13,226 matches
-
desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe muchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul de transparență. Spectacolul nu se va naște decît în clipa în care cei de pe scenă și cei din sală se vor sili împreună la efectul de transparență, citind unii într-alții. Dan Nasta Revista "Teatrul" Cenaclul Dramaturgilor În lectură: "Calul verde" de Constantin Popa Însuflețită de schimbul de opinii, ședința de lucru a Cenaclului dramaturgilor, din luna aprilie, a căpătat o notă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avantaj) Ție ți-e rău, dar eu mor! Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult am murit cînd l-am iertat pe Pandele (după o pauză) Deși am făcut-o fără să fiu silit. Sau poate tocmai de-asta. Vezi, asta-i diferența dintre noi doi: tu vomezi, iar eu mor! Ehe, cine se gîndește la asta! Mina: E groaznic! Ilie: Groaznic? Sînt lucruri cu adevărat groaznice pe lîngă care moartea devine un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și mai periculos... Îi știu eu. Hai, treci colo în fruntea mesei și să ne vedem de sărbătoarea noastră (se așează toți; Maria, cu paharul în mînă, se ridică și se pare că vrea să facă o urare, ceea ce îi silește pe ceilalți să se ridice în picioare) Dragii mei, să mulțumim acestui om care ne prilejuiește azi o mare bucurie și... (lumina se stinge și restul discursului va trebui să ni-l închipuim, ceea ce nu-i chiar așa de greu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Acum avem altceva de făcut decît să... Altădată... (lui Val) Tu te duci și le spui că ai fost la foruri... că forurile știu de prezența lor aici... și... că e mai bine să plece de voie... înainte de a fi siliți... Du-te! Val: (rîzînd) Bine. (se duce) Vecin 1: O, avem musafiri! Val: Musafiri? Adică da... de ce nu? Se poate și așa... Vecin 2: Vecine, bine că ai venit! (confidențial) Vecine, uite, domnule, am o problemă. Și te rog să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de ani de închisoare, care au cenzurat pînă și ce spunea omul în vis întreabă-l pe tata -, care i-au silit pe oameni la prostituție, la fals, la umilință și delincvență? E drept? Matei: Asta înseamnă la tine pe scurt...? Octav: Foarte pe scurt. Matei: Bine..., să zicem că-i adevărat... Octav: Nu să zicem, e adevărat? Matei: E adevărat. Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scurt...? Octav: Foarte pe scurt. Matei: Bine..., să zicem că-i adevărat... Octav: Nu să zicem, e adevărat? Matei: E adevărat. Octav: Bun. Și-atunci e drept ca cei care au suferit ani și ani de pușcărie, care au fost siliți să renunțe la studii, la profesiile lor, care au stat o viață cu frica-n sîn să nu-i bage din nou la zdup, să stea acum pe lături? Matei: Măi Octave, mă uit a tine și nu te pricep
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aici în sala de lectură a dosarelor salon de bolnavi mintal sperînd că într-o zi își va identifica chipul moral... Numai că după ce o bună parte din viață s-a obișnuit să mistifice realitatea și sinele, după ce a fost silit să reevalueze conținutul unor principii morale și etice și se admite că noul conținut "de partid" este cel valabil, după ce a uitat cum este să fii curajos, solidar, demn și onest, acum este victima propriilor derapări și confuzii. Personajele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
organizarea unor excursii În scopuri libidinale. Utopia se năruie. Organizațiile islamiste de extremă pun capăt atît unui capitalism de aur - schimbul dintre banii vestici și arta orientală sau neagră a sexului - cît mai ales speranței de schimbare. Occidentalii vor fi siliți În continuare la nefericire, restul lumii, la sărăcie. Încecarea de detabuizare a discursului despre prostituție a prins. Un membru al „Asociației pritenilor lui Michel Houellebecq” Îmi scrie că La vie sexuelle de Catherine M., récit-ul lui Catherine Millet, n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Bernard-Marie Koltès, În vreme ce producția de literatură și În special roman devine industria pe care o știm astăzi, cîțiva nu foarte tineri scriitori atașați noii tradiții, rupți de ideologia revoluționară și sensibili la avatarurile mai puțin fericite ale democrației franceze silită să se Îndepărteze de fascinația sovietică sau comunistă de orice fel, debutează cu scurte romane care aduc În atenția critică termenul de minimalism, dar și cel de postmodernism, acesta din urmă, ce-i drept, foarte rar pronunțat. Jean Echenoz, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rezista centrul? Centrul devine vulnerabil tocmai din pricina acestei permeabilități a frontierelor, a meterezelor. El nu mai poate oferi un adăpost, o stare de siguranță. Când pragurile nu-și mai îndeplinesc menirea, când culisele nu mai reprezintă o barieră, rezistența este silită să se refugieze înlăuntrul propriei ființe: spațiul înconjurător nu o mai ocrotește, nu o mai sprijină. Orice spectacol care pune în scenă supravegherea trebuie să inventeze soluții pentru a face vizibilă spaima provocată de această încercuire a unui centru lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
indezirabil - un alt bărbat! - se refugiază într-un dulap. Acolo, în spatele ușilor acestui adăpost derizoriu, se ascunde protagonistul înamorat, spre încântarea publicului pe care dezinformarea personajelor de pe scenă îl delectează tot atât cât îl distrează și poziția umilitoare a amantului silit să se pitească în acest fel. Spectatorul beneficiază de o superioritate extremă, sursă de comic în măsura în care sala - și nu scena - posedă informațiile, iar informațiile acestea sunt cu totul inofensive. Urmările tragice sunt excluse, logica însăși a situației comice ne spune
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
senzația că nu stă în locul potrivit. Pictura insistă pe coordonarea privitorului cu propria ei structură; corpul acestuia s-ar simți în dezacord cu pictura înrămată ca obiect așezat pe perete. El s-ar simți stingherit, așa cum se întâmplă atunci când suntem siliți de împrejurări să ne uităm la un tablou pieziș. Privitorul ar mai simți și că nu a fost în stare să contemple corect compoziția. Perspectiva creează un centru Când un accent excentric devine esențial pentru o compoziție și semnificația ei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în volumul "Tușiți" este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate și de gravitate. Într-un poem fără titlu, viața capătă schema calvarului: În acest timp Isus e batjocorit,/ Răstignit,/ Pus să se foiască pe cruce" este silit să bea otravă și cu cât coborâm în istorie, "Apa curge tot mai murdară/ Istoria își urmează cursul ei/ Iar Pilat din Pont continuă să-și spele/ Cu satisfacție tot mai mare/ Mâinile." Ideea se repetă în poemul "La lecție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!... Brânzovenescu: Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăștia... Iacătă-l... Tipătescu: (venind din stânga turburat și dându-și aer silit de degajare) Salutare, salutare, stimabile! Brânzovenescu: (aparte) E galben! Farfuridi: (aparte) Ce roșu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile... Tipătescu: (oferindu-le locuri) Ia poftiți, ia poftiți, mă rog. Brânzovenescu: Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim: sunt douăsprece
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme -” („Note de toamnă”).1) în București, „orașul bucuriei”, dar și în alte orașe, tristețea era sentimentul cel mai puțin agreat. Locuitorii, chiar și în împrejurări nepotrivite, dureroase (și au fost destule), se sileau să rămînă veseli. Dau petreceri în carnaval (care ținea, după calendar, și nouă săptămîni), frecventau permanent „localurile”, se înghesuiau în bîlciuri (cel din Capitală avea și ziar: „Reporterul Moșilor”), mergeau să vadă comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se amuzau copios
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o muncă de concentrare, de esențializare, ajungînd la înțelesuri mai adînci decît cele pe care le au de obicei respectivele obiecte și cuvinte. Un puternic detergent moral, lacrima îi apropie pe poeți de oamenii religioși. Și unii și alții „se silesc pentru lacrimi”, și le provoacă. însă, în timp ce cei din urmă le înghit, le beau, își spală cu ele „împuțiciunea” din trup, ceilalți le exteriorizează, le lasă să curgă, le varsă în văzul lumii. Omul religios se plînge pe sine: poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Fevronia scăpase încă din anul 1828, cînd a trimis-o la mănăstire. Safta, de frica mănăstirii, a încercat să se mărite singură, de capul ei, fugind cu un oarecare Dimitrie Velizar, de pe la Bacău, dar fiindcă nu avea zestre, a fost silită să plece de la bărbat, înainte de a naște. A născut în mare taină, la soră-sa, Marghiolița Mavrodin, din Botoșani. După această aventură nereușită, s-a împăcat cu ideea că va fi trimisă la mănăstire. Aceeași soartă a fost pecetluită și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
amețiți de băutură, i-au redactat actul de moarte "la ora trii sara" (sic!) și i-au dat vîrsta de 55 de ani, cînd el trebuie să fi avut măcar 85 de ani! Dar și alte greșeli și nedumeriri ne silesc să reproducem actul: "Act de Moarte a Ds. Iurașcu Vasile ortodox de cincizeci și cinci ani agricultor și domiciliat în satul Agafton necăsătorit (sic!). Mort eri pila oara opt dimineață la casa monahii Aglăida Tăutu din Agafton. Martorii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cei mai mari rămăseseră la învățătură în Botoșani. Cu toate că Eminovici încă era obligat să rezolve foarte serioase probleme bănești, el avea în vedere și cheltuielile cerute de învățătura copiilor. Nu numai rangul de căminar îl obliga, dar și ambiția îl silea să-și pună copiii printre fiii de oameni cu stare, ori din fețe boierești, ca să învețe și să se ridice cît mai sus. De aceea, pe cei trei băieți mai mari i-a dat la pensionul lui Ladislau Ferderber, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al 15-lea, între 72 promovați 15. Pentru că la Cernăuți, în clasa a IV-a primară s-a introdus atunci și limba ruteană, Mihai a fost dat în gazdă la ruteanul Nicolai Tîrțek, antreprenor de birje, unde el s-a silit să învețe ceva și din această limbă. Clasa a IV-a a promovat-o al 5-lea, între 82 elevi. Acesta a fost cel mai frumos succes din toată învățătura lui oficială. Și totuși, tocmai acum, dorul de Ipotești, de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al aceluiași an, cînd eu, făcînd bacalaoreatul, m-am depărtat din Blaj acasă, în satul meu. Eminescu a rămas în Blaj. L-am chemat să vină cu mine, la noi la țară, unde vom trăi bine, dar zicea că-i silit să rămînă în Blaj, căci așteaptă bani de la tată-său și banii în Blaj au să-i fie adresați și așa a rămas de mine, în Blaj"94. Rămas fără domiciliu sigur, a fost găzduit, pentru scurt timp, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bani, așa în cît voi trebui ca mîine să împrumut de la cineva, deși și împrumutarea e grea, căci cunoscuții mei, studenți ca și mine, n-au nici ei de unde"136. Lipsa de bani și tăcerea celor de acasă l-au silit să-i scrie unui prieten din Iași, care pare ca și sigur să fi fost Miron Pompiliu: "Deciziunea mea-i luată. Nevoind să împărtășesc soarta fraților mei, risipiți prin străini, nici să adaug la lipsa lor, am decis să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vreme, Radu Mihai, ministrul de Interne, a tăiat din bugetul județului Botoșani su ma prevăzută pentru ajutorarea lui Eminescu 285. Scipione Bădescu considera aceasta "o regretabilă nebăgare de seamă. Ar fi și dureros și rușinos, ca istoria contimporană să fie silită a transmite viitorului trista pomenire, că țara românească a fost osîndită să străbată o epocă de-atîta cruzime, încît cugetători iluștri, ca Eminescu, cărora generațiunile viitoare le vor ridica desigur monu mente să fie lăsați a pieri de... foame!"286. În
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tendința unor părinți de a face din copiii lor niște individualiști, egoiști, infatuați, care sfidează normele de conviețuire civilizată în societate). Aspectul cel mai cunoscut de conflict de roluri se întâlnește — arată Anne-Marie Rocheblave-Spenlé, — în situația când o persoană este silită să-și asume, concomitent, două roluri incompatibile (având în vedere faptul că există o diversitate de roluri sociale: profesionale, culturale, economice, politice, familiale etc.). Nu pentru toate aceste rolul este în egală măsură de pregătit: în cazul unor roluri inadecvate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
școlile elementare au apărut în 1909, respectiv 1916. "Copilul" scria Slavici în maniera marilor maeștri ai "educației noi" "nu se pătrunde de iubirea în muncă decît făcînd ceea ce face din propriul său îndemn și cu plăcere deplină. Acela care-l silește să facă ceea ce el însuși nu vrea, îi este dușman și-i strică viața întreagă" (40, p. 67). Iată, așadar, spiritul "educației noi", manifestat în scrieri românești, din aceeași necesitate de a da o nouă direcție educației, mai potrivită naturii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]