13,470 matches
-
comunei; tot atunci, satul Cumpăna a fost desființat și comasat cu satul Arefu. În comuna Arefu se găsește ansamblul cetății Poenari, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolele al XIV-lea-al XV-lea, alcătuit din cetatea propriu-zisă, un donjon, amenajări defensive pe monticol și o anexă. Un alt obiectiv clasificat la nivel național este o cruce de piatră din secolul al XVII-lea aflată în curtea bisericii din Căpățânenii Ungureni, monument memorial sau funerar. În rest, alte
Comuna Arefu, Argeș () [Corola-website/Science/300602_a_301931]
-
două obiective din comuna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș că monumente de interes local, toate fiind clasificate că monumente de arhitectură: ansamblul vilei Minovici (începutul secolului al XX-lea) din satul Cărpeniș, ansamblu format din vila propriu-zisă, anexe și parc; și biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1820) din satul Cepării Ungureni.
Comuna Cepari, Argeș () [Corola-website/Science/300613_a_301942]
-
În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit în componența actuală la județul Argeș, reînființat. În comuna Budeasa se află patru monumente istorice de arhitectură de interes național: (dinainte de 1762; ansamblu cuprinzând casa propriu-zisă și zidul de incintă); (secolele al XVI-lea-al XIX-lea), cuprinzând conacul Budișteanu (1762, refăcut la 1870), ruinele conacului vechi (1598), parcul și anexele (ambele din secolul al XIX-lea); (1796), cu biserica propriu-zisă, două porți, zidul de incintă
Comuna Budeasa, Argeș () [Corola-website/Science/300609_a_301938]
-
dinainte de 1762; ansamblu cuprinzând casa propriu-zisă și zidul de incintă); (secolele al XVI-lea-al XIX-lea), cuprinzând conacul Budișteanu (1762, refăcut la 1870), ruinele conacului vechi (1598), parcul și anexele (ambele din secolul al XIX-lea); (1796), cu biserica propriu-zisă, două porți, zidul de incintă și mormintele Budiștenilor (secolele al XVIII-lea-al XX-lea, clasificat ca monument memorial sau funerar), ultimele trei aflându-se în satul Budeasa Mare; și (1751) din Gălășești. În comună mai există și două cruci
Comuna Budeasa, Argeș () [Corola-website/Science/300609_a_301938]
-
la cuptor , mălai sub țest”, într-un vas special de copt mălaiul din făină de porumb. Aceste încăperi mici de vară, se mai numeau cu termenul generic de ,cuptor”, care includea atât cuptorul propriu-zis cât și încăperea (chiar clădirea). Cuptorul propriu-zis avea un spațiu ,anticameră”, vatră, unde se făcea focul care intra în cuptor (cu coșul de fum), iar deasupra focului era pusă o bară orizontală din lemn sau fier de care se agăța ,căldărușa” în care se prepara mămăliga, ciorba
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Mare se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: (secolul al XV-lea) din satul Negoiești (în zona fostului sat Gârbovana), aflat la kilometrul 24+810 al șoselei DN11A; și (1628) din satul Rădeana ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și zidul de incintă. În rest, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Siliște”, aflat la nord de satul Gutinaș
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
așezări medievale (secolele al XIV-lea-al XVII-lea) și ruinele unei biserici din secolul al XIV-lea. Celălalt este un monument de arhitectură, (1730) aflat în centrul aceluiași sat, la sud de șoseaua națională DN12A, ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și turnul clopotniță ridicat în 1800. 10. Dicționarul Comunităților Catolice din Moldova, Pr. Iosif Gabor 11. Srămoșii catolicilor din Moldova, Documente Istorice 1227-1702, Horváth Antal
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
liniște și după stingerea vulcanului, în coș rămân lave sau "piroclastite" consolidate; ele pot fi puse în evidență numai prin eroziunea conului. Craterul reprezintă prelungirea externă prin care se termină coșul; are de obicei forma de pâlnie. Conul este edificiul propriu-zis, clădit din lava revărsată și din alte materiale rezultate în timpul exploziei vulcanice; reprezintă o formă de acumulare, a cărei morfologie depinde de tipul activității vulcanice și apoi de evoluția subaeriană a eroziunii. Conurile sunt rezultatul erupțiilor de lavă acidă-vâscoasă, cu
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
Curenții de descărcare sunt activi în unele strâmtori, fiind determinați de diferența de nivel dintre două bazine. Ex. între Marea Baltică și Marea Nordului, între Marea Neagră și Marea Egee. Curenții de turbiditate sunt specifici părții inferioare domeniului litoral și mai ales domeniului submarin propriu-zis. Reprezintă deplasări rapide de apă, încărcată cu multe sedimente, provocate de cutremure, de supraîncărcarea pantelor cu aluviuni fluviatile. Mareele reprezintă oscilații ale nivelului apei mării, cauzate de acțiunea simultană, combinată a forțelor de atracție ale Pământului, Lunii și Soarelui și
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
argilă fină de tipul caolinului. Rețeaua de văi este mai puțin densă. Prezența fisurilor permite infiltrarea apei, reducând într-o măsură apreciabilă drenajul de suprafață. Râurile creează văi adânci cu versanți de formă convexă. Văile au frecvent doar albie minoră propriu-zisă, lunca fiind puțin dezvoltată. Căpățânile de zahăr au forma de „cupolă”, cu înălțimi de câteva sute de metri (100-300 m). Se dezvoltă în condițiile climatului tropical cu două anotimpuri: unul cald și uscat, care contribuie la descompunerea rocii granitice și
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
calotelor de gheață, unde au acționat intens apele provenite din topirea ghețarilor) Ținând seama de geneza diversificată, loessul se clasifică în următoarele tipuri: - eolian, existent în general de-a lungul văilor, pe terase și pe versanți - aluvial situat în cadrul văilor propriu-zise și pe unele terase mai vechi - fluvio-glaciar situat în zonele marilor câmpii deltaice și fluvio-glaciare - deluvial existent în regiuni de câmpii piemontane, câmpii joase, depresiuni, văi mult lărgite - proluvial întâlnit în perimetrul conurilor de dejecție - eluvial pe sectoarele cumpenelor de
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
fi puse în evidență pe baza analizelor complexe (mineralogice, granulometrice), aceste trăsături specifice fiind rezultatul condițiilor distincte în care a avut loc formarea lor, dar și prefacerilor suferite ulterior depunerii. Din acest punct de vedere, se disting: - loessul primar sau propriu-zis - loessul secundar - prezintă aceeași structură și alcătuire fizico-mecanică ca și loessul tipic, deosebirea constând în gradul de stratificare și în faptul că este mai puțin omogen în privința alcătuirii litologice; de asemenea conține numeroase forme fosile și în special moluște de
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
Coreea, mai ales în formă monocromă, în negru sau sepia. Până în secolul al IX-lea toate miniaturile din Grecia și Roma erau pictate cu vopsele opace, conținând ceruză. Abia după această dată încep să fie folosite culorile transparente, adică acuarela propriu-zisă. În Evul Mediu acuarela a fost folosită în Africa de Est și în toată Asia, din Orientul Mijlociu și până în Extremul Orient (unde era adesea combinat cu laviul). Se cunosc numeroase acuarele care aparțin artei persane, din Iran. În Occident acuarela
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
o operă lirica variată, poeme idilice, elegiace, mitologice, poezii erotice în stil petrarchist și neoplatonic, în care străbate o senzualitate robustă, pe motivul horațian „cârpe diem”. Lorenzo s-a căsătorit, prin procura, cu Clarice Orsini la 7 februarie 1469. Căsătoria propriu-zisă a avut loc la Florența în data de 4 iunie 1469. Clarice a fost fiica lui Giacomo Orsini, senior de Monterotondo și Bracciano, si a soției sale Maddalena Orsini. Clarice și Lorenzo au avut 10 copii: Lorenzo l-a adoptat
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
Moigrad-Porolissum este un sat în comuna Mirșid din județul Sălaj, Transilvania, România. Satul propriu-zis este așezat într-o depresiune. Hotarul Moigradului este format din multe dealuri dintre care se remarcă "Măgura" (504 m), pe care se exploatează o carieră de piatră. Satul este situat la aproximativ 10 km de orașul Zalău, având hotare cu
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
din zona Mării Nordului, definită în art. 2 din prezentul acord, se constituie întrun pericol grav și iminent pentru coastă sau pentru interesele conexe ale uneia sau mai multor părți contractante. Articolul 2 În sensul prezentului acord, regiunea Mării Nordului înseamnă Marea Nordului propriu-zisă la sud de latitudinea 61ș N, împreună cu: (a) Strâmtoarea Skagerrak, a cărei limită sudică este delimitată la est de Skaw de latitudinea 57ș44'00'',8N; (b) Canalul Mânecii și intrările sale la est de o linie trasată la 50 de mile
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86022_a_86809]
-
numeroasele fântâni cu ciutură, existente aici. Apoi a fost denumită "Știrbei", deoarece aici își avea prințul moșii întinse și un palat pe dealul unde acum este liceul. A mai rămas din toata averea prințului o cramă domnească încă folosită. Localitatea propriu-zisă este împărțită în două: partea sudică, numită și Robiți, cea nordică Ciumegeana. Se pare că denumirea de Ciumegeana vine de la o întâmplare tot de prin jurul anilor 1600 când un detașament răzleț de turci au năvălit peste sat, pe atunci înconjurat
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
m și respectiv 445 m. Solurile predominante sunt cele silvestre care, în condițiile de climă și unde cantitatea de precipitații este de peste 700 mm³ anual, capătă diferite grade de podzolire. Vegetația zonei se încadrează în cea de pădure, dar depresiunea propriu-zisă este despădurită, în mare parte arabilă și locuită (sau locuibilă). Precipitațiile medii ale zonei sunt de 741,3 mm³ anual, cu maxima de 880 mm³ în anul 1974 și minima de 469 mm³ în 1973; în general, ele au aspect
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
realizase recordul de durată în spațiul extraterestru de 185 de zile, și locotenentul major inginer Dumitru Prunariu. Cu două ore înainte de start echipajul a ocupat poziția de lansare în capsula navei cosmice aflată în vârful rachetei purtătoare, efectuând până la lansarea propriu-zisă o serie de teste ale aparaturii și sistemelor navei. La ora 20 16’ 38” (ora Bucureștiului), de pe cosmodromul Baikonur, a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixt româno-sovietic
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
prune și mere mai ales, pe care le schimbau pe mălai. De la Bistreț mai veneau pescarii cu pește proaspăt sau uscat și sărat, pe care-l dădeau tot pe mălaiul ce constituia un fel de valută forte. Pentru țărani banii propriu-ziși erau cam răruți, ca să-i aibă trebuind să vândă cantități mari de cereale către veșnicii samsari ce le cumpărau întotdeauna pe un preț derizoriu, sau să vândă ceva vite,la târg, de pe urma cărora se puteau căpăta bani buni.Târgurlile mai
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
II-lea-al IV-lea e.n., secolele al IX-lea-al XI-lea. Patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Două dintre ele sunt fostul conac Grigore Gigurtu de la Ciorogârla, datând de la începutul secolului al XIX-lea cuprinde conacul propriu-zis și biserica „Sfântul Gheorghe”, și un fost han de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu transformări în secolul al XX-lea. Se mai află tot la Ciorogârla o mănăstire numită "Ciorogârla-Samurcășești", deoarece a fost înălțată, în anul 1808, de vornicul
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]
-
arheologice, între acestea numărându-se și ruinele fostei mănăstiri Grindure. Celelalte sunt clasificate ca monumente de arhitectură. În incinta Institutului de Fizică Atomică se află conacul Oteteleșanu, monument din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ce cuprinde conacul propriu-zis (denumit astăzi blocul M din cadrul IFA) și biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. În fața clădirii, se află bustul lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului Mihai Onofrei. Alte două monumente de arhitectură se află în satul Vârteju biserica „Sfânta Treime”-Gherman
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
Internaționala a IV-a în opoziție cu Internaționala Comunistă. Comuniștii celei de-a patra Internaționale considerau că cea de-a treia Internațională devenise profund birocratizată și stalinizată și nu mai era capabilă să renască pentru a deveni o organizație revoluționară propriu-zisă. În mod particular, ei considerau prăbușirea catastrofală a mișcării comuniste și ascensiunea nazismului în Germania ca pe o dovadă că Internaționala Comunistă era sub controlul total și nefast al lui Stalin. La începutul celui de-al doilea război mondial, Cominternul
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
vieții sociale), un sistem de ordine internațională și a devenit în timp un model de structurare a raporturilor politico-militare pe spații geo-politice largi. Ca și Imperiul, era considerată un concept politic caracterizat de universalitate și a cărui valoare depășea frontierele propriu-zise ale statului roman. Conceptul de Pace romană a fost descris pentru prima oară de Edward Gibbon în "Declinul și căderea Imperiului Roman", în capitolul doi. Gibbon a propus o perioadă de moderație sub Augustus și succesorii săi, și a argumentat
Pax Romana () [Corola-website/Science/298684_a_300013]
-
istoriei pot fi "majore", de unde istoria împrumuta rezultate sigure și concluzia, si șiințele auxiliare "minore", de care istoricul se folosește în adunarea, apoi interpretarea izvoarelor istorice în cadrul cercetării. Științele auxiliare sunt în raport de interdisciplinaritate și reciprocitate cu studiul istoriei propriu-zis. Varietatea și calitatea interpretării izvoarelor istorice se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea fiecărei științe în parte, iar identificarea de noi metode de cercetare conduce, în mod firesc, la sporirea numărului de stiinte care contribuie la investigarea izvoarelor istorice. Științele Auxiliare sunt
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]