14,807 matches
-
vilele Vilele, mașinile... Au salarii mari, umflate Nu le pasă de dreptate! N-aud țara cum suspină Și se zbate În ruină! Vai de țara noastră azi Cum se zbate ceas de ceas Omul simplu, cel de rând Plânge În genunchi rugând Să dea bunul Dumnezeu Domni ca tine Domnul meu Cum ai fost Ștefane odată Unea-i țara toată, toată Putna, clopot când trăgea Lumea toată aduna! La bine și la greu Întărea poporul său „Jertfe“! Mări de sânge-ai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
aici să fie! Iisus Hristos a Înviat A Înviat cu ADEVĂRAT! Amin. Grădina Ghețimani 24.09.2004 În grădina Ghețimani Sunt Măslini milenari Ce veghează În tăcere Multe lacrimi și durere Când rugi mari s-au Înălțat Către Tatăl Împărat! Genunchii și-a aplecat Fruntea-n stâncă și-a lăsat Inima-i se tânguia Lacrimi fața-i brăzda - Rugăciunea - În cer urca. Cel care o Înălța Iisus Hristos era! Toate acestea le făcea Pentru lumea ce o iubea! Iisus! Jertfă s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
scăpăm, Te rugăm și strigăm tare! Ai milă și-ndurare... De copii și animale Că-s lucrul mânelor Tale! Dar dacă am avea credință Am scăpa de suferință! De aceea, creștini și frați Pe gânduri să nu mai stați, În genunchi să vă rugați Ca să nu fim Înecați! Întoarce-te omule Sfârșitul se apropie! Domnul multe ne-a promis ... Dar mai multe ne-a trimis Ca dacă n-am ascultat, Fulgerele ne-au certat Că-ci În zilele din urmă Va fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vor prăbuși! Luna, stele or cădea Soarele se-ntuneca Și toate vor fi-ntristate Pentru c-am făcut păcate Dar atunci va fi târziu... Doamne, la Tine azi vin! Hai creștini, să ne-nchinăm Pe Fecioara s-o rugăm În genunchi cu lacrimi multe... Ca pe noi să nu ne uite Să se roage pentru noi Că suntem În mari nevoi Să ne dea un Cer senin Totdeauna, În veci Amin! Visul Patimilor Domnului Iisus Iată ziua de durere Plină de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pentru curățirea Prutului. După cum afirma marele istoric, în ședința Consiliului județului Fălciu din 4 noiembrie 1866, „orașul Huși până astăzi se află fără șosele [...] Din toate orașele României, va mai fi încă mulți ani cu noroiul pe stradele sale până la genunchi”. Totodată, pentru întreținerea și îmbunătățirea căilor comunale existente în județul Fălciu, Consiliile comunale vor cere locuitorilor comunelor două zile de muncă pe an (cu brațele de la locuitorii fără vite, iar de la cei cu vite câte un atelaj de două vite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
barba. Campion al discursurilor "mara-tonice", la 23 iunie 2001, după o cuvântare de 3 ore, a suferit un "desmayo" pierderea cunoștinței, de scurtă durată, iar la 24 octombrie 2004, la încheierea unui discurs la Santa Clara, a căzut fracturându-și genunchiul stâng și brațul drept. În urma unor probleme complicate de sănătate este supus în 2006 la o suită de operații, ceea ce-l determină să delege, la 31 iunie 2006 temporar prerogativele de șef al statului și guvernului fratelui său, generalul Raul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu Îndărătnicie. Roy nu reușea să scape de el. Omul Îl Înșfăcase zdravăn. - Ia-l pe fraierul ăsta de pe mine! a țipat Roy. L-am lovit pe tip În față de două ori. Strînsoarea i-a slăbit și a căzut În genunchi. - Dă-i să pice, a zis Roy. L-am lovit Într-o parte și am simțit o coastă pocnind. Omul și-a dus mîna-ntr-acolo. Ajutor! a țipat el. Nu a-ncercat să se ridice. - S-o tăiem, am zis. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a făcut foame, am mîncat o farfurie de stridii cu un pahar de bere și m-am simțit brusc atît de obosit, că atunci cînd am ieșit din restaurant, picioarele mă lăsau ca și cum m-ar fi secerat cineva din spatele genunchilor. Am luat un taxi și m-am prăbușit pe pat fără să mă descalț. M-am trezit pe la șase seara și m-am dus la Frank’s. După ce-am dat pe gît trei beri, m-am simțit mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apoi negreala s-a-ntins și i-a acoperit toată fața. Îmi simțeam ochii rostogolindu-se În orbite. Mi-am revenit după cîteva ore. Pat plecase. Eram Întins pe pat, cu gulerul desfăcut. M-am ridicat și am căzut În genunchi. Eram amețit și mă durea capul. Îmi lipseau zece dolari din buzunarul interior. Cred că se gîndise că n-o să mai am nevoie de ei. Peste cîteva zile m-am Întîlnit cu Pat În același bar. - Doamne Sfinte, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cînd În cînd era un tip brunet din Yucatecan, căruia Ike Îi zicea „Jigodia Neagră”. Jigodia Neagră născocise combinația cu crucifixele. Era de fapt foarte religios și făcea-n fiecare an pelerinaj la Chalma, parcurgînd ultimii patru sute de metri În genunchi, pe pietre, cu doi oameni susținîndu-l. După asta era rezolvat pe un an. Fecioara din Chalma pare să fie sfînta patroană a drogaților și hoților mărunți, fiindcă toți clienții Lupitei fac pelerinajul acesta o dată pe an. Jigodia Neagră Închiriază o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai multe ore. CÎnd m-am sculat, aveam hainele Îmbibate de transpirație. Ochii-mi curgeau și mă usturau. Aveam mîncărimi și dureri În tot corpul. M-am Învîrtit În pat, arcuindu-mi spatele și-ntinzîndu-mi brațele și picioarele. Mi-am tras genunchii la pieptși mi-am strîns mîinile Între coapse. Apăsarea mîinilor a declanșat orgasmul sevrajului. M-am ridicat și mi-am schimbat chiloții. În sticlă rămăsese un rest de soluție. L-am băut, am ieșit și am cumpărat patru tuburi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
voce tare și-am știut imediat că așa e. Mi-am luat carabina calibrul 30 din dulap. MÎinile-mi tremurau. Abia am reușit să-ncarc pușca. Am scăpat mai multe cartușe pe podea pînă să reușesc să bag două În Încărcător. Genunchii mi se Înmuiau sub mine. Am coborît și am aprins toate luminile. Nimeni. Nimic. Tremuram Îngrozitor, și pe deasupra mi-era rău de la lipsa drogului! „De cînd nu m-am mai injectat?” m-am Întrebat. Nu-mi aduceam aminte. Am Început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
seară. Aceasta este sărbătoarea cea mai veselă pentru tineretul din mănăstire. Pe când veneau din pădure, soldații germani râdeau de ele... Au venit și la slujbă, dar cu mojicie au stat tot timpul jos, pe când noi eram în picioare sau în genunchi... Slujbele de Paște la mănăstire sunt teribil de lungi; aceasta din ajunul Floriilor a ținut de la 7 la 10 1/2. Mai tot timpul lumânările stinse, o maică citea cazaniile, mormăind atât de încet, încât nu înțelegeam nimic; [aproape toate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a întreba pe nimeni, s-au pus cu niște ciocane mari să le spargă. Maica stariță cu maica Evlampia erau duse la Hagiești după provizii. Călugărițele au ieșit din case, dându-și seama de ce se întâmpla, unele au căzut în genunchi, închinându-se, altele făceau mătănii, invocând urgia lui Dumnezeu. Lipsa de conducere ca să aibă atitudine comună și impozantă le-a lipsit cu totul, căci preoții s-au mulțumit să arate Ausweiss-ul pentru interzicerea rechizițiunilor în mănăstire și să facă cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
În fine, când se întruni pentru prima oară în București Parlamentul României Mari, la validarea deputaților, văzui cu durere o scenă uimitoare: al doilea fu Argeș[ul], deputat I.I.C. Bră tianu. Ardelenii rămaseră singuri pe scaune, cu mâinile lipite de genunchi și capetele plecate. Apoi, când în aceeași sală a Ateneului, Ionel își rosti primul discurs de la declarația războiului pentru a-și explica înaintea țării acțiunea și [a-și] justifica politica din război, discurs care ținu două ședințe, toată Camera, adânc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
presupune evidențierea asemănărilor și a deosebirilor. * Pentru a descoperi fericirea, oamenii încă mai caută. * Nici apele nu știu cât pește se află în ele. * În biserică se intră cu capul descoperit și cu sufletul deschis. * În fața Lui Dumnezeu nu se stă în genunchi, ci drept și iubitor. * Sfârșitul tău nu e sfârșitul lumii. * Doar visele zboară fără de aripi. * Amurgul este prefața unei nopți. * Omul este singurul lui stăpân. * Cele mai elegante femei sunt florile de câmp. * Răzbunarea este cea mai prolifică armă. * Prostia
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
când opera aceluia se impune cu tot mai multă forță, masa îl ridică la rang de geniu, erou, zeu, adică tot un fel de eliminare din rândul oamenilor. Cu alte cuvinte întâi îl răstignește și pe urmă se târăște în genunchi, cu fruntea în țărână înaintea lui". Diagnosticarea este cât se poate de exactă și rămâne valabilă până în ziua de azi când vocile se întretaie într-o polemică mult mai subtilă, fiecare din preopinenți luând atitudine tranșant belicoasă de parcă și-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bună și ne-a servit cu câte un păhărel, spunându-i soției sale că așa ar vrea să fie și el.... Dar anii au trecut și acuma nu mai pot să urc pe munți, doar dacă o să mă operez la genunchi, toate acestea mi se trag de la vara anului 2007 când am urcat pe Tărâța iar la coborâre am simțit că nu mai pot de durere la genunchiul stâng, practic nu mai puteam face nici un pas înainte, spre vale. Culmea era
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
nu mai pot să urc pe munți, doar dacă o să mă operez la genunchi, toate acestea mi se trag de la vara anului 2007 când am urcat pe Tărâța iar la coborâre am simțit că nu mai pot de durere la genunchiul stâng, practic nu mai puteam face nici un pas înainte, spre vale. Culmea era că puteam merge la deal, dar doar atâta. Prin mintea mea au trecut atunci foarte multe lucruri, inclusiv să sun la 112, dar mă gândeam la rușinea
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad asabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Într-adevăr, nu am, dar nici tu nu ai. Eu am avut așa un unchi în CC, dar a fost pensionat medical. Îl apucau tot mai des niște crize la care oriunde era, pe stradă sau aiurea, se așeza în genunchi și începea să se închine și să bată mătănii... Au trebuit să-l pensioneze, că era un membru de partid merituos și cu trecut revoluționar cunoscut. Dar Doamne, ce stafii îi bântuiau sufletul, ce fapte groaznice, grele și nedrepte îi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
obții un post și te prezinți la o discuție de prezentare, nu uita că cel care te primește, poate viitorul șef, nu este un adolescent cu păr zburlit, șapca cu cozorogul într-o parte și cu turul pantalonilor atârnând până la genunchi. Dacă te vei prezenta așa, nu vei avea nici o șansă, chiar dacă ești ultra modernist, frumoas, deștept și puternic. Îmi amintesc de o înțelepciune preluată de la Dale Carnegie care spunea așa: „În ceea ce mă privește, mă dau în vânt după fragi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern dar cu un conținut important, vrednic de remarcat: „Leagănele noastre erau vopsite cu culori strălucitoare pe bază de plumb. Cu bicicleta, nu aveam cască de protecție, nici protecții pentru coate și genunchi. Beam apă de la robinet, de la țeava din grădină, de la furtun. Când ne era sete, pur și simplu beam apă. Nimeni nu se gândea la sticla de apă minerală. La cea de apă plată, nici atât. Ieșeam afară să ne jucăm și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dar născocea tot felul de subterfugii pentru a-și justifica chiulul de la lectură. După cronica cu pricina, m-am întâlnit pe stradă cu el și, când m-a văzut, se aștepta ca un pârlit ca mine să-i cadă în genunchi, mulțumesc, maestre, că m-ați băgat în seamă. Câtă mărinimie, Dumnezeule, așa ceva nu mai găsești în ziua de azi! I-am spus că la mine la țară maniheiștii ăștia erau ceva mai rari, dar un singur lucru m-ar interesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dar, când a ieșit Șăfu, unii mai căcăcioși deja schimbaseră stăpânul, bravo, moșule, îl lăudau. Șăfu a trecut, s-a îmbrăcat în liniște, ne-a zis „Servus“, cu vocea aia a lui seacă, și a tăiat-o. Șubi era în genunchi și-și culegea măselele. Abia după aia am aflat că se apucase Șăfu să tragă de fiare. Venea la școală, la sala de sport. Sâmbăta trăgea de fiare și făcea jogging pe stadion. Se simțea amenințat și se pregătea. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]