KorAP: Find »[drukola/base=emoțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...497 498 499 ...519 >

12,957 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

programului de prevenire a recidivelor. In sfârșit, unii pacienți schizofreni sau cu tulburare borderline prezintă unele semne clare de anxietate socială invalidantă, care nu este întotdeauna însoțită de interpretări delirante. Si în aceste cazuri, travaliul prudent și progresiv (datorită fragilității emoționale și a tulburărilor cognitive) asupra anxietății sociale pare a fi favorabil evoluției acestei tulburări. Epidemiologie și evoluție Expresiile simptomatice benigne ale anxietății sociale sunt frecvente: timiditatea (inhibarea față de orice situație „inedită”) afectează 40 până la 60% din populația generală, și tracul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
oferite de cercetarea în domeniu sugerează să li se propună modelul bio-psiho-social drept grilă explicativă. Modelul bio-psiho-social al fobiei sociale: 1. Predispoziții temperamentale, de origine genetică sau dobândite în mod precoce favorizează probabil în cazul unor pacienți manifestarea unei reactivități emoționale mai violente față de persoane necunoscute, față de grupuri de persoane și față de orice formă de agresivitate relațională (strigăte, furie). 2. Aceste predispoziții sunt diminuate sau agravate, fiind influențate de mediul de viață cum ar fi modelele parentale, recomandările educative și evenimentele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu zero dacă roșesc în modul acesta”. „Sunt incapabilă să-mi controlez emoțiile”. „Nu valorez mare lucru”. „Mă detest atunci când roșesc ca o proastă”. Distorsiuni Sunt prezente numeroase distorsiuni cognitive. Raționament emoțional: „Dacă mă simt stupidă, aceasta se întâmplă deoarece tocmai am spus sau am făcut un lucru într-adevăr stupid”. Raționament dihotomic: „Dacă roșesc, s-a terminat, imaginea mea în ochii celuilalt este total și în mod durabil devalorizată”. Lectura gândurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în mod regulat sondaje cognitive: „Ce sunteți pe punctul de a vă spune? Pornind de la ce elemente? Ați putea să vă gândiți la altceva?”. După mai multe jocuri de rol, Isabelle se simte mult mai confortabil din punct de vedere emoțional pentru a aborda subiectul și dispune de câteva repere comportamentale pentru a realiza acest lucru. Sarcini de efectuat Isabelle are în continuare drept exercițiu să redacteze o scrisoare pentru sora sa cu această temă (ceea ce va declanșa probabil un apel

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
telefonice consecutive în fiecare seară); - repetabile în fiecare zi - sau aproape - (de exemplu, din cauză că nu participă la reuniuni în fiecare zi, Isabelle nu poate avea drept sarcină să pună întrebări în timpul unei reuniuni), - să nu declanșeze decât o ușoară activare emoțională; - să nu fie absolut necesare sau semnificative pentru viața cotidiană a pacientului (exercițiile reprezintă o surescitare, un antrenament cotidian: pacientul n-are nevoie de ele, dar știe că îi fac bine); - dacă este posibil, ele sunt practicate, testate și puse

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de genul: „Am impresia că începi să roșești”, „Ia te uită, te porți ca și cum nu te-ai simți bine”, „Gata, începi să roșești”, etc. (expunere la certitudine); Isabelle nu trebuie să răspundă, scopul exercițiului fiind acela de a „digera” șocul emoțional fără evitare (a răspunde sau a argumenta pot constitui o evitare); atunci când activarea emoțională s-a diminuat, să răspundă la comentarii într-o manieră non ofensivă („Dar tu, tu te-ai privit cum arăți?”) și nedisimulatoare („Se întâmplă așa deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nu te-ai simți bine”, „Gata, începi să roșești”, etc. (expunere la certitudine); Isabelle nu trebuie să răspundă, scopul exercițiului fiind acela de a „digera” șocul emoțional fără evitare (a răspunde sau a argumenta pot constitui o evitare); atunci când activarea emoțională s-a diminuat, să răspundă la comentarii într-o manieră non ofensivă („Dar tu, tu te-ai privit cum arăți?”) și nedisimulatoare („Se întâmplă așa deoarece este cald aici”) dar asumându-și simptomul într-o manieră adaptată gradului de intimitate

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
roșesc adesea atunci când sunt stresată, mă deranjează lucrul acesta dar n-am ce să fac. Voi nu aveți niciodată astfel de manifestări de jenă în societate?”. Prima secvență (observată în tăcere de către ceilalți) nu permite o diminuare stabilă a disconfortului emoțional, care se situează încă între valorile 5 și 8 pe scara SUDs de 10 puncte. Cognițiile Isabellei se învârtesc în jurul înfățișării sale („Arăt probabil ca o proastă”) și a riscului de a roși („Simt că nu mai durează mult și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cel al gândurilor”). Puțin câte puțin, SUDs diminuează: în cincisprezece minute aproximativ, valorile au descrescut pâna la un nivel de 2-3 puncte și nu oscilează așa cum s-a întâmplat în secvența precedentă. Isabelle înțelege scopul exercițiului: atunci când unda de șoc emoțional se declanșează, trebuie să nu încerce să o împiedice ci să acționeze în pofida acesteia și acceptând-o: „Atunci când roșesc, suport manifestarea, situația, în loc să evit sau să mă întreb cum să evit”. Cea de a treia secvență implică un disconfort emoțional

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
emoțional se declanșează, trebuie să nu încerce să o împiedice ci să acționeze în pofida acesteia și acceptând-o: „Atunci când roșesc, suport manifestarea, situația, în loc să evit sau să mă întreb cum să evit”. Cea de a treia secvență implică un disconfort emoțional mai redus (de la 5 la 2) și permite, datorită unui număr mai mare de jocuri de rol, Isabellei să învețe să apeleze mai ușor la răspunsurile asertive atunci când primește observații în legătură cu faptul că roșește. Isabelle primește drept consemn să fie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
consecințe dăunătoare. Activitățile de menținere După ce activitatea grupului ia sfârșit, terapeutul împreună cu Isabelle rezervă trei ședințe pentru a planifica întreruperea tratamentului și ceea ce urmează în continuare. Discursul terapeutului se prezintă astfel: „Vă felicit, ați învățat să faceți față fragilității dumneavoastră emoționale în situațiile sociale. Este suficient acum să continuați să practicați ceea ce am exersat împreună în aceste câteva luni. Se recomandă să fiți atentă și să vă „supraexpuneți” ușor situațiilor sociale timp de un an sau doi, pentru a continua să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în programul de tratament al pacienților fobici sociali provine din dificultatea de a identifica transpuneri în situații adecvate. Important nu este ca situația să fie identică cu ceea ce pacientul trăiește în mod obișnuit ci ca aceasta să declanșeze o trăire emoțională similară. Transpunerea în situație trebuie să corespundă activării emoționale, care constituie scopul urmărit și condiția sine qua non a eficienței terapiei. In plus față de exercițiile de expunere prezentate la p...., se pot propune și alte exerciții. Pentru pacienții care lucrează

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
din dificultatea de a identifica transpuneri în situații adecvate. Important nu este ca situația să fie identică cu ceea ce pacientul trăiește în mod obișnuit ci ca aceasta să declanșeze o trăire emoțională similară. Transpunerea în situație trebuie să corespundă activării emoționale, care constituie scopul urmărit și condiția sine qua non a eficienței terapiei. In plus față de exercițiile de expunere prezentate la p...., se pot propune și alte exerciții. Pentru pacienții care lucrează individual sau în grup, putem să le sugerăm: - să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
acționeze asupra componentelor cognitive ale bolii, cum ar fi gândurile autodevalorizante. Nu este suficient să determinăm pacientul să se expună: este necesar, de asemenea, ca acesta să realizeze acest lucru într-o ambianță cognitivă specifică, bazată pe acceptarea stării sale emoționale: „Este normal să nu mă simt bine, nu este un semn că mă simt rău sau că există un pericol, este vorba doar despre o oarecare reacție alergică excesivă, un semnal de alarmă dereglat pe care aceste exerciții mă vor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
excesivă, doar despre o jenă excesivă. Nu este sfârșitul lumii. Dacă nu mă sperii, totul va trece”. Eforturile necesare expunerii nu sunt percepute în această situație ca acțiuni în forță ci ca un proces de învățare pe durata unei reconfigurări emoționale globale. Asocierea unor elemente de tehnici meditative, de tip mindfullness, poate prezenta un interes care așteaptă să fie confirmat. Spre o nouă modelare a tulburărilor anxioase? Luând în considerare informațiile actuale din domeniul psihologiei științifice și evoluționiste, terapeutul poate propune

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cu ceea ce se petrece în legătură cu imunitatea: această funcție de apărare naturală, dorită și adaptată, își depășește scopul în cazul alergiilor moderate (jenante) sau severe (handicapante). Fobiile sociale sunt asemenea unor „reacții de teamă alergice”: excesive și toxice. Această noțiune de dereglare emoțională a fost abordată în mod teoretic de către numeroși experți în tulburările anxioase, care propun ca terapiile cognitive și comportamentale ale acestor tulburări să fie concepute ca o ucenicie în domeniul reglării emoționale. Studiile demonstrează faptul că această dereglare emoțională este

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
alergice”: excesive și toxice. Această noțiune de dereglare emoțională a fost abordată în mod teoretic de către numeroși experți în tulburările anxioase, care propun ca terapiile cognitive și comportamentale ale acestor tulburări să fie concepute ca o ucenicie în domeniul reglării emoționale. Studiile demonstrează faptul că această dereglare emoțională este globală: fobicii sociali prezintă o dereglare și a altor stări emoționale decât teama și rușinea cum ar fi: furia, tristețea. Perspectivele neuro-imageriei și ale neuropsihologiei Informațiile referitoare la fobia socială sunt susținute

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dereglare emoțională a fost abordată în mod teoretic de către numeroși experți în tulburările anxioase, care propun ca terapiile cognitive și comportamentale ale acestor tulburări să fie concepute ca o ucenicie în domeniul reglării emoționale. Studiile demonstrează faptul că această dereglare emoțională este globală: fobicii sociali prezintă o dereglare și a altor stări emoționale decât teama și rușinea cum ar fi: furia, tristețea. Perspectivele neuro-imageriei și ale neuropsihologiei Informațiile referitoare la fobia socială sunt susținute de către lucrările de neuro-imagerie, care atestă realitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tulburările anxioase, care propun ca terapiile cognitive și comportamentale ale acestor tulburări să fie concepute ca o ucenicie în domeniul reglării emoționale. Studiile demonstrează faptul că această dereglare emoțională este globală: fobicii sociali prezintă o dereglare și a altor stări emoționale decât teama și rușinea cum ar fi: furia, tristețea. Perspectivele neuro-imageriei și ale neuropsihologiei Informațiile referitoare la fobia socială sunt susținute de către lucrările de neuro-imagerie, care atestă realitatea neuro-anatomică funcțională a fobiei sociale (hiperactivitate amigdaliană, care depășește capacitățile de reglare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Pruzinski și DePree Neliniștea constituie o înlănțuire de gânduri, sub forme verbale și imaginare, încărcate de emoții negative și dificil de controlat. Macleod, Williams și Bekerian adaugă faptul că neliniștea reprezintă un fenomen cognitiv, însoțit de o stare de disperare emoțională cum ar fi anxietatea, în legătură cu un eveniment ale cărui consecințe sunt incerte. Neliniștea generalizată în cazul tulburării de anxietate generalizată Elementele care alcătuiesc aceste definiții oferă indicații clinice importante pentru înțelegerea tulburării de anxietate generalizată. Pe de o parte, neliniștea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cognitiv distinct de emoție. Ea este diferită de anxietate, chiar dacă cele două tulburări sunt adesea prezentate simultan. Inlănțuirea consecințelor incerte, care caracterizează neliniștea, constituie un element declanșator al stărilor de teamă și de anxietate ale pacientului asociate și altor reacții emoționale, fiziologice, cognitive și comportamentale care trebuie avute în vedere în timpul analizei funcționale a acestuia. Este important, deci, ca terapeutul să acorde atenție stării de neliniște și nu, doar, simptomelor anxioase fiziologice și emoționale care, în majoritatea cazurilor, sunt provocate de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
anxietate ale pacientului asociate și altor reacții emoționale, fiziologice, cognitive și comportamentale care trebuie avute în vedere în timpul analizei funcționale a acestuia. Este important, deci, ca terapeutul să acorde atenție stării de neliniște și nu, doar, simptomelor anxioase fiziologice și emoționale care, în majoritatea cazurilor, sunt provocate de neliniște. Conținut verbal și imagistic al neliniștii Definiția pune accentul pe forma cognitivă a constructului, care conține atât elemente care iau forma unui discurs verbal cât și elemente care iau forma unor imagini

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
imagini și unei amplificări a conținutului sub formă verbală. Borkovec, Ray și Stober au concluzionat, în urma acestor studii, că neliniștea are drept rol să favorizeze evitarea imaginilor mentale asociate unui declanșator amenințător pentru a distrage atenția individului de la un conținut emoțional care este mai supărător (imaginile situației) și a diminua reacțiile sale fiziologice de anxietate. Atunci când un pacient care suferă de tulburare de anxietate generalizată este confruntat cu o problemă de viață și realizează că există posibilitatea unei consecințe negative, acesta

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
anxietate generalizată este confruntat cu o problemă de viață și realizează că există posibilitatea unei consecințe negative, acesta se neliniștește verbalizând consecința(ele) pentru a evita ca imaginile deranjante să i se formeze în minte. In compensație, neliniștea inhibă procesul emoțional necesar pentru a depăși problema generată de anxietate. Datorită faptului că neliniștea provoacă o diminuare a activării fiziologice a pacientului, ea este menținută prin întărire negativă. Neliniști de tip 1, neliniști de tip 2 In lucrările lor recente care se

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să se producă sunt mai mici. Unele comportamente superstițioase (de exemplu, păstrarea unei labe de iepure) ajută, de asemenea, să se liniștească. La fel ca și strategiile de evitare, comportamentele de securizare participă la menținerea psihopatologiei împiedicând expunerea și desensibilizarea emoțională și contribuind la apariția efectului de ricoșeu al neliniștilor. Atitudinea negativă față de problemele de viață Un alt mecanism asociat tulburării de anxietate generalizată este atitudinea negativă față de problemele de viață. Dacă primele lucrări scrise se orientau mai degrabă despre un

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]