13,527 matches
-
dedicată victoriei și generalului Pausanias, conducătorul elenilor. Conștiința unității pan-elene a fost promovată de festivaluri religioase, cele mai importante, Misterele eleusine, în care inițiații trebuiau să vorbească greaca, și aproape la fel de important, prin participarea la cele patru Jocurile pan-elene—inclusiv Jocurile Olimpice—în care participanții erau recunoscuți prin afiliația tribală. Nici femeile, nici ne-grecii nu aveau voie să participe; excepțiile ocazionale de mai târziu, cum ar fi acea a împăratului Nero, au reprezentat un semnal al hegemoniei culturale romane
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Demostene i-a numit pe macedoneni mai răi decât barbarii în cea de-a treia "filipică" îndreptată împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei, a făcut-o referitor la cultura pe care o aveau ca străini, neaderând la standardele elene potrivite, și nu și-a pus problema originii lor: "nu doar ne-grec, nici ne-înrudit cu grecii, ci nici măcar un barbar din vreun loc care ar putea fi numit cu onoare, ci un nenorocit de macedonean, de unde încă nu
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
fi numit cu onoare, ci un nenorocit de macedonean, de unde încă nu se poate cumpăra un sclav bun." Polybius, pe de altă parte, privește triburile din Hellasul occidental, Epir și Macedonia ca elene în fiecare privință. În secolele următoare, numele "elen" a căpătat un sens mai larg, denumind popoarele civilizate în general, în opoziție cu "barbar" care îi reprezenta pe cei necivilizați. Triburile grecești, realizând că vorbeau o altă limbă decât vecinii lor, au folosit numele de "βάρβαρος" ("barbari") pentru a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
oraș Tanagra. Cumae, un oraș aflat la vest de Neapolis (astăzi Neapole) și la sud de Rama a fost fondat de cymaei și chalkideni, precum și de "graeani" care, intrând în contact cu romanii, ar putea fi sursa denumirii tuturor triburilor elene "graeci". Orașul italian modern Grai a fost de asemenea fondat în antichitate de către graeani. Aristotel, cea mai veche sursă care menționează acest cuvânt, vorbește despre o catastrofă naturală în Epirul central, un ținut ai căror locuitori erau numiți de obicei
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Iavan" (יָוָן), este folosit ca referire la Grecia din perioada biblică și până astăzi. Un personaj cu același nume, Iavan, apare și în "Geneza" 10:2. Odată cu instituționalizarea creștinismului în primele secole ale erei noastre, numele "elen" a ajuns să fie folosit cu sensul de "păgân", și și-a păstrat acest înțeles până la sfârșitul mileniului, timp în care Biserica creștină a jucat un rol important în cadrul acestei tranziții. Se crede că în urma contactului cu evreii creștini, unii
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
cu sensul de "păgân", și și-a păstrat acest înțeles până la sfârșitul mileniului, timp în care Biserica creștină a jucat un rol important în cadrul acestei tranziții. Se crede că în urma contactului cu evreii creștini, unii creștini au ajuns să folosească "elen" pentru diferențierea religioasă. Evreii, asemenea grecilor, făceau o distincție între ei și străini, însă, spre deosebire de greci, pe criterii religioase și nu culturale. Dominarea romană a grecilor a sporit prestigiul instituțiilor religioase rămase intacte. Primii creștini au adoptat o diferențiere religioasă
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
atribut cultural a rămas marginalizat de elementul său religios, care în cele din urmă a înlocuit complet vechiul înțeles. Până la urmă, creștinii au ajuns să se refere la toți păgânii ca "eleni". Sfântul Pavel în "Faptele apostolilor" sale a folosit "elen", aproape întotdeauna în asociere cu "evreu", poate cu scopul de a denumi ambele comunități religioase. "Elen" este folosit pentru prima oară în sens religios în Noul Testament. În "Evanghelia după Marcu" 7:26, o femeie apare înaintea lui Iisus, îngenunchind în fața
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
asociere cu "evreu", poate cu scopul de a denumi ambele comunități religioase. "Elen" este folosit pentru prima oară în sens religios în Noul Testament. În "Evanghelia după Marcu" 7:26, o femeie apare înaintea lui Iisus, îngenunchind în fața sa: "Femeia era elenă, sirofeniciană după naționalitate; și l-a rugat să izgonească demonii din fiica sa." Evoluția către un sens strict religios a fost lentă și a luat sfârșit aproximativ în secolul al II-lea sau al III-lea d.Hr. Politicianul atenian
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
în care acesta critică credințele păgâne, pentru a o apăra pe cea creștină. Dintre operele ulterioare, cea mai importantă este "Împotriva elenilor" a lui Athanasius, intitulată inițial "Împotriva păgânilor", după vechile manuscrise. Numele a fost schimbat într-o perioadă când "elen" își pierduse complet înțelesul său din antichitate. De aici încolo, acest termen a încetat să reprezinte un etnic grec sau un adept al culturii grecești, ci pe păgâni în general, indiferent de naționalitate. Încercarea împăratului Iulian de a restaura păgânismul
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
transformat noul titlu politic primit (de romani) și au început să se auto-denumească romioi (romios/Ρωμιός la singular). Noua denumire a apărut pentru a stabili o identitate dualistă care să reprezinte atât cetățenia romană a grecilor, cât și moștenirea lor elenă în domeniul etniei, culturii și limbii. În general, cuvântul "romios" a ajuns să îi desemneze pe locuitorii greci ai Imperiului Bizantin. Este folosit chiar și astăzi (chiar dacă foarte rar), fiind cel mai popular nume național după elen. Numele străin împrumutat
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
aparținând Anei Comnena, lui Mihail Psellos, Ioan al III-lea Vatatzes, Gheorghe Pletho Gemistos și alții) demonstrează revenirea denumirei de elen (ca înlocuitor potențial pentru numele etnice precum Graekos și Romios). Ana Comnena, spre exemplu, îi numește pe contemporanii săi eleni, însă nu folosește acest cuvânt ca sinonim pentru păgân. Mai mult, se laudă cu educația sa clasică elenă, și vorbește ca o persoană de origine greacă, nu ca un străin care a învățat ulterior această limbă. Refondarea Universității din Constantinopol
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
denumirei de elen (ca înlocuitor potențial pentru numele etnice precum Graekos și Romios). Ana Comnena, spre exemplu, îi numește pe contemporanii săi eleni, însă nu folosește acest cuvânt ca sinonim pentru păgân. Mai mult, se laudă cu educația sa clasică elenă, și vorbește ca o persoană de origine greacă, nu ca un străin care a învățat ulterior această limbă. Refondarea Universității din Constantinopol în palatele Magnaura a promovat un interes în educație, în special în domeniul studiilor grecești. Patriarhul Photius era
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
de origine greacă, nu ca un străin care a învățat ulterior această limbă. Refondarea Universității din Constantinopol în palatele Magnaura a promovat un interes în educație, în special în domeniul studiilor grecești. Patriarhul Photius era iritat de asta, deoarece "studiile elene sunt preferate lucrărilor spirituale". Mihail Psellus a considerat un compliment când împăratul Romanus al III-lea l-a lăudat pentru că a fost crescut într-o "manieră elenă" și o slăbiciune pentru împăratul Mihail al IV-lea care era complet lipsit
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
special în domeniul studiilor grecești. Patriarhul Photius era iritat de asta, deoarece "studiile elene sunt preferate lucrărilor spirituale". Mihail Psellus a considerat un compliment când împăratul Romanus al III-lea l-a lăudat pentru că a fost crescut într-o "manieră elenă" și o slăbiciune pentru împăratul Mihail al IV-lea care era complet lipsit de orice fel de educație elenă, în timp ce Ana Comnena afirma că "purtase studiul elinei pe cele mai înalte culmi". De asemenea, comentând asupra orfelinatului fondat de tatăl
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Psellus a considerat un compliment când împăratul Romanus al III-lea l-a lăudat pentru că a fost crescut într-o "manieră elenă" și o slăbiciune pentru împăratul Mihail al IV-lea care era complet lipsit de orice fel de educație elenă, în timp ce Ana Comnena afirma că "purtase studiul elinei pe cele mai înalte culmi". De asemenea, comentând asupra orfelinatului fondat de tatăl său, a afirmat că "s-ar putea vedea un latin învățat, și un scit studiind elina, și un roman
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
studiul elinei pe cele mai înalte culmi". De asemenea, comentând asupra orfelinatului fondat de tatăl său, a afirmat că "s-ar putea vedea un latin învățat, și un scit studiind elina, și un roman lucrând cu texte eline, și un elen analfabet vorbind elina corect". În acest caz, s-a ajuns la un punct în care bizantinii erau romani la nivel politic dar greci prin origine. Eustathius din Salonic face o distincție în relatarea sa asupra căderii Constantinopolului în 1204, numindu
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
patria să fi fost ocupată, însă Hellasul încă există în fiecare om înțelept". Al doilea împărat de Niceea, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes, a scris într-o scrisoare adresată papei Grigore al IX-lea despre înțelepciunea care "inundă națiunea elenă". A reafirmat că transferul autorității imperiale de la Roma la Constantinopol fost național și nu geografic, și că prin urmare nu le aparține latinilor care au ocupat orașul: moștenirea lui Constantin a trecut în mâinile elenilor, și doar ei sunt succesorii
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
au ocupat orașul: moștenirea lui Constantin a trecut în mâinile elenilor, și doar ei sunt succesorii ei legitimi. Fiul său, Teodor al II-lea Lascaris, era gata să slăvească numele grecesc cu o adevărată fervoare naționalistă. A afirmat că "rasa elenă se află deasupra tuteror celorlalte limbi" și că "fiecare fel de filozofie și formă de cunoaștere este o descoperire a elenilor... Ce aveți voi, italienii, de arătat?" Evoluția numelui a fost lentă, iar numele de "roman" nu a fost înlocuit
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
În perioada căderii Romei, majoritatea orientalilor se considerau creștini, și, mai mult decât înainte, se considerau romani. Deși poate nu își apreciau mai mult conducătorii, grecii nu se mai puteau considera aflați sub stăpânire străină, din partea latinilor din Italia. Cuvântul "elen" însuși ajunsese să însemne mai degrabă păgân decât o persoană de naționalitate sau cultură greacă. În schimb, cuvântul care îi denumea pe greci a ajuns să fie roman, cu sensul actual al cuvântului "bizantin". Denumirea ""Imperiul Bizantin"" a apărut în
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Puțini istorici greci au adoptat această terminologie în acea perioadă, dar a câștigat adepți în special în a doua jumătate a secolului XX. "Bizantinii" nu se auto-numeau doar "Romioi" pentru a-și păstra atât cetățenia romană cât și vechea moștenire elenă. De fapt, majoritatea "bizantinilor" erau foarte conștienți de continuitatea neîntreruptă cu grecii antici. Chiar dacă grecii antici nu erau creștini, "bizantinii" tot îi priveau ca pe strămoșii lor. Un înlocuitor des întâlnit pentru numele "elen" altul decât "romios" era "graekos" (Γραίκος
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
curtea lui Attila, a întâlnit pe cineva îmbrăcat ca un scit însă care totuși vorbea greaca. Întrebat unde a învățat limba, acesta răspuns că era graekos prin naștere. Mulți alți autori "bizantini" îi numesc pe locuitorii imperiului greci [graekoi] sau eleni, precum Constantin Porfirogenetul în secolul al X-lea. Relatările sale se referă la o revoltă a unui trib slav în provincia Patras din Peloponez. Constantin afirmă că slavii răsculați întâi au distrus locuințele vecinilor lor, grecii (ton Graikon), și apoi
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
se referă la o revoltă a unui trib slav în provincia Patras din Peloponez. Constantin afirmă că slavii răsculați întâi au distrus locuințele vecinilor lor, grecii (ton Graikon), și apoi i-au atacat pe locuitorii orașului Patras. În general, continuitatea elenă antică a fost evidentă pe parcursul întregii istorii a Imperiului Roman de Răsărit. "Bizantinii" nu erau doar o populație creștin-ortodoxă care se auto-numeau "romani". Deși foloseau acest nume în scopuri legale și administrative, aveau alte denumiri pentru a se diferenția din
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
care se auto-numeau "romani". Deși foloseau acest nume în scopuri legale și administrative, aveau alte denumiri pentru a se diferenția din punct de vedere etnic. Pe scurt, locuitorii greci ai Imperiului Roman de Răsărit erau foarte conștienți de moștenirea lor elenă, și și-au păstrat identitatea, adaptându-se în același timp la schimbările apărute în lume în acea perioadă. După prăbușirea Imperiului Bizantin și în timpul ocupației otomane, o luptă ideologică înverșunată s-a desfășurat legată de cele trei nume naționale rivale
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
mici în fața turcilor. Lupta a reflectat punctele de vedere divergente între istoricii clasiciști și medievaliști (katharevousa și demotici) în încercarea lor de a defini națiunea greacă, în absența Imperiului Bizantin care să încurajeze mișcarea. Numirea unei persoane de origine greacă "elenă" era bine stabilită încă de la sfârșitul evului mediu. Totuși, pentru cea mai mare parte a populației, în special cei din zonele rurale, departe de centrele urbane, percepția dominantă era încă acea de "romani"/"romios", descendenți ai Imperiului Bizantin. Istoricul Rigas
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Korais, elenii sunt locuitorii precreștini ai Greciei. Absența unui stat bizantin a dus în timp la marginalizarea numelui "roman" și a permis celui "elen" să reiasă la suprafață (Έλλην) ca numele național principal. Dionysius Pyrrus cere folosirea exclusivă a numelui elen în "Cheiragogia" sa ": „Niciodată să nu doriți să vă ziceți romani, ci eleni, pentru că romanii din Roma antică au înrobit și distrus Hellasul“". După acceptarea numelui de către conducerea spirituală și politică a țării, s-a răspândit repede în rândurile populației
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]