12,895 matches
-
răspundeau acestei exigențe, nu mai aveau scopul de a schimba condiția socială a celui inițiat, ci pe cel de a-l Întări În rolul lui de cetățean și de a-l confirma pentru destinul cetății. Propaganda ateniană a pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
plan cultural și religios. Fără să putem reparcurge evenimentele sociopolitice ale acestor ani, este de ajuns să amintim că Grecia, unul dintre primele obiective ale expansionismului roman În Orient, va fi, alături de Macedonia, și cea dintâi care a căzut sub stăpânirea directă a noii puteri internaționale. Anul 146 Î.Hr. este hotărâtor, chiar dacă diferite polisuri grecești vor continua, În diferite forme, să ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan politic. 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientaretc "2. Elenismul \: caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
defensor fidei prin excelență; nu trebuie confundat cu tatăl omonim lui Darius I - care se afla În fruntea unei vaste organizații politice, cu centrul situat undeva Între oaza din Merv și cea din Herat (străvechile regiuni Margiana și Areia), În timp ce stăpânirea khorasinilor - conform reconstrucției sale, bazate pe interpretarea aparte a unui fragment din Hecateu din Millet (II, 70, B: fr. 292) XXXX și a unei informații din Herodot (III, 117) despre râul Akes (Hari-rud și Tejen, continuarea sa) - se Întindea la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei credințe transmise, neverosimil, fără transformări relevante din primul (sau, mai mult, pentru acest cercetător, din al doilea) mileniu Î.Hr. până astăzi: de la o societate pastorală la o societate urbană, În perioada imperiului ahemenid, a cuceririi lui Alexandru, a stăpânirii seleucide și a celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Reconstrucția zoroastrismului sasanid are loc Într-o lume complexă și eterogenă, În care conviețuiseră sau, În orice caz, fuseseră prezente marile religii ale epocii - iudaismul, creștinismul, maniheismul, budismul (acesta din urmă În regiunile orientale, dintre care o parte erau sub stăpânirea Kush³nilor) - pe lângă numeroase alte credințe și secte religioase, mai ales cu caracter gnostic. Exigențele politice ale noii dinastii, În căutarea unei legitimități, au favorizat clerul magilor, chiar și În timpul domniei unui suveran tolerant ca Ș³buhr I (240-272 d.Hr.), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o cantitate mare, atunci se anunța o recoltă bună; dacă Însă mai rămăsese puțin, trebuiau să se gândească să facă rezerve pentru că anul următor urma să fie unul slab. Svanovitú era, așadar, o divinitate mai ales agricolă care avea În stăpânire roadele pământului, fapt care este confirmat de marea orgie care urma acestui ritual profetic: este vorba, după toate probabilitățile, despre un rit de fecunditate, specific unei societăți agrare. Faptul că lângă statuie se aflau și obiecte de război (cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonul antic slav avea o structură tripartită de tipul celei propuse de G. Dumézil, cu divinități subdivizibile conform funcțiilor sacro-suverană, militară și economică. Este clar, din ceea ce s-a spus despre caracterul său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a câmpurilor, dacă ne gândim la orgia care Încheia ritualul profetic), că Svantovitúxe "Svantovitu^" poate fi considerat exponent al celei de-a treia funcții. Svaroc¹, cu vizibila sa conotație militară (poartă arme, iar În templul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păstrate Însemne ale războiului), este În mod clar un zeu al celei de-a doua funcții. În aceeași situație se află Triglavxe "Triglav" și Jarovitúxe "Jarovitu^". În ceea ce privește funcția suverană și sacră avem cuplul Perenú/Velesxe "Velesu"ú, care Își exercită stăpânirea asupra a tot ceea ce este viu, unul ca stăpân al oamenilor, celălalt ca stăpân al animalelor. Mai mult, faptul În fruntea primei funcții se află două divinități conjugate este specific tripartitismului indo-european, fiecare Împlinind un aspect diferit al acestei funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a fost scris În limba indigenă; la rândul lor, irlandezii și-au elaborat un alfabet propriu (numit ogam), Însă nu a fost folosit decât pentru câteva texte scurte, cel mai adesea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cezar, ele se inserează bine În schema ideologiei tripartite despre care am mai vorbit, mai ales În capitolul despre religia indo-europenilor. Avem, așadar, un zeu al primei funcții - Jupiter -, care domnește În ceruri; un zeu - Martexe "Marte" - care are În stăpânire tot ceea ce ține de război (a doua funcție) și două divinități cu atribuții de natură economică (a treia funcție). Se pare că ideologia indo-europeană a fost bine conservată la gali, deși se pot regăsi și unele infiltrări de origine probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personaj al panteonului galic. Acesta este cazul zeului pe care Cezar Îl numește Mercurxe "Mercur" și În care poate fi recunoscut patronul tuturor meșteșugurilor. În Irlanda, zeul Lugxe "Lug" primește epitetul samildánach „cel care deține toate meșteșugurile”, iar acesată prolifică stăpânire a tuturor activităților este pusă În scenă de un episod din relatarea Bătălia de la Moytura. La curtea din Tara are loc o sărbătoare la care dorea să intre și să ia parte și zeul Lugxe "Lug". Însă portarul primise poruncă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
câmpiilor se va repeta la următoarea invazie, Irlanda ajungând astfel la deplinătatea ei fizică. Partholán și oamenii săi mor din cauza unei ciume, iar cea de-a treia invazie este lucrarea lui Nemedxe "Nemed". După moartea acestuia, oamenii săi trăiesc sub stăpânirea foarte dură a uriașilor Fomoirexe "Fomoire", care cer tributuri grele În hrană și copii. Are loc o răscoală, dar oamenii lui Nemed sunt Înfrânți și doar câțiva dintre ei supraviețuiesc, plecând, unii În Grecia, iar alții În nordul lumii. Descendenții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața de îndumnezeire” a Sfântului Paisie cel Mare, prăznuit de Biserica Răsăriteană la 19 iunie. Cel care a urcat scara desăvârșirii monahale în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
concluzie importantă: Israel poate trăi ca popor fără propria țară, fără monarhie și fără templu pentru că Israel este mai vechi decât cucerirea țării, a monarhiei și a templului lui Solomon. Evident, Israel speră ca într-o zi să ia în stăpânire țara, să aibă un rege și un templu, însă, date fiind circumstanțele, poate și să se lipsească de ele și să existe deja ca popor într-o stare tranzitorie. Două sunt bazele acestei „teologii a Muntelui Sinai” sau a constituției
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un oracol: „Voi cere cont casei lui Iehu de sângele din Izreel și voi pune capăt regalității casei lui Israel”. Câmpia Izreel este locul unde Iehu l-a ucis pe Ioram, ultimul descendent al casei lui Omri, luând astfel în stăpânire puterea (2Rg 9,15-27). Acest asasinat e justificat pentru autorii 2Rg 9-10 datorită nelegiuirii regilor casei lui Omri și, în special, din cauza uciderii lui Nabot prin opera lui Ahab și Izabela (1Rg 21; cf. 1Rg 21,19.29 și 2Rg
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește s-ar putea subintitula „pagini din Antologia rușinii”, documentarul Fenomenul Pitești ar constitui un capitol esențial dintr-o virtuală Antologie a sadismului (sintagma aparține autorului). Fenomenul analizat aici ar reprezenta un unicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
pref. Ilie Șandru, Miercurea Ciuc, 2000; Alexandru Roman. 1826-1897, Sibiu, 1897; Arhiepiscopul și mitropolitul Miron Romanul, Sibiu, 1898; Catedrala mitropolitană din Sibiu. Istoricul zidirii (în colaborare), Sibiu, 1908; Cuvântări și predici ale unui teolog, mai târziu cleric român în țară sub stăpânire străină, I-VIII, București, 1923-1939; Pagini dintr-o arhivă inedită, îngr. și introd. Antonie Plămădeală, București, 1984; Note ascunse. Jurnal, Cluj-Napoca, 1999. Culegeri: Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1901. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
și astfel slăbiciune. Puterea celui dependent este ocrotirea. Puternic în mod absolut nu este decât acela a cărui ființă nu depinde nicicum de ființa celui stăpânit. Puternic în sine nu este decât acela a cărui ființă rămâne intactă chiar dacă obiectul stăpânirii lui dispare. Iar cel puternic în sine poate fi, din această pricină, și singur. La el manifestarea puterii este un capriciu sau risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Avram Iancu. Dar nici naționalismul român, nici cel maghiar nu-și aveau locul în planurile destinate întemeierii unei Austrii unite și centralizate ale prințului Felix Schwarzenberg. În urma compromisului austro-ungar din 1867, românii din Transilvania au fost trecuți pe tăcute în stăpînirea noului stat centralizat maghiar. Episcopul Andrei Șaguna, liderul spiritual al românilor, i-a îndemnat la rezistență pasivă. Dar tinerii români nu voiau să trăiască așa cum trăiseră părinții lor. Dată fiind campania în plină desfășurare de maghiarizare forțată tot mai intensă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
economice după dureroasa ei naștere ca stat-națiune. Românii erau sătui de nesiguranță și de frustrări. Împiedicați de secole să aibă o țară a lor, evreii s-au angajat în profesii care nu-i făceau să fie îndrăgiți de către populație (adică stăpînirea hanurilor sătești, împrumuturile bănești, camăta, magazinele de mărunțișuri și arendarea pămîntului de la moșierii absenți). Țăranul a tras concluzia că o creatură străină, purtînd veșminte diferite, incapabilă să vorbească limba lui corect, și "care îl răstignise pe Mîntuitor", fura puținii bani
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui asupra literaturii engleze s-au datorat lui Taine. Din autorii germani i-a citit pe Heine, Lenau, Körner, Ruckert, Uhland, Murger. Îl admira pe Goethe pentru echilibrul și stăpînirea lui de sine. I-a citit și pe Kant, ca și pe Schopenhauer. A avut posibilitatea să citească operele marilor romancieri și poeți ruși Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, ca și pe cele ale lui Pușkin și Lermontov doar în traduceri în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga și-a prezentat versiunea personală asupra situației. Așadar, cinci milioane de români creaseră un stat național și voiau să creeze un ideal național. Sute de mii de evrei, cea mai mare parte a lor concentrați în Moldova, au pus stăpînire pe orașe, sate, pămînt și grădini. Ca deținători ai pămînturilor, îi tratau pe țărani ca pe niște scalvi. Împotriva acestei situații s-a declanșat răscoala din 1907. Evreii nu vorbeau românește, ci nemțește, se îmbrăcau altfel și aveau o ură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
număr de evrei (și înstrăinarea culturală a elitei). El făcea distincție între politica națională și cea naționalistă. Politica națională presupune cucerire și jaf. Pe de altă parte, politica naționalistă are în vedere numai faptul ca toți românii să trăiască sub stăpînire românească. Unica interferență în suveranitatea străină este mîntuirea românilor "neliberi". Unitatea culturală și solidaritatea națională create de politica naționalistă erau pentru Iorga mai importante decît granițele politice. Prin vastitatea și anvergura culturii și preocupărilor sale, Iorga a fost un renascentist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moartea o singură dată, atunci cînd îți dai duhul"205. Iorga nu nutrea nici o animozitate personală față de unguri. Atunci cînd aceștia au adus din Turcia trupul eroului lor național, Francisc Rákóczi, Iorga remarca: "Ungurii nu l-au uitat nici sub stăpînirea austriacă, nici acum. Acești oameni viteji și dîrji au știut să recunoască un luptător generos, care nu a renunțat la drepturile sale și nu s-a plecat în fața nimănui... Astăzi, noi, românii, ne plecăm capetele în fața sicriului lui Rákóczi; mîine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]