15,723 matches
-
satul Dâlma, care aparține comunei, în locul numit Dealul Vâlculeștilor , a fost localizat un cimitir român, după cum menționa același arheolog. Locul este menționat și de către revizorul școlar N. D. Spineanu în timpul căruia s-a făcut descoperirea unei pietre inscripționate cu litere latine. Această piatră se află la bisericuța din satul Dâlma și locuitorii n-au vrut s-o doneze sub nicio formă până când nu li s-a promis de către autorități că li se va ridica în sat o școală, după cum sublinia revizorul
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
29 ianuarie 1522, când nepoții lui Petru Oarță vând mitropolitului Teoctist o treime din jumătate de sat Orțăști, se menționează faptul că această poiană a fost luată de bunicul domniei mele, Ștefan Voevod, din hotarul Orțeștilor, pentru moartea unui episcop latin (catolic), ce a fost omorât acolo. Un alt înscris din 20 decembrie 1518 menționează un act similar. Cert este că din cauza evenimentului amintit domnitorul aplică drept pedeapsă legea țepuirii pentru pământ, anume confiscarea de către domnie pentru mulți ani a unor
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
slav "kurčo" (loc defrișat, curătură), respectiv sinonimul său slavon "krč" sau "krči", sau de origine germană, preluat de la mănăstirea Cârța. În cea de-a doua variantă originea numelui este explicată etimologic din germanul "Kerz(e)" (în trad. "lumânare", "candelă"), denumirea latină a conventului mănăstirii Cârța fiind "Sancta Maria de Candelis". Localitatea Cârțișoara este situată în vecinătatea Munților Făgărașului, pe malul pârâului Cârțișoara, la sud de șoseaua națională Sibiu-Brașov. Satul se află pe itinerariul șoselei care traversează Munții Făgărașului. Localitatea Cârța Românească
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
pe actualul amplasament (sus pe un deal la cca.100 metri deasupra satului) tocmai pentru a putea rezista mai mult împotriva cotropitorilor. Sașii au numit satul Neudorf (dupa unii ei nu au făcut altceva decât au tradus în germană denumirea latină a satului care era NOUA VILLA). În afară de biserica evanghelică în sat mai sunt două biserici: una catolică (aflată în paragină în ultimii 50 de ani) și una ortodoxă. Populația satului a fost în continuă creștere pînă în anul 1989 cînd
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
spital creștin-medical-social fondat în 1992, compus dintr-o secție de îngrijire a bolnavilor în fază terminală, o secție de recuperare neuromotorie și un cabinet medical pentru pacienți ambulatoriu. Așezare rurală dacică. Prima atestare documentară în 16 septembrie 1309, sub denumirea latină "Sanctus Ladislaus" ("Sfântul Ladislau") . Cele mai vechi date despre populația săsească din localitate datează din 1488, când au fost recenzate 77 de gospodării, o școală cu un învățător, o moară cu un morar și 16 case părăsite. Populația se poate
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
din Alba Iulia să pună în stăpânirea unor moșii, cum ar fi Mălâncrav și Roandola, pe Nicolae Csupor, voievodul Transilvaniei . Soția lui Nicolae de Șmig, Potencia (Potencia vocatis Nicolavi de Somogyom consortibus), este menționată în trei ample documente în limba latină, emise în 12 iulie 1448, 22 mai 1449 și 17 octombrie 1451 . Cele trei acte, aflate unul în completarea celuilalt, reglementează disputa dintre comunitățile din Dumitru și Târpiu și nobilii din Sângeorz. Locuitorii celor două sate au cumpărat de la nobilii
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Turnu Roșu (în dialectul săsesc "Ridenturm", în , în , în limba latină" Rubra Turris ") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea se află situată la 24 km sud de Sibiu și la o distanță de 79 km sud de Mediaș , pe malul Oltului, în
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
de sași în 1360, lîngă Boita, județul Sibiu. A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Țara Românească. Prima atestare documentara apare în diplomă latină a regelui maghiar Ladislau al V-lea din anul 1453, prin care comună a fost încorporată la cele Șapte Scaune ale provinciei Cibiniensis și data în administrarea celor Șapte Juzi, împreună cu alte șase comune învecinate: Boita (dialectul săsesc Issenderf, , ), Tălmacel
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
potrivit Legii XXXIII, pe lângă fiecare dregătorie comunală au fost înființate oficii de stare civilă. Parohia Racovița a ținut și ea astfel de matricole, cea mai veche mențiune despre ele datând din anul [[1784]], în [[1803]] acestea fiind „"purtate"” în limba latină de către preotul Chiril Țopa. Dintre aceste documente, în ziua de astăzi au mai rămas doar: Este incontestabil faptul că la mijlocul secolului al XX-lea, majoritatea racovicenilor erau urmașii foștilor grăniceri de odinioară aduși aici de prin toate colțurile Transilvaniei. Cum
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
dată se face cu ocazia unui ""jurământ al magistratului Ioachim împreună cu cei 49 cojucători, în procesul cu comitele Imbre"". Unul dintre cei care depun jurământul este și nobilul Lucaciu, fiul lui Iacob de Badon. În documentul original, redactat în limba latină, pentru denumirea localității se folosește termenul de ""Baldum"" (Iacobus Baldum 1323). Alte atestări documentare au fost făcute în anii 1391 ("Baldon"), 1428 ("Nag-Boldon, Felse-Baldon"), 1452 ("Nag-Baldon"), 1523 (praed. "Pwztha Baldon"), 1524 ("Kisbaldon"), 1596 ("Badok"), 1760-1762 ("Badon"), 1850 ("Badon"). În anul
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
persoanele importante care i-au vizitat colecția se numără împăratul Franz Iosif I și marele istoric german Theodor Mommsen. Legat de colecția sa există și o glumă povestită chiar de baron. Văzând împăratul o inscripție funebră cu textul în limba latină “incomparabili feminae-conjugi charissimae” (incomparabilei femei, consoartei preaiubite) a spus: “se pare că cei doi n-au trăit mult timp împreună, altfel n-ar fi lăudat-o așa”. Pe teritoriul satului Tuștea, aparținător comunei, au fost descoperite ouă de dinozaur. Locul
General Berthelot, Hunedoara () [Corola-website/Science/300548_a_301877]
-
și în prezent datarea evenimentului din anul 1771. Acesta este confirmat și de faptul că unul dintre altarele secundare a fost construit în 1776, ceea ce lasă de înțeles, că biserica exista deja. Biserica are un plan în formă de cruce latină, cu o lungime de 41 m și o lățime de 12 m. Forma finală a dobândit-o în secolul al XIX-lea, când prin contribuția financiară a familiei Mélik biserica a fost extinsă cu 6 metri în 1899. Turnul cu
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
la formele primare ale creștinismului. Doctrina Bisericii Reformate se bazează pe interpretările scrierilor din Noul Testament enunțate de Jean Calvin și Ulrich Zwingli. Dat fiind că cei doi fondatori au activat în Elveția (Zwingli la Zürich, iar Calvin la Geneva), denumirea latină a învățăturii propagate de ei este "Confessio Helvetica" ("credința elvețiană"), spre deosebire de "Confessio Augustana" ("credința de la Augsburg"), adică cea răspândită de Martin Luther. Totuși nu poate fi spus că cele două gândiri sunt antagoniste, ba încontră, izvăresc dintr-o sursă comună
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
trecători, mulțimea începând să scandeze lozinci anticomuniste. Acțiunea de protest a generat mișcarea populară din Timișoara, punctul de pornire al Revoluției anticomuniste române din 1989. Biserica Reformată din România urmărește tradițiile reformei protestante elvețiene, care a refuzat de la început liturghia latină împreună cu cea bizantină, care sunt rituri imperiale sau împărătești. Ele s-au format la curțile împăraților romani de Răsărit și Apus, drept aceea au un fast deosebit. Limba slujbelor este maghiara, iar în orașele mari din Vechiul Regat, de exemplu
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
legate de apariția și răspândirea protestantismului elvețian în Ungaria. Diferența între muzica bisericească reformată și cea catolică este clară, chiar dacă cele două izvoresc dintr-o sursă comună. Marea noutate a reformei a fost introducerea cântării comune în cadrul liturghei. În locul cântecelor latine au devenit folosite cele în limba maghiară. În perioada comunistă cenzura a influențat și tipărirea cărților de cântece. Au fost interzise folosirea cântecelor nr. 32 "("Binecuvântează-l, Doamne, pe maghiar")" și 33. "("Szózat")". Cele două melodii erau scoase, însă clerul
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
persoanele importante care i-au vizitat colecția se numără împăratul Franz Iosif I și marele istoric german Theodor Mommsen. Legat de colecția să există și o glumă povestita chiar de baron. Văzând împăratul o inscripție funebra cu textul în limba latină “incomparabili feminae-conjugi charissimae” (incomparabilei femei, consoartei preaiubite) a spus: “se pare că cei doi n-au trăit mult timp împreună, altfel n-ar fi lăudat-o așa”. http://www.albanianhistory.net/texts 20 1/AH1913 9.html http://dbpedia.org/page/General Berthelot
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
din județul Mureș, Transilvania, România. Tirimia - localitate situată în centrul Podișului Transilvaniei, în județul Mureș, pe râul Niraj, aproape de confluența acestuia cu Mureșul (lângă orașul Ungheni). Localitatea a fost atestată documentar din secolul al XIV-lea. Denumirea vine din expresia latină “ter emit” - de trei ori cumpărat, probabil datorită prețului mare plătit pentru moșie de către cumpărător. Domeniul a aparținut nobilului maghiar Bethlen Solymosy, care avea reședința într-un castel, parțial demolat după 1945. Populația este eterogenă, alcătuită din români (cca. 77
Tirimia, Mureș () [Corola-website/Science/300597_a_301926]
-
cele referitoare la cadastrul funciar. Pentru localitatea Idicel sunt cele inventariate în Colecția de evidență cadastrală sub cotele 2067 - 2081. Documentul inventariat la numărul 2067 are denumirea: „Descrierea hotarului comunității contribuitoare Idicel (Idecspataka)”, fiind redactat în limba română cu alfabet latin. Reproduc în continuare câteva rânduri: "„Marele Principat al Transilvaniei. Comisariatul cercului Gurghiu, cercul de prețuire numărul 47”", urmează titlul, după care continuă "„Satulu Idicel se mărginește cu cinutul comunității Ideciului de Sus (Ober Idets) apoi cu acela a lu sateloru
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
dat deoarece în centrul comunei era o luncă în care pe malul râului, există un brad falnic, de care plutașii își legau plutele și la umbra căruia poposeau. În cadrul localității se remarcă o vastă toponimie de origine autohtonă geto dacă, latină, precum și de proveniență slavă:7 Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea Rogoazei, Fântânel, Arsa, Pârâul Arsița. - termeni
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
localității se remarcă o vastă toponimie de origine autohtonă geto dacă, latină, precum și de proveniență slavă:7 Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea Rogoazei, Fântânel, Arsa, Pârâul Arsița. - termeni compuși de origine autohtonă și latină: Pârâul Ursului; - termeni proveniți de la popoarele slave: Izvorașul, Poiana Drăgusului, Pârlituri. Cele mai numeroase toponime și microtoponime, provin din terminologia ocupațiilor de bază
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea Rogoazei, Fântânel, Arsa, Pârâul Arsița. - termeni compuși de origine autohtonă și latină: Pârâul Ursului; - termeni proveniți de la popoarele slave: Izvorașul, Poiana Drăgusului, Pârlituri. Cele mai numeroase toponime și microtoponime, provin din terminologia ocupațiilor de bază, ale românilor, care le-au practicat dintotdeauna. Evoluția acestor ocupații a fost lentă, terminologia ocupațiilor, regăsindu-se
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Urmează alte șiruri de coline, tot mai îndepărtate de centrul de comună, ramificate ce coboară din Munții Gurghiului, în partea de sud a comunei: Făgețel, Poiana Negri, Poiana Butucilor, Făget, etc. Majoritatea termenilor sunt de origine autohtonă geto- dacă și latină, ce dovedesc existența unei populații românești, care au preluat termenii de la strămoșii lor. Termenii de origine slavă, au pătruns dinspre Moldova, odată cu migrația slavilor dinspre Moldova. Localitatea Lunca Bradului este destul de tânără. Atestarea localității, ar putea fi dată de descoperirea
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Biserica Primul preot din istoria bisericii satului „popa Vasilie din Stroești” este menționat la 8 aprilie 1644, ca martor la o învoială între frați (Leonăchescu, 2001). Pe harta Țării Românești întocmită în anul 1700 de stolnicul Constatin Cantacuzino, transcrisă în latină și tipărită de către Anton Maria Del Chiaro, la Veneția în anul 1718, satul Stroești - Argeș figurează cu biserică (Leonăchescu - Năndrașu, 1981). Biserica veche de lemn a fost „făcută de un Gheorghie Ciovică” conform documentului din 24 decembrie 1753 (Leonăchescu, 2001
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Mihai Sigiliul Acest act este de cea mai mare valoare documentară și istorică pentru dreptul de proprietate a locuitorilor satului nostru de sute și sute de ani asupra terenurilor agricole și forestiere aparținătoare de satele Livadia. Este scris în limba latină, pe piele de căprioară și cu litere aurite, a fost multă vreme în posesia membrilor familiei preotului Vladislav. Ultimul posesor al actului a fost Vladislav Silviu, decedat în anul 1986, nu se știe cum și din ce motive a predat
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de Zloți ungurești. Până în anii 1960-70 cărțile bisericești de cântări - în strană - erau scrise în românește, dar cu litere slavone (cunoscute de cantori). Aceste cărți au existat în biserică până în ultimul deceniu. În prezent noile cărți sunt tipărite cu caractere latine. Despre biserica din Livadia de Coastă, asezată sub deal, la marginea satului, pe un teren mai ridicat ( cu cimitirul în incintă ), nu posedăm date. Ea este vizibilă de la distanță, construită posibil tot in secolul XIX, după stilul constructiv folosit. În
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]