13,437 matches
-
totul științific, Ĭel ĭe mina cea maĭ curată, maĭ sigură și maĭ inteligentă pentru sintaxa românească; ĭel reproduce cu cea maĭ mare îmbĭelșugare genĭul limbeĭ noastre adecă modul de a gândì și românismele saŭ expresiunile propriĭ limbeĭ române. În această privință (a sintaxeĭ) Creangă are de tovarăș în literatura noastră maĭ vechĭe pe talentatul cronicarĭŭ Ioan Neculcea. Scrierile luĭ Creangă sunt respândite în Convorbirile literare. Acuma V. G. Morțun îngrijește de tipărirea lor. Pănă la aparițiunea celor doŭă volume ale sale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
profesorul George Potra lasă manuscrisul descoperit la Biblioteca Academiei Române iar în 1972, găsindu-l aici doctorul Ion Nica îl folosește din plin pentru studiul său „Mihai Eminescu Structura somato-psihică”. Mai mult chiar: concluziile doctorului Ion Nica se bazează în multe privințe pe acest manuscris pe care-l consideră cum l-a clasificat descoperitorul lui: „Raportul medicului N.C.Tomescu” fără a cunoaște intervenția lui G. Călinescu din Adevărul literar și artistic. Este, într adevăr, un punct de vedere nou în această expertiză
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o manifestațiune sifilitică, tot așa de neadevărată ca aceea care susține că toate sclerozele cerebrospinale sunt de origine sifilitică. Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale.” în cealaltă privință criticul are dreptate: acest raport anonim nu poate fi atribuit doctorului Tomescu. Să ne amintim că doctorul I.Vineș, în 1931, îl invoca pe fostul său coleg de două ori: când vorbea de o „endocardită veche” a lui Eminescu „diagnostic
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
declarația, ați declarat ferm; nu este vorba de o simplă afirmație, trebuie făcută legătura cu informațiile bătrânului privind averea sa, etc. Cercul strâmt, sau arta de a trăi pe vremea lui Eminescu O opinie vom formula și noi în această privință, dar mai jos. Deocamdată, să vedem ce e cu venirea lui Matei Eminovici la Titu Maiorescu, puțin după tatăl său. Aici Călin L. Cernăianu nu știe, sau nu vrea să știe: locotenentul „cel țicnit” i-a scris lui Titu Maiorescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
religioasă. Tatăl stătea drept pe la liturghii, după vechea cuviință, dar un suflet religios nu era.” De unde această informație?! Autorul vorbește, cum vedem mai sus, de „surse autorizate” or, o sursă cum nu se poate mai autorizată, cel puțin în această privință, este Corneliu Botez care iată ce spune despre Gheorghe Eminovici, în „Omagiu lui Eminescu” din 1909: „...obijnuia să-și invite rudele și prietenii la Ipotești, unde-i primea și ospăta bine, mai ales la sărbători mari, cum e la Paști
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din Linz, o școală care oferea o pregătire preponderent științifică și practică. Par să fi existat cel puțin două temeiuri pentru această decizie. Primul a fost cunoașterea nesatisfăcătoare a limbilor clasice. Exista temerea că Ludwig nu va satisface, în această privință, cerințele minime impuse celor care frecventau liceele cu profil umanist ale Vienei. Cel de-al doilea, probabil mai important, a fost dorința tatălui ca fiul său mai mic să primească o pregătire tehnică, o pregătire care i-ar putea fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înzestrările necesare pentru a realiza ceva în domeniul pe care îl cultiva pe atunci Russell. Iar atât timp cât nu avea această convingere nu dorea să-și consacre viața filozofiei. Singura persoană care i-ar fi putut oferi o asigurare în această privință era chiar Russell. Înainte ca Wittgenstein să plece în Austria, pentru vacanța de Crăciun a anului 1911, Russell îi promisese un răspuns dacă îi va prezenta câteva din gândurile sale, într-un text scurt. Russell și-a amintit mai târziu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de discuțiile pe care le avea aproape zilnic cu Russell. Acesta era tot mai convins că dintre toți oamenii pe care îi cunoștea tânărul austriac este singurul capabil să-i continue cu succes opera logico-filozofică. Există numeroase mărturii în această privință. Când sora lui Ludwig, Hermine, a făcut o vizită la Cambridge, în vara anului 1912, Russell a invitat-o la ceai. Hermine își amintește: „Dintr-odată, Russell mi a spus: «Așteptăm ca următorul pas mare în filozofie să fie făcut
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a găsit vocația. În vara anului 1912, îi scria mentorului său: „Nu există pe lume nimic mai minunat decât adevăratele probleme ale filozofiei.“ Adică acele probleme care pot fi clarificate cu instrumentele pe care le oferă noua logică, în multe privințe altele decât problemele filozofiei tradiționale. După ce a devenit nu numai principalul partener de discuție al lui Russell, dar și cel mai temut critic al său, încrederea în sine i-a sporit repede. Iată doar un singur amănunt semnificativ. Potrivit regulamentelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asemenea acelui artist care nu acceptă să prezinte lumii decât ceea ce el socoate desăvârșit rămâneau fără ecou.16 Pe de altă parte, ca persoană particulară, Wittgenstein a continuat un timp să ducă o viață ce nu se deosebea, în anumite privințe, de cea a descendenților familiilor înstărite din înalta burghezie. Se îmbrăca elegant, frecventa cercuri intelectuale la modă în Cambridge, nu lipsea de la concerte, își îngăduia distracții costisitoare și comitea uneori extravaganțe.17 Toate acestea vor cunoaște însă repede un sfârșit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Îți propun, așadar, să ne împărtășim unul altuia cele ce privesc munca noastră, modul cum ne merge și altele de acest fel și să lăsăm la o parte orice judecată de valoare, în deplină conștiință a faptului că în această privință nu putem fi pe deplin cinstiți fără a-l răni pe celălalt (acest lucru este valabil în mod sigur, cel puțin pentru mine).“26 Progresele pe care le realizează în clarificarea gândurilor sale asupra esenței logicii par să fi fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
persoane cu cea mai înaltă competență logico-filozofică. Îi venea însă foarte greu să accepte acest lucru. Într-o scrisoare a lui Parak, din aprilie 1978, către Wilhelm Baum, editorul jurnalelor codate ale lui Wittgenstein, există un pasaj semnificativ în această privință: „După ce eu citisem Tractatus-ul și înconjuram pentru a suta oară spațiul liber de sub barăci, Wittgenstein mi-a spus, referindu se la entuziasmul meu: «Dacă și Frege ar primi în acest fel Tractatus-ul!» Or, Frege, pe care el îl venera atât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
întorcea cu rucsacul încărcat de fructe și ciocolată pentru cei mai apropiați dintre aceștia. Nu este de mirare că unii elevi au văzut în învățătorul lor întruchiparea exemplară a altruismului. Mărturii culese mulți ani mai târziu spun totul în această privință. Iată viața pe care a ales-o Wittgenstein în speranța de a-și găsi liniștea sufletească. O viață care nu-i putea bucura pe cei care îl iubeau. În decembrie 1920, Hermine îi scria unui prieten al lui Ludwig că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau, și în această privință, mult mai mari decât cele pe care le avea față de alții. Ori de câte ori nu putea lucra bine, era profund nefericit și își resimțea viața ca o povară. O însemnare din anul 1929 spune totul în această privință: „Dacă nu pot să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
erau, și în această privință, mult mai mari decât cele pe care le avea față de alții. Ori de câte ori nu putea lucra bine, era profund nefericit și își resimțea viața ca o povară. O însemnare din anul 1929 spune totul în această privință: „Dacă nu pot să lucrez sunt ca un copil speriat și bătut. Sunt fără încredere în mine, fără nici un sprijin. Mă simt fără îndreptățirea de a exista.“71 O perioadă excepțională de încordare și euforie a gândirii, asemănătoare cu cea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fie exprimată cât mai clar. Ceea ce îi intimida pe mulți dintre studenți. Nu era însă câtuși de puțin preocupat să-și afirme superioritatea intelectuală în fața lor. Se raporta foarte critic la prestațiile sale și se exprima fără reținere în această privință. Era adesea nemulțumit că nu reușește să se exprime destul de clar și, în același timp, sugestiv. O nemulțumire căreia îi dădea glas uneori prin aprecieri ironice, chiar sarcastice, profund depreciative. Malcolm își amintește de exclamații ca „Aveți într-adevăr un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
precumpănea însă aprecierea capacității acestora de a oferi omului de rând posibilitatea de a munci. Credea de asemenea că regimul sovietic ar fi oferit un acces mai larg la instrucție și ar fi diminuat deosebirile de clasă. În multe alte privințe nu își făcea însă iluzii.94 În septembrie 1935, Wittgenstein a făcut o călătorie cu caracter exploratoriu, vizitând Leningradul și Moscova. Și-a dat seama că autoritățile ar fi sprijinit stabilirea lui în Uniunea Sovietică doar pentru a presta o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
decis să și părăsească înainte de termen catedra. A fost o decizie nu ușor de luat și deoarece prin această pensionare prematură resursele sale financiare erau drastic micșorate. Nu-și mai putea permite, în continuare, nici chiar acea viață în multe privințe modestă pe care a dus-o la Cambridge, ca profesor.117 I s-a spus atunci că mai are dreptul la un concediu de studii. Wittgenstein a urmat sugestia de a profita de acest concediu și de a mai reflecta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Wittgenstein ultima lui vizită în Norvegia, în toamna lui 1950, și a mers mai târziu pe urmele sale, discutând cu oameni simpli care l-au cunoscut în refugiul său din fiorduri, face și el o observație semnificativă în această privință: „Ăîn mediile academice profesionalizate sinceritatea nu este, de fapt, o virtute de prim-plan, deși multora ne-ar plăcea să credem că este. Îmi place să cred că știu dintr-o experiență de primă mână că ea este o virtute
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în mod constant că gândurile îi sunt neclare și se declara foarte nemulțumit de puținul pe care reușea să-l scrie. Refuzul oricărui compromis, exigența față de sine rămân la fel de puternice ca și mai înainte. Două episoade sunt semnificative în această privință. După întoarcerea de la Viena, Wittgenstein a primit invitația de a susține conferințele John Locke de la Oxford. Deși i se făcea o mare onoare, iar onorariul era considerabil, el a respins invitația. Lui Malcolm i-a explicat că, deși nu poate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ei, una eroică. Iar dacă a fost eroică, atunci ea a fost și „minunată“. <notelist> 1 Cât i-a stat în putință, Noica a imprimat aceeași direcție propriei sale vieți. Ca și cum deciziile sale nu ar fi spus totul în această privință, el a lăsat și o notă testamentară. Aceasta începe cu observația că biografia lui „n-are conținut în bună parte din voință proprie“ și se încheie cu mărturisirea: „Mi-am trăit viața în idee, fără rest, spre deosebire de alții care și-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a nu vorbi de romantici. Joachim cunoscuse încă muzicieni care l-au ascultat pe Beethoven cântând!“ (Citat după (Hg.) M. Nedo, M. Ranchetti, Wittgenstein. Sein Leben in Bildern und Texten, Suhrkamp Verlag, 1983, p. 40.) 12 Pionieratul aparține, în această privință, cărții scrise de Allan Janik și Stephen Toulmin, Viena lui Wittgenstein (1973), traducere de Mircea Flonta, Humanitas, București, 1998. Tema a fost reluată de Brian McGuiness, Wittgensteins frühe Jahre, Suhrkamp Verlag, 1988, și de Ray Monk. 13 R. Monk, op. cit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mobileze apartamentul din Cambridge. Detesta ornamente de orice fel, așa că a plătit o sumă considerabilă pentru a i se confecționa ceea ce își dorea. Iar în excursia lor în Islanda, din vara anului 1912, nu s-au făcut economii în nici o privință. Pentru amănunte, vezi „Extracts from the Diary of David Pinsent 1912-1914“, în (ed.) F. A. Flowers III, op. cit., pp. 175-210. 18 Îndoielile sale capătă glas deja într-o scrisoare pe care i-o trimite lui Russell, din Viena, la începutul anului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai important. Am avut și eu de câteva ori prilejul să-l văd la lucru, deoarece și-a consacrat câteva după
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Wittgenstein Theodore Redpath adaugă: „A adus contribuții foarte importante în discuțiile de la cursurile lui Wittgenstein și de la Clubul de științe morale. Îmi închipui că discuțiile cu Francis au fost de o considerabilă valoare pentru Wittgenstein astfel încât beneficiul în această privință nu a fost probabil unilateral. (Op. cit., p. 9.) Wittgenstein ar fi fost probabil de acord cu această apreciere, cel puțin în prima perioadă a prieteniei sale cu Skinner. În 1932, a notat pe prima pagină a unuia din manuscrisele la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]