12,874 matches
-
am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa și mi-a arătat un pistol automat. Adevărat, nu jucărie. Nu mă prea pricep eu la arme, dar nu mă îndoiam că era vorba de un Browning sau de un Beretta. Văzusem destule filme. Avea și un cartuș de rezervă, și o cutie cu gloanțe. Presupun că știi să manevrezi așa ceva, zise fata. — Glumești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Beretta. Văzusem destule filme. Avea și un cartuș de rezervă, și o cutie cu gloanțe. Presupun că știi să manevrezi așa ceva, zise fata. — Glumești! am exclamat eu uimit. N-am pus în viața mea mâna pe un pistol. — Eu mă pricep binișor. Am exersat ani de zile. Mai ales când mergeam la vila noastră din Hokkaido, mă retrăgeam printre dealuri și a mea era lumea. De la zece metri țintesc cu exactitate un obiect de mărimea unei cărți poștale. Îți place, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu exactitate un obiect de mărimea unei cărți poștale. Îți place, nu? — Ești grozavă! De unde ți-ai procurat așa ceva? Chiar că ești tont! zise fata resemnată. Tot nu știi că poți procura orice dacă ai bani? Lasă, dacă nu te pricepi, îl țin eu. — Dar ai grijă să nu mă împuști din greșeală pe întuneric. Nu mai am chef și de alte răni. — Stai liniștit! Sunt foarte atentă. A băgat pistolul în buzunarul drept al taiorului. Mi se părea tare ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
special o fi și ăla! Bine croit, nimic de zis. A deschis apoi carnețelul cu coperte din piele pe la jumătate și a studiat îndelung, la lumina becului, o anumită pagină. Mi-am aruncat și eu privirile peste ea, dar nu pricepeam nimic. Era plină de simboluri, cifre, litere. — E carnețelul bunicului. Doar el și cu mine înțelegem ce scrie aici. Planuri, evenimente petrecute... toate sunt notate aici. Mi-a spus că dacă pățește ceva, să citesc neapărat carnețelul. Ia, stai! Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
roz în rucsac. Ceasul arăta aproape douăsprezece noaptea. Mai aveam fix douăsprezece ore la dispoziție până la anularea programului. — E plin cu tot felul de calcule speciale aici, zise fata. Cantitatea de lumină consumată, viteza de dizolvare, valoarea rezistenței, ecuații... nu pricep nimic. — Lasă ce nu înțelegi! Nu prea avem timp, așa că uită-te doar peste ceea ce pricepi, numai peste codurile pe care le poți descifra. — N-am ce descifra. Ce vrei să spui? Mi-a întins carnețelul și mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
anularea programului. — E plin cu tot felul de calcule speciale aici, zise fata. Cantitatea de lumină consumată, viteza de dizolvare, valoarea rezistenței, ecuații... nu pricep nimic. — Lasă ce nu înțelegi! Nu prea avem timp, așa că uită-te doar peste ceea ce pricepi, numai peste codurile pe care le poți descifra. — N-am ce descifra. Ce vrei să spui? Mi-a întins carnețelul și mi-a arătat ceva cu degetul. Nu era nici un cod, ci un „X“ uriaș și data. Era indicată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tău e de-a dreptul maniac în materie de uși secrete. — De ce zici asta? Nu e maniac. Nu are deprinderi ciudate și nici n-a făcut tot ce-a făcut numai din obsesie. Este puțin mai dotat decât alții și priceput într-o mulțime de domenii. De la astronomie până la genetică. Nu mai e nimeni ca el. Mulți fac pe nebunii prin ziare și pe la televizor, dar toți sunt niște farsori. Bunicul e un geniu. — Pe cei din jur nu-i interesează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ci chiar funia de nailon. De ea mă agățasem. Am realizat într-o fracțiune de secundă că eram ca o rufă spălată pusă la uscat în bătaia vântului. Poate chiar îmi plăcea să-mi asum un astfel de rol. Nu pricep de ce-mi treceau prin cap asemenea lucruri. Pentru că dobândisem obiceiul de a face tot felul de analogii așa cum îmi convenea mie? Posibil. Următorul lucru pe care l-am realizat a fost că nu-mi simțeam trupul de la talie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât îmi imaginasem. Nu aveam de ce să mi le sprijin sau să mi le agăț. Am lăsat funia deoparte și am decis să mă ridic în mâini. Trupul îmi atârna greu, lespedea era plină de sânge și foarte alunecoasă. Nu pricepeam de ce era așa, dar nici n-aveam timp să mă gândesc la fleacuri. Mi-am atins rana de colțul stâncii și am avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul. Parcă mă călca intenționat în picioare... mă călca până-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pic. — Vrei să-mi spui și mie care sunt presupunerile tale? Poate te ajut. Umbra și-a scos mâinile din buzunare, a suflat în ele ca să le încălzească și apoi și le-a frecat de genunchi. Ți-e imposibil să pricepi ceva acum. Eu sunt slăbită fizic, dar tu ești terminat psihic. Mintea ta nu funcționează cum trebuie. Trebuie să-ți revii neapărat. Și eu la fel. O să încerc să mă gândesc singură la toate. Tu vezi-ți de tine. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât, dar acel moment va rămâne pe vecie așa și nu-l mai poate modifica. Congelare a momentului, i-aș zice. — Stați puțin. Deci, ar fi vorba de două sisteme de gândire diferite în interiorul aceluiași individ, nu? — Bravo! Așa e. Pricepi extraordinar de repede. Mă bucur că nu m-am înșelat în ceea ce te privește. Ai dreptate. Sistemul de gândire A se păstrează nealterat, pe când celelalte - A1 , A2, A3 - se modifică mereu. Ca și când ai avea în buzunarul drept al pantalonilor un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
șase: detalii legate de naștere, familie, educație, rezultate școlare, viață sexuală, înclinație spre băutură. Absolut tot ce ne interesa. V-au dezbrăcat ca pe niște prunci și au pătruns în toate cotloanele. Astfel am aflat o mulțime de lucruri. — Nu pricep totuși ceva, am zis. Din câte am înțeles, nucleele conștiinței, respectiv cutiile negre au fost stocate în biblioteca Sistemului aflată în subteran. Cum s-a realizat lucrul acesta? — Am urmărit absolut tot ce era legat de sistemele voastre cognitive, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
obținut mi-a fost suficient pentru a-mi forma o imagine globală. Producerea imaginilor optice e o pasiune mai veche de-a mea. — Pasiune? — Înainte de război am fost asistent de imagine la un studio de filme și de aceea mă pricep atât de bine. Cu alte cuvinte, pun haosul în ordine. Și atunci lucram singur în laborator și nimeni nu știa ce făceam eu. Luam acasă imaginile produse și le reanalizam la nesfârșit. Le consideram o comoară prețioasă. Ați produs asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ca de exemplu... am zis eu, apăsând mai multe butoane în același timp. Efectul a fost groaznic. Nu mi-am amintit nici o melodie. N-am reușit să scot decât acorduri. — Astea se potrivesc, nu? întrebă el. — Da. — Eu nu mă pricep. E prima oară-n viața mea când aud așa ceva. Nu seamănă deloc cu vâjâitul vântului și nici cu ciripitul păsărelelor. Și-a pus mâinile în poală și-și muta privirile de la fața mea la instrument și invers. — Vi-l dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
liniștită am trecut pe lângă tot felul de magazine: frizerie, pâine, articole pentru surfing - ce căutau astea în Setagaya? -, tutungerie, patiserie, magazin de închiriat casete video, curățătorie. În vitrina curățătoriei era pus un anunț: „Reducere 10% în zilele ploioase“. N-am priceput de ce. În curățătorie am văzut un bărbat chel care călca o cămașă. Era foarte încruntat. De tavan atârnau câteva cabluri care arătau ca niște lujere și care erau legate la mașini de călcat sau de presat. Mi-a plăcut individul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
patru tarte. Aveau nume franțuzești lungi și complicate, pe care le-am și uitat în clipa în care vânzătoarea le-a băgat în cutie. Învățasem eu ceva franceză în facultate, dar am uitat tot. Vânzătoarea arăta excelent, dar nu se pricepea la împachetat. Nu cred că mi-a mai fost dat să văd vreodată o individă înaltă, atât de neîndemânatică. Știu că nu se poate generaliza totul pe lumea asta, dar nu m-am putut abține să nu fac remarca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de atenți și ar verifica totul atât de minuțios, ar fi grozav pentru noi. Ne-ar scuti de o mulțime de necazuri, mai cu seamă că bordurile acestea computerizate sunt destul de dificile. A, deci nu eram singurul care nu se pricepea la modelele noi. — Pe ce buton apăs ca să aflu rădăcina pătrată a lui 185? am întrebat eu. — Cred că așa ceva veți putea afla doar după ce apare următorul model, spuse ea râzând. Până atunci e imposibil. E Bob Dylan, nu? — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
găsească o soluție să te readucă la viață. Nu știu dacă pot spera la așa ceva, dar nimic nu-i imposibil. Nu prea sunt șanse fără conștiință, am subliniat eu. Cine s-ar ocupa de congelare? — Eu, stai liniștit. Sunt foarte pricepută la așa ceva. Am făcut asemenea experiențe pe animale. Am congelat o mulțime de pisici și de câini vii. Te congelez și te ascund bine, să nu te găsească nimeni. Dacă-ți revii, te culci cu mine? — Bineînțeles, dacă o să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ton, etc. și în final se ajungea și la metode contondente, asta pe timpul lui Dej. Mi-a cerut să urc pe scaun . M-am urcat . A început să urle : nu așa , în genunchi pe scaun . M-am conformat dar nu pricepeam care-i scopul ... A început să mă lovească la tălpi cu bastonul, minute în șir , până obosea , îl auzeam cum GÂFÂIE . Am obiceiul când mă doare ceva , (presupun, o înțepătură de țânțar , n.n.) NU SCOT NICI UN SUNET SĂ NU URLU
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
14.VI.1875, Fălticeni - 4.V.1928, Fălticeni), prozator și poet. Este unul dintre numeroșii copii ai Domnicăi (n. Ciuca) și ai lui Vasile Ivaciuc Sumanariu, țărani bucovineni stabiliți la Fălticeni. Părinții scriitorului, tatăl - mare povestitor de „brașoave”, iar mama - pricepută la doftoricit și descântat, aveau o situație materială bună. D. urmează la o școală primară din Fălticeni patru clase, absolvite în anul 1892, când devine elev la gimnaziu și coleg de clasă cu E. Lovinescu. După un an renunță însă
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
reacțiile a două prietene care au citit cartea Înaintea mea, dovadă chiar și articolul de față. Catherine Millet nu e Însă ipocrită. Scrie chiar În primele pagini, la sfîrșitul relatării unui episod inițiatic timpuriu, conchizînd: “asta m-a făcut să pricep, chiar dacă confuz, că nu aparțin clasei seducătoarelor și că, În consecință, locul meu nu era printre celelalte femei În relația lor cu bărbații, ci alături de bărbați”. Așa se face că, publicîndu-și memoriile de sex, Catherine Millet devine amendabilă de către feministe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personajelor și mai ales felul lor de a vorbi. Cu puține excepții, poezia de dragoste este ori dialogul protagoniștilor, ori monologul unuia dintre ei. Arta vine din implicarea în cuvinte a unei unde sufletești vii (La oglindă, Nu te-ai priceput!), ca și din realizarea, cu mare naturalețe a gesturilor, mimicii, mișcării (Subțirica din vecini, Rada). Eroii lui trăiesc, nu sunt doar siluete convenționale. Înclinația lui C. de a-și obiectiva emoția, formula, specifică lui, de lirică a rolurilor sunt slujite
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
miezul verii). Deseori pastelul trece, prin personificare și alegorie, în fantezie (Ștrengarul văilor, Seara). Dar cu toată concretețea ei vie, lumea lui C. nu e numai cea din afară. Pentru că, în priveliștea naturii și în riturile ei, poetul ajunge să priceapă, „liber și de-uimire plin”, misterul sacru al „supremei orânduiri” (O. Goga). Și el i se impune, la modul orfic, ca ritm („Numai zumzetul de-albine [...] / Curge-ntruna, parcă vine / Din adâncul firii pline / De răpaos”), joc și cânt neîntrerupt
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
o „potrivire strategică”, rezultatele Întregului sunt inferioare sumei rezultatelor individuale datorită efortului sporit depus pentru coordonare și control. Diversificarea nerelaționată transformă strategia corporației În manageri ai portofoliului, deoarece pornește de la rațiuni financiare și nu strategice; ei trebuie să fie foarte pricepuți la identificarea candidaților la achiziție subevaluați și la Îndreptarea resurselor companiei către afacerile cu un potențial de profit superior mediei. Mulți specialiști susțin că diversificarea de tip conglomerat este mai profitabilă decât cea concentrică (Peters și Waterman, 1982, pp. 293-294
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
condus de Miron Radu Paraschivescu, va face cunoștință cu Ion Barbu, care îi prețuiește talentul și îi acordă o oarecare atenție sentimentală, mitizată de scriitoare cu trecerea timpului: „El, Marele El/ m-a iubit - n-am știut, nu m-am priceput”. O scrisoare păstrată de la „Marele El” îl arată mai degrabă jenat de o relație pe care dorește să o întrerupă politicos. Iubirea aceasta se va dovedi însă fertilă poetic, C. construindu-și personalitatea artistică tânără dintr-o sinteză între ermetismul
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]