12,731 matches
-
din serie. Iggulden a explicat dorința sa de a părăsi personajul când încă mai rămăsese destul de descris, mai degrabă decât să-l urmărească până la căderea lui, așa cum a făcut cu Iulius Cezar și Gingis Han. Cartea Pasărea furtunii a fost editată în 2013 și este primul roman din seria "Războiul celor Două Roze".
Conn Iggulden () [Corola-website/Science/337499_a_338828]
-
clujean a avut ca parteneri soliști renumiți că violoniștii: Andrei Agoston, Mihaela Martin, Ștefan Ruha, Ion Voicu etc. și cântăreții Alexandru Agache, Liliana Bizineche, Ion Buzea, Elenă Cernei, Ileana Cotrubaș, Dan Iordăchescu, Marta Kessler, Ionel Pântea, Emilia Petrescu, Ion Piso, Edita Simon, Julia Tözser-Varadi, etc. a acompaniat deasemenea oaspeți de renume mondial invitați să concerteze în România că: Ayhan Baran, Lola Bobescu, Ivry Gitlis, Ruggiero Ricci, Henryk Szeryng, Gioconda de Vito, etc. Împreună cu acesti mari artiști, Ferdinand Weiss a excelat într-
Ferdinand Weiss () [Corola-website/Science/328428_a_329757]
-
creat Seriile Expoziția Format Sierra Club, care au contribuit la sensibilizarea publicului în protecția mediului și a adus un val tot mai mare de noi membri la Sierra Club și în mișcarea pentru protejarea mediului în general. "Acesta este Dinozaurul", editată de Wallace Stegner cu fotografii de Martin Litton și Philip Hyde a împiedicat construirea barajelor în cadrul Monumentului Național Dinozaur, devenind parte a unui nou tip de activism numit ecologism ce a combinat idealurile conservationiste ale lui Thoreau, Leopold și Muir
Ecologism () [Corola-website/Science/328409_a_329738]
-
obișnuite, la Londra și Paris și a apărut ocazional la săptămânile modei din Barcelona, Australia și Madrid. Ea a fost aleasă de Kate Moss ca model pentru ediția din decembrie/ianuarie 2005/2006 a "Vogue: Paris", pe care Moss a editat-o. Imediat după, a apărut și pe coperta ediției din ianuarie 2006 a Vogue Italia, fiind fotografiată de Steven Meisel. Lăzăreanu a devenit un model din ce în ce mai popular, deținând chiar recordul pentru cele mai multe apariții pe podium într-un singur sezon. A
Irina Lăzăreanu () [Corola-website/Science/336449_a_337778]
-
mult mai aproape și mai ușor de înțeles”. S-a mutat la Moscova în 1912. În perioada 1917-1918 a publicat scrierea antibolșevică "Notele unui scriitor". În 1923 Arțîbașev a emigrat în Polonia ca optant (mama lui era poloneză), unde a editat ziarul "Pentru Libertate!" ("За свободу!"). El a fost cunoscut ca un dușman neîmpăcat al regimului bolșevic, iar criticii sovietici au numit romanele adepțiilor săi "saninstvo" și "artsybashevchina" (ambii termeni sunt considerați peiorativi). A murit în Varșovia pe 3 martie 1927
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
scrie despre crimele unui gangster în timp ce încearcă să țină ziarul pe linia de plutire. Ziarul, denumit în film "The Day" ("Ziua"), se bazează în linii mari pe vechiul cotidian " " care a fost închis în 1950. Ziarul original "Sun" a fost editat de Benjamin Day, numele acestuia dând titlul ziarului fictiv din filmul din 1952 (ca un joc de cuvinte) (a nu se confunda cu ziarul din viața reală "The Day" din New London, Connecticut). "Tough as Nails", o biografie a lui
Ediție specială (film) () [Corola-website/Science/336519_a_337848]
-
echipe în faza grupelor Ligii Campionilor. Așa cum toate cele trei echipe calificate din cele mai bine clasate ligi au câștigat meciurile de baraj, cele trei țări - Spania, Anglia și Germania dau 13 din cele 32 de cluburi din faza grupelor. "Editat la 29 mai 2016!"
Liga Campionilor 2015-2016 () [Corola-website/Science/330009_a_331338]
-
sale, diplome de Dr. Honoris Causa primite din partea unor celebre instituții de învățământ din Europa (Sorbona, Cambridge, Roma) și un mare număr de cărți scrise de Nicolae Iorga, multe în ediții princeps, precum și ziare și reviste pe care le-a editat și îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalități ale culturii românești și universale. În cele două încăperi ocupate de Zulnia Iorga și de cei doi copii ai săi, Nicolae și George, este prezentată o reconstituire de
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea primelor trei publicații cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea primelor trei publicații cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
marii clasici ai literaturii române), dar și la alte reviste. După retragerea de la ziarul „Timpul” a fost revizor școlar în județele Suceava și Neamț, perioadă în care a cunoscut-o pe Veronica Micle, prietena lui Eminescu. În anul 1893 a editat împreună cu Anton Bacalbașa revista umoristică „Moftul român”, iar în 1894, revista „Vatra”, împreună cu Ioan Slavici și George Coșbuc (un alt mare poet român). Pe lângă activitatea publicistică, Caragiale a desfășurat și o intensă activitate literară, dovedind din plin că a fost
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
la revoluția de la 1821 și 1848, la făurirea statului modern și la războiul de independență din 1877 este pusă în valoare cu ajutorul exponatelor concrete: documente, cromolitografii și arme. Prin expunerea unor imagini de altădată din presa literară și din tipărituri editate de personalități vâlcene, s-a încercat scoaterea în evidență a dezvoltării vieții spirituale și cultural-educative din această zonă. În vitrină sunt expuse manuale școlare, obiecte memoriale, portretele unor reprezentative personalități vâlcene: Anton Pann, Petrache Poienaru, Dimitrie Drăghicescu, Gib Mihăescu, Cecilia
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
a patrimoniului muzeal, una dintre cele mai importante probleme cu care s-a confruntat muzeul în primele decenii ale existenței sale a fost lipsa unor spații adecvate pentru expoziții. În 1912 apare la Cernăuți prima lucrare despre activitatea muzeului sucevean, editată de același von Peyersfeld. Lucrarea prezintă motivele înființării muzeului, etapele de constituire și organizarea sa. Lista membrilor fondatori cuprinde 46 de nume (profesori, avocați, moșieri, membri ai clerului, funcționari ai statului), iar lista membrilor activi 51 de nume. Karl Romstorfer
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
tradiționaliști și conservatori sau agrarienii din statele din Sud, care au devenit anticomuniști în timpul Războiului Rece. ul este foarte apropiat de distributism. Gândurile paleoconservatorilor au apărut în publicația "„Chronicle: A Magazine of American Culture”" ("„Cronica: o revistă de cultură americană”") editată de Institutul Rockford. Politicianul Pat Buchanan a fost puternic influențat de aceste idei și a ajutat la apariția altei publicații paleoconservatoare, "„The American Conservative”" ("„Conservatorul american”"). Problematica sa se suprapune pe cea a curentului Vechii Drepte („Old Right”) care s-
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
o dimensiune disproporționată. "Sfinxul" a fost publicată în ianuarie 1846 în revista "Arthur's Ladies' Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat pentru titlul „Sfinxul”. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. New York-ul a trecut în vara anului 1832 printr-o cumplită epidemie de holeră ce a secerat viețile a aproximativ 3.000 de oameni. Prietenii și câțiva
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
pentru prima dată în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union" din Boston. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a fost
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
ca un exemplu al liricii geniale a lui Poe. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Arta „Regele Carol al II-lea” din București. Poe a fost acuzat că ar fi plagiat o parte a poeziei sale dintr-un poem intitulat „Musing Thoughts” publicat pentru prima data in 1829 în "The
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
modificarea textului din ediția originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter of Old Time thou art! Who alterest all things with thy peering eyes. Why preyest thou thus upon the poet's heart, Vulture, whose wings are dull realities? How should he
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
era inteligibilă și că abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Aldous Huxley, în eseul său „Vulgarity in Literature”, numește „Ulalume” „o carapace de un sunet nestemat”, implicând că este lipsită de substanță. Huxley folosește poemul ca un
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Poems of Edgar A. Poe" din 1831. El a fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București.
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]