinație naturală spre chestia asta. Uite capul. Uau, e uriaș! Iar asta trebuie să fie... Îngheț cu mîna În poziția În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
văzut sexul copilului nostru! E un băiat! Imaginea nu e chiar atît de bună ca a ecografei, dar, chiar și așa, e cît se poate de clar. Luke și cu mine o să avem un fiu! — Bună, zic cu glas tare ecranului, cu glasul ușor spart. Bună, băiețelule! Iar acum nu-mi mai pot stăvili lacrimile ce-mi curg șiroaie pe obraji. O să avem un băiețel absolut minunat! O să-l Îmbrac În salopețele haioase, o să-i cumpăr mașinuță cu pedale, iar Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o să fie de acord cu numele de „Birkin“. Atunci aș putea să primesc gratis o geantă Birkin de scutece. Birkin Brandon. Sună destul de cool. — Bună, copilașule, zic Încetișor, pe un ton cîntat, apropiindu-mă de capul mare și rotund de pe ecran. Vrei să te cheme „Birkin“? — Ce faceți? Glasul ecografei mă face să tresar. Se află În pragul ușii, cu Luke, și are un aer șocat. — Este aparatura spitalului! N-aveți voie s-o atingeți! — Îmi pare rău, spun, ștergîndu-mă la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Încercînd să Închid fereastra În care sînt - dar e blocată. La naiba. — S-a Întîmplat ceva? spune Luke. Nu! zic, ușor panicată. Vreau să zic... o să-l Închid pur și simplu! Scot În treacăt cablul din mufa din spate - Însă ecranul Încă mai e aprins. Extrasul e cît ecranul, chiar În fața mea, În alb și negru. Și Luke se apropie tot mai tare. Nu sînt prea sigură că vreau să-l vadă. — Lasă-mă să-ncerc și eu. Luke ajunge lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e blocată. La naiba. — S-a Întîmplat ceva? spune Luke. Nu! zic, ușor panicată. Vreau să zic... o să-l Închid pur și simplu! Scot În treacăt cablul din mufa din spate - Însă ecranul Încă mai e aprins. Extrasul e cît ecranul, chiar În fața mea, În alb și negru. Și Luke se apropie tot mai tare. Nu sînt prea sigură că vreau să-l vadă. — Lasă-mă să-ncerc și eu. Luke ajunge lîngă scaunul meu. — Ești pe site-ul băncii? — Ăă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai tare. Nu sînt prea sigură că vreau să-l vadă. — Lasă-mă să-ncerc și eu. Luke ajunge lîngă scaunul meu. — Ești pe site-ul băncii? — Ăă... cam așa ceva! Sincer, eu nu m-aș deranja... Îmi bag burta În fața ecranului, Însă Luke se uită pe după mine. Se holbează la extras preț de cîteva clipe, iar pe chip i se citește bulversarea. — Becky, zice În cele din urmă, văd bine, aici scrie „First Cooperative Bank of Namibia“? — Ăă... da. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
birou spre biroul lui, deschid web-ul și caut pînă dau peste o pagină cu agenții imobiliare din Caraibe. Site-urile imobiliare sînt absolut epocale. Mai ales cele care Îți oferă tururi virtuale. — O vezi pe asta? zic arătînd spre ecran. Vilă cu cinci camere, cu piscină infinity, grădină sub nivelul mării și căsuță de oaspeți! — Becky... Luke face o pauză, de parcă se gîndește cum să-mi explice situația mai bine. — Se află În Barbados. Nu știu ce-are de se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Carter! O să mă Întîlnesc cu starurile de cinema și o să am parte de masaj holistic tailandez! Acum nu mai trebuie decît să-i dau vestea lui Luke. Cine era? spune Luke, dînd drumul la radio. Se Încruntă, cu ochii la ecranul digital și apasă cîteva butoane. — Era... Îhm... Îmi scap mobilul din greșeală-intenționată pe jos și mă aplec să-l culeg. O să fie bine. E bine dispus datorită chestiei cu casa și tuturor celorlalte lucruri. O să-i spun pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stoc... CÎnd Îi zăresc spaima de pe chip, amuțesc. Luke, pătuțul o să fie În dormitorul nostru! Va trebui să coordonăm totul! — Să coordonăm? — Sigur că da! — Becky, serios că... se Întrerupse Luke, În clipa În care atenția Îi fu captată de ecranul televizorului. Stai puțin, e Malcolm. Dă volumul mai tare și eu profit de ocazie ca să ascund cearșafurile Hollis Franklin după ușă, În speranța că poate Luke o să uite de ele. Malcolm Lloyd e directorul executiv de la Arcodas și tocmai i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pune manșeta tensiometrului În jurul brațului. E o minciună. Nu-l apreciem deloc. Și doar așa, ca să fie limpede ca lumina zilei: eu una n-o să merg ca rațele niciodată. — Tensiunea arterială e un pic cam mare... Venetia se Încruntă la ecran. — Te rog s-o iei mai Încet, Becky. Încearcă să te odihnești mai mult În fiecare zi, sau cel puțin să nu stai În picioare. Și să-ți păstrezi liniștea și calmul... Să-mi păstrez calmul? Cum să fac asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În meseria asta, Becky, e că dragostea e singurul lucru care contează. Dragostea omenească. O văd de fiecare dată cînd asist la nașterea unui copil și-l pun În brațele mamei lui... de fiecare dată cînd văd cum bate pe ecran o inimă de opt săptămîni și mă uit la chipurile părinților... de fiecare dată cînd pacientele mele se Întorc, pentru al doilea sau al treilea copil. Copiii se nasc din dragoste. Și știi ceva? Nimic altceva nu contează. Uau. Hai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke iese din baie, se șterge pe față și scoate mobilul din buzunar. — E un sms de la Venetia. Se uită la el și zîmbește. — Uite. E o poză din seara asta. Îi iau mobilul din mînă și mă uit la ecran. O văd pe Venetia, Îmbrăcată casual, În jeanși vechi, geacă de piele și cizme Înalte, cu vîrf ascuțit. Privește În obiectiv cu un zîmbet Încrezător, cu brațul În jurul umerilor lui Luke, de parc-ar fi al ei. Distrugătoare-de-familii. Cuvintele Încep
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Înnebunit după mine și că Venetia e urîtă cu spume și ce-ar fi să plecăm mîine cu avionul la Paris? Dinspre televizor se aude o melodie foarte vioaie, care mă trezește din starea de semitrezie și mă uit la ecran. Nu știu cum, am ajuns la ultimele canale, la nu știu ce canal de business și finanțe obscur. Fac eforturi să-mi amintesc la ce număr e setat Living Channel, cînd atenția Îmi e atrasă de un tip corpolent În smoching, de pe ecran. Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la ecran. Nu știu cum, am ajuns la ultimele canale, la nu știu ce canal de business și finanțe obscur. Fac eforturi să-mi amintesc la ce număr e setat Living Channel, cînd atenția Îmi e atrasă de un tip corpolent În smoching, de pe ecran. Îl recunosc. E Alan Proctor, de la Foreland Investments. Și uite-o și pe fata aia, Jill, de la Portfolio Management, chiar lîngă el. Ce Dumnezeu... Nu-mi vine să cred. E transmisiune directă de la Finance Awards! Pe nu știu ce canal la care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Management, chiar lîngă el. Ce Dumnezeu... Nu-mi vine să cred. E transmisiune directă de la Finance Awards! Pe nu știu ce canal la care nu se uită nici naiba, dar orișicît! Mă ridic În capul oaselor și mă uit mai bine la ecran. Poate Îl văd și pe Luke! —... și transmitem În direct de la Grosvenor House, la ediția din acest an a galei de decernare a Finance Awards... tocmai spune un prezentator. Anul acesta, locația a fost schimbată, datorită numărului mare de... De
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a galei de decernare a Finance Awards... tocmai spune un prezentator. Anul acesta, locația a fost schimbată, datorită numărului mare de... De pur amuzament, iau mobilul și-l sun pe Luke. Aparatul de filmat panoramează sala și mă chiombesc la ecran, uitîndu-mă la toți bărbații În ținută de seară, așezați la mese. Uite-l pe Philip, fostul meu șef de la Successful Saving, dînd vinul pe gît. Și pe fata aia de la Lloyd’s, care se Îmbrăca, la toate conferințele de presă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
luăm prînzul amîndoi, doar noi doi. Abia aștept. La nouă și jumătate, cînd ajung la The Look, e o agitație de nedescris. La parter a fost creată o zonă de recepție, cu o masă cu pahare de șampanie și un ecran mare cu imagini de la ultima paradă de modă a lui Danny. Au venit deja cîțiva ziariști pentru conferința de presă, și tot departamentul de PR mișună peste tot cu ochi strălucitori, Împărțind materiale de presă. — Rebecca. Eric mă ia În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă duc! Vorbim mai tîrziu! Îmi pun telefonul În geantă, Încă surescitată. SÎntem urmăriți. Pur și simplu o simt. — Și unde e locul ăsta? Luke se uită pe broșură și Începe să apese pe butoanele de navigație prin satelit. Pe ecranul bordului apare harta, moment În care el face o față lungă. E la mama naibii. — Vrei tu neapărat să mergem acolo? — E cel mai tare magazin de profil din Londra! Uite! Și Îi citesc din broșură. „Aveți posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
A, bună, Suze! zic, cu cel mai normal ton din lume. Ce mai faci? Bănuiesc că ești În Hampshire, pe calul tău, sau undeva așa. — De unde știai că sînt eu? zice Suze bănuitoare. Rahat. — Păi... Îmi apare identitatea apelantului pe ecran, bag din top. Și zi, ce mai faci? Foarte bine! spune Suze, cu o veselie forțată. Auzi, Bex, tocmai am citit un articol despre gravide, unde zicea că e bine să te faci o plimbare de vreo douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
către sfârșit încep să se amestece. Coincidențele devin oarecum neverosimile și scad din realismul cărții. Se văd degetele autorului, care mișcă marionetele. Ceea ce unește personajele este faptul că toate merg la cinema în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o intrigă unitară. Există o povestire în prim plan, cea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care a scris scenarii, se numără The Go-Between (1969) și Iubita locotenentului francez (1980). A regizat printre multe altele filmul Dulcea pasăre a tinereții (1985), după piesa cu același titlu de Tennessee Williams. A jucat nenumărate roluri, pe scenă, pe ecran, la radio. A regizat zeci de piese și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
regizat printre multe altele filmul Dulcea pasăre a tinereții (1985), după piesa cu același titlu de Tennessee Williams. A jucat nenumărate roluri, pe scenă, pe ecran, la radio. A regizat zeci de piese și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]