12,546 matches
-
la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie. În 1882 - după absolvirea Seminarului Central - se înscrie la Facultatea de Medicină din București. Cu sprijinul lui Victor Babeș, în al cărui laborator de Anatomie Patologică și Bacteriologie începuse să lucreze ca preparator, își continuă studiile începând din 1889 la Paris în clinica de maladii ale sistemului nervos din spitalul "Salpetrière" condusă de Jean-Martin Charcot. Aici cunoaște pe Pierre Marie, cu care va întreține strânse legături
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
Diabetes Association (ADA) definește DZG ca diabetul apărut în timpul sarcinii, care nu este clar diagnosticat anterior ca diabet zaharat [3, 4]. DZG este acela care debutează după săptămâna 24-28 de sarcină și care se diagnostichează prin prezența unei singure valori patologice a glicemiei, în cursul Testului de toleranță la glucoză oral (TTGO), cu 75 g de glucoză, nemaifiind necesare cel puțin 2 glicemii patologice, cum se considera anterior. De fapt, noile recomandari pentru diagnosticul și clasificarea DZG au fost publicate, pentru
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
-
acela care debutează după săptămâna 24-28 de sarcină și care se diagnostichează prin prezența unei singure valori patologice a glicemiei, în cursul Testului de toleranță la glucoză oral (TTGO), cu 75 g de glucoză, nemaifiind necesare cel puțin 2 glicemii patologice, cum se considera anterior. De fapt, noile recomandari pentru diagnosticul și clasificarea DZG au fost publicate, pentru prima dată, în martie 2010 și aparțin “The International Association of Diabetes and Pregnancy Study Group” (IADPSG). Orice definiție a DZG trebuie să
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
-
de sarcină TTGO, cu 75 g de glucoză pulvis; în plus, au fost stabilite noi valori de diagnostic pentru glicemia a jeun, la o oră și la 2 ore în cursul TTGO și s-a decis că o singură valoare patologică poate pune diagnosticul de diabet. Utilizând noile criterii de diagnostic, va crește semnificativ prevalența DZG, mai ales pentru că este suficientă o singură valoare peste normal pentru punerea diagnosticului, și nu două valori ca și până acum. ADA recunoaște și anticipează
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
-
Un raport aparte există între psihologie și logică. Psihologia studiază fenomenele psihice printre care există și gândirea. Ea cercetează gândirea ca proces psihic în complexitatea lui internă și externă adică în legile sale de proces psihic de cunoaștere normală și patologică și în relațiile sale cu condițiile și factorii externi gândirii cum ar fi memoria, afectivitatea, imaginația, stările neurofiziologice, cu evoluția individuală. Logica se ocupă numai de condițiile gândirii normale, corecte luând în considerare formele eronate doar în vederea delimitării și prescrierii
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
istoricul Robert G. L. Waite a propus teoria că Hitler ar fi suferit de . Istoricii Henrik Eberle și Hans-Joachim Neumann consideră că în timp ce Hitler suferea de un număr de boli, inclusiv boala Parkinson, el nu s-a confruntat cu iluzii patologice și a fost întotdeauna pe deplin conștient și responsabil pentru deciziile luate. Teoriile despre starea medicală a lui Hitler sunt greu de dovedit și a pune prea mult accent pe ele poate avea efectul de atribuire a multor evenimente și
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
care înseamnă reingestia crotinelor de către iepure. Cecotrofia la iepure este un act fiziologic normal, absolut necesar și deosebit de important pentru hrănirea iepurelui. La om, ingerarea de materii fecale (coprofagia) este considerată o perversiune alimentară. Această tulburare gravă, constând în tendința patologică de a mânca fecale, care apare la unii bolnavi mintali aflați în stadiu grav, de exemplu de neurosifilis, mai poartă și denumirea de "scatofagie". Coprofagia este rar întâlnită în perversiunile sexuale și constă în ingerarea excrementelor. Apare în oligofrenie, demență
Coprofagie () [Corola-website/Science/319066_a_320395]
-
ul, denumit și etilism, este o intoxicație alcoolică cronică, o stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool. Prin alcool se are în vedere etanolul. Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oară de către medicul suedez "Magnus Huss" în 1849. În secolul 19 și la începutul secolului 20 pentru dependența de alcool se
Alcoolism () [Corola-website/Science/319369_a_320698]
-
nu se încadrează în normele de comportare în societate. Termenul definea în trecut numai o aberație de la comportarea unui om normal (). Că această comportare neobișnuită este legată de o boală, exista în medicină numai o presupunere vagă despre o cauză patologică. Astfel epilepsia sau tulburările cauzate de traumatismele cerebrale erau încadrate de medici tot la nebunie. Aceste fenomene erau interpretate diferit în funcție de rigiditatea normelor sociale, religie, cultură și perioada istorică. Din această cauză medicina modernă care are criterii conturate mai clare
Nebunie () [Corola-website/Science/315577_a_316906]
-
tablouri este felul extraordinar de expresiv în care tratează mâinile. În mare parte dintre acestea - și mai ales în "Autoportret cu ceramică neagră" (1911) - regăsim degetele răsfirate misterios în formă de "V", atitudine probabil desprinsă din manualele ilustrate ale "gesturilor patologice" care se bucurau de o foarte mare popularitate la acea vreme în Viena. În schimb, când pictează propriul său nud, artistul pare să-și chinuiască trupul, îl prezintă descărnat, schilodit; chipul și părul care i se ridică în cap, ca și cum
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
de ani, chiar dacă boala continuă să avanseze. În 1868, neurologul francez Jean-Martin Charcot (1825-1893) a fost prima persoană care a considerat că scleroza multiplă este o boală de sine stătătoare. Pe baza rapoartelor anterioare și a propriilor considerații clinice și patologice, Charcot a denumit boala "scleroză în plăci". Cele trei semne de scleroză multiplă cunoscute în prezent ca triada Charcot sunt nistagmusul, tremorul de acțiune, și vorbirea sacadată (vorbire explozivă), deși acestea nu sunt specifice exclusiv pentru SM. Charcot a identificat
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
totodată și apariția unor tulburări cognitive, și și-a descris pacienții ca având o „slăbire pronunțată a memoriei” și „dificultăți de percepție”. Înaintea lui Charcot, Robert Carswell (1793-1857), profesor britanic de patologie, și Jean Cruveilhier (1791-1873), profesor francez de anatomie patologică, au descris și ilustrat mai multe dintre manifestările clinice ale bolii, fără a o recunoaște însă ca pe o boală de sine stătătoare. Mai clar, Carswell a descris leziunile descoperite ca „leziuni importante ale măduvei spinării, însoțite de atrofie". Pe
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
având drept urmare tulburări ale stării de veghe până la pierderea cunoștinței. Factorii etiologici se pot grupa în primari (acționează direct asupra SNC - traume, infecții, intoxicații exogene cu toxine neuro- și psihotrope, dereglări cerebrovasculare și de lichid cefalorahidian, neoplazii) și secundari (procese patologice extracerebrale cu implicarea ulterioară a structurilor nervoase - insuficiența respiratorie, circulatorie, hepatică, renală, dereglări endocrine, metabolice etc). Astfel, în afecțiunile primare ale SNC drept factor patogenetic se pronunță diminuarea debitului sanguin cerebral, care ulterior induce dereglarea metabolismului neuronal și glial. În
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
Insufuciența hepatică reprezintă un proces patologic integral apărut la sistarea parțială sau totală a funcțiilor ficatului și manifestat prin dishomeostazii, dismetabolisme generale și dereglări circulatorii sistemice incompatibile cu viața. Insuficiența hepatică este numitorul comun patogenetic, la care eventual pot parveni toate afecțiunile hepatice. În funcție de mecanismul de
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
cu viața. Insuficiența hepatică este numitorul comun patogenetic, la care eventual pot parveni toate afecțiunile hepatice. În funcție de mecanismul de acțiune factorii hepatopatogeni se clasifică în: Patogenia generală a insuficienței hepatice constă în dezvoltarea consecutivă sub acțiunea factorilor etiologici a proceselor patologice în formă de leziuni, distrofii și necroza hepatocitelor, inflamația, atrofia și sclerozarea ficatului cu reducerea succesivă a funcțiilor. Manifestările insuficienței hepatice sunt consecutive pierderii funcțiilor ficatului. Dereglările metabolismului glucidic constau în diminuarea funcțiilor hepatice de glicogenogeneză, gluconeogeneză, depleția glicogenului în
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
al insuficienței hepatice sunt dismetabolismele generale (hipoglicemia, hipoproteinemia, hiperlipidemia, hipercolesterolemia), dishomeostaziile generale (hipercetonemia, acidoza metabolică, hiperamoniemia, hipernatriemia, hipoxia, hiperenzimemia), dismetabolismele locale (infiltrația și distrofia grasă a ficatului, miocardului, rinichilor), dereglări circulatorii locale - cerebrale, hepatice și insuficiența circulatorie sistemică. Efectul proceselor patologice integrative inițiate de insuficiența ficatului sunt ulterior localizate în diferite organe în formă de procese patologice locale secundare - leziuni celulare, distrofii celulare, necroză, inflamație, atrofie, sclerozare în ficat, miocard, rinichi, creier. Procesele patologice secundare în rinichi se finalizează prin insuficiență
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
hipernatriemia, hipoxia, hiperenzimemia), dismetabolismele locale (infiltrația și distrofia grasă a ficatului, miocardului, rinichilor), dereglări circulatorii locale - cerebrale, hepatice și insuficiența circulatorie sistemică. Efectul proceselor patologice integrative inițiate de insuficiența ficatului sunt ulterior localizate în diferite organe în formă de procese patologice locale secundare - leziuni celulare, distrofii celulare, necroză, inflamație, atrofie, sclerozare în ficat, miocard, rinichi, creier. Procesele patologice secundare în rinichi se finalizează prin insuficiență renală acută. Leziunile secundare ale miocardului se manifestă prin tahicardie, insuficiență cardiacă, aritmii. În tractul digestiv
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
hepatice și insuficiența circulatorie sistemică. Efectul proceselor patologice integrative inițiate de insuficiența ficatului sunt ulterior localizate în diferite organe în formă de procese patologice locale secundare - leziuni celulare, distrofii celulare, necroză, inflamație, atrofie, sclerozare în ficat, miocard, rinichi, creier. Procesele patologice secundare în rinichi se finalizează prin insuficiență renală acută. Leziunile secundare ale miocardului se manifestă prin tahicardie, insuficiență cardiacă, aritmii. În tractul digestiv survin eroziuni, hemoragii. Modificările respirației externe se manifestă prin respirația periodică Kussmaul, hiperventilație, alcaloză respiratorie, exhalația cu
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
digestiv survin eroziuni, hemoragii. Modificările respirației externe se manifestă prin respirația periodică Kussmaul, hiperventilație, alcaloză respiratorie, exhalația cu miros ”hepatic” - miros de paie mucezite. Ischemia hipofizei conduce la necroză cu dezvoltarea panhipopituitarismului, inclusiv și a diabetului insipid. În creier procesele patologice celulare se traduc prin leziuni cerebrale cu comă hepatică. Coma hepatică reprezintă dereglări grave ale activității nervoase - a activității nervoase superioare cu pierderea cunoștinței, pierderea reflexelor necondiționate, dereglarea funcțiilor vitale - respirația, circulația, funcțiile animale și vegetative. Coma hepatică parcurge în
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
superioare cu pierderea cunoștinței, pierderea reflexelor necondiționate, dereglarea funcțiilor vitale - respirația, circulația, funcțiile animale și vegetative. Coma hepatică parcurge în evoluția sa câteva stadii: coma ușoară - cu pierderea cunoștinței; coma de gravitate moderată - lipsa reacției la excitanții algici, apariția reflexelor patologice (Babinski); coma profundă - dereglări ale respirației, circulației, dereglări metabolice, pierderea funcțiilor vegetative, hipotermia; coma terminală - prăbușirea presiunii arteriale, sistarea respirației, stop cardiac, moartea.
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
mai adesea el se dezvoltă în segmentul abdominal al arterei aortice și la nivelul vaselor creierului (anevrism cerebral). În majoritatea cazurilor este asimptomatic. Termenul se mai folosește - în cadrul unor cuvinte compuse, pentru o descrie condiția în care apare o dilatație patologică segmentară situată la nivelul peretelui inimii - cel mai frecvent situată la nivelul ventriculului stîng și adesea consecința unui infarct miocardic transmural.
Anevrism () [Corola-website/Science/318844_a_320173]
-
formarea unei amestec uniform al cromatinei cu citoplasma, membrana plasmatică se distruge rapid, citoplasma se revarsă în afară cu efect dăunător asupra celulelor înconjurătoare. Aceasta provoacă o reacție imunitară a organismului cu răspuns inflamator. Necroza este prin urmare un fenomen patologic. Moartea celulară programată are un rol esențial în dezvoltarea țesuturilor, atât la animale cât și la plante. Cercetări efectuate asupra embrionului de găină, în special asupra dezvoltării tubului neural, au arătat cum proliferarea selectivă a celulelor combinată cu o apoptoză
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
se desfășoară și procesul îmbătrânirii, acesta reprezentând inexorabilul declin al capacității de menținere a homeostazei fiziologice. Îmbătrânirea reprezintă pierderea treptată a masei celulare dintr-un organism, prin apoptoza controlată genetic. O pierdere celulară prematură sau excesivă rezultă într-un proces patologic de îmbătrânire precoce (de ex.: Sindromul Werner sau "Progeria adultorum"), care duce la disfuncții de organe. Senescența celulară este un fenomen prin care celulele diploide pierd capacitatea de a se divide. În culturi de țesuturi, numărul de diviziune al celulelor
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
Bossuet și la din Paris, obținând bacalaureatul în 1896. Ulterior a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Paris și a fost extern în serviciul de neurologie dirijat de Joseph Babinski la și intern, apoi preparator în laboratorul de anatomie patologică al profesorului , fiind numit ulterior profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Nancy. Spirit aventuros și iubind călătoriile, Jean Clunet a vizitat Marocul în 1912 fiind implicat involuntar în răscoala de Fès în aprilie 1912. Doctorul Jean Clunet
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
Ulterior a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Paris și a fost extern în serviciul de neurologie dirijat de Joseph Babinski la și intern, apoi preparator în laboratorul de anatomie patologică al profesorului , fiind numit ulterior profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Nancy. Spirit aventuros și iubind călătoriile, Jean Clunet a vizitat Marocul în 1912 fiind implicat involuntar în răscoala de Fès în aprilie 1912. Doctorul Jean Clunet a fost primul care a demonstrat că îmbolnăvirea de
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]