125,387 matches
-
Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei de mijloc de "haute culture" pentru o elită liberală au fost Albert de Broglie, François Guizot, Jacques Nicolas Augustin Thierry, Ludovic Vitet, Paul-Francois Dubois, criticii literări Charles Augustin Sainte-Beuve și Gustave Plache, si Jean-Jacques Ampère. La sfârșitul secolului al XIX
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
o elită liberală au fost Albert de Broglie, François Guizot, Jacques Nicolas Augustin Thierry, Ludovic Vitet, Paul-Francois Dubois, criticii literări Charles Augustin Sainte-Beuve și Gustave Plache, si Jean-Jacques Ampère. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența lui Ferdinand Brunetière, revista a sprijinit Biserică Catolică împotriva ofensivei anticlericale. La fel că marea majoritate a revistelor, ea a fost politizată tot mai mult cu ocazia și din cauza afacerii Dreyfus. În anul 1945 și-a schimbat titlul în cel de "La Revue, littérature
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
Ludovic Vitet, Paul-Francois Dubois, criticii literări Charles Augustin Sainte-Beuve și Gustave Plache, si Jean-Jacques Ampère. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența lui Ferdinand Brunetière, revista a sprijinit Biserică Catolică împotriva ofensivei anticlericale. La fel că marea majoritate a revistelor, ea a fost politizată tot mai mult cu ocazia și din cauza afacerii Dreyfus. În anul 1945 și-a schimbat titlul în cel de "La Revue, littérature, histoire, arts et sciences des Deux Mondes". Apoi a fuzionat în 1956 cu revista
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
revistelor, ea a fost politizată tot mai mult cu ocazia și din cauza afacerii Dreyfus. În anul 1945 și-a schimbat titlul în cel de "La Revue, littérature, histoire, arts et sciences des Deux Mondes". Apoi a fuzionat în 1956 cu revista lunară "Hommes et mondes". Devenită revista lunară în 1969, ea a fost redenumită "Revue mensuelle des Deux Mondes" în 1972, pentru a reveni la titlul original " La Revue des Deux Mondes" în 1982.
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
mai mult cu ocazia și din cauza afacerii Dreyfus. În anul 1945 și-a schimbat titlul în cel de "La Revue, littérature, histoire, arts et sciences des Deux Mondes". Apoi a fuzionat în 1956 cu revista lunară "Hommes et mondes". Devenită revista lunară în 1969, ea a fost redenumită "Revue mensuelle des Deux Mondes" în 1972, pentru a reveni la titlul original " La Revue des Deux Mondes" în 1982.
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
și a conflictelor fraterne în sânul poporului evreu. În acest context el se interesează de opinia publicului evriesc general - mai ales a majorității laice - și încearcă să evite disputele cu acesta. Rabinul Ben Nun a regretat într-un articol în revista „Nekuda” faptul că publicul coloniștilor evrei pe teritoriile palestinene din Cisiordania și Fâșia Gaza aflate sub controlul Israelului după 1967 s-a mulțumit cu crearea de noi așezări dar nu a izbutit „să se așeze” în inimile conaționalilor și să
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
Insula Maury considerat uneori a fi printre primele farse OZN. Martorul lui Crisman în Incidentul din Insula Maury, Harold Dahl, era convins că serialul TV din anii 1960, "The Invaders", era bazat pe viața lui Crisman. Anterior, Crisman a scris revistei "Amazing Stories" afirmând că a luptat contra unor creaturi subterane „misterioase și malefice” pentru a scăpa dintr-o peșteră din Burma în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1969, Crisman a fost citat de către Jim Garrison pentru a depune
Fred Crisman () [Corola-website/Science/336442_a_337771]
-
vaccin provocate de lucrare. În noiembrie 2011, în alt raport din "BMJ" în care a fost dezvăluit cu date brute faptul că în pofida spuselor lui Wakefield din "The Lancet" copii din cercetările sale nu au avut boli inflamatorii intestinale. Medicii, reviste medicale, și editorii au făcut declarații legând acțiunile frauduloase ale lui Wakefield de diversele epidemii și decese. Michael J. Smith, profesor de pediatrie la Universitatea din Louisville, un "expert în boli infecțioase care a studiat efectele controversei legate de autism
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
Baltoc, "Romanul românesc în interviuri", Ed. Mi-nerva, București, 1986.) Credința personajului Radu Comșa că războiul va aduce o schimbare morală a societății a fost, de fapt, o iluzie a scriitorului. În articolul „Peste ruini” publicat la 7 martie 1919 în revista "Hiena" Cezar Petrescu își exprima speranța că războiul va aduce schimbări importante omenirii, determinând reforme democratice ce vor pune bazele unei lumi utopice pe care o visaseră gânditorii antichității. Speranța se va transforma curând în revoltă, atunci când scriitorul și-a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
purificare morală și o justă valorificare a umanității și cu desperare a văzut că nimic nu s-a schimbat în lume”. Primele fragmente ale romanului au fost publicate în perioada 15 octombrie 1924 - 15 martie 1925 în nouă numere ale revistei "Gândirea" din București, condusă de Cezar Petrescu (ce avea funcția de redactor). Aici au apărut capitolul „A sburat o pasăre neagră” (în nr. 1/15 octombrie 1924 (anul IV), pp. 7-17, și nr. 2/1 noiembrie 1924 (anul IV), pp.
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
despre iminența unei revoluții în Rusia ce au loc la Casa Capșa și o glumă macabră făcută de un student la masa de la madam Cimbru). Fragmente din roman (capitole întregi) au fost publicate ulterior în anii 1925 și 1926 în revista "Viața Romînească" din Iași. Aici au apărut capitolul „Acolo șezum și plânsem” (în nr. 8/august 1925 (anul XVII), pp. 145-188), începutul capitolului „Episodul din str. Olimp 14” - denumit ulterior „Mâinile albe și mâinile negre” - (în nr. 11-12/noiembrie-decembrie 1925
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
surse de inspirație pentru scrierile sale. Un caz real relatat de un burghez (căruia „războiul i-a rotunjit averea și i-a dăruit două case, cu venituri cât două moșii în mijlocul capitalei”), publicat de autor sub pseudonimul C. Robul în revista "Hiena" la 8 august 1920, conține mai multe asemănări cu povestea lui Radu Comșa din romanul "Întunecare". Bogătașul își exprima nemulțumirea că ginerele pe care-l alesese uneia din fetele sale a fost transformat de război într-un luptător pentru
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cu cealaltă fată am greșit-o (...). I-am ales un bărbat cum nu credeam să găsesc altul. Cine putea bănui ce gărgăuni ascunde-n cap? Cuminte nu zic; nici un viciu. Citit, nevoie mare, toată ziua căra acasă vrafuri de cărți, reviste, broșuri, parcă vrea să cântărească lumea de la început. Când s-a declarat mobilizarea ce crezi c-a făcut? Nu, că se duce pe front «la datorie»... M-am închis în birou cu el, l-am descântat, a plâns nevastă-sa
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în memoriile sale că articolul său era „destul de dur” și l-a supărat pe Pamfil Șeicaru (redactorul șef al ziarului), care i-a reproșat că l-a jignit pe scriitor. Cezar Petrescu l-a invitat pe Eliade să colaboreze la revista "Gândirea" (pe care o conducea la acea dată împreună cu Nichifor Crainic), inaugurându-se astfel o relație ce a durat mulți ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar scriitorul consacrat l-a ajutat pe mai tânărul său confrate
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar scriitorul consacrat l-a ajutat pe mai tânărul său confrate să-și publice primul său roman, "Isabel și apele Diavolului" (1930), și i-a publicat articolele și eseurile în paginile revistei "România literară" în 1939, după ieșirea din lagăr. Realismul faptelor prezentate în roman a fost evidențiat de majoritatea criticilor literari, care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță sau Barbu Delavrancea au făcut ca
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
totul, în ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la însingurare, la dramă. Lumea nu se poate schimba! Această idee trebuie să fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comșa - lumea înconjurătoare”. Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revista "Cinema", cineastul își afirma dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea filmului a fost foarte dificilă
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
într-o moschee. Pe 21 iulie, procurorul general francez a anunțat că Lahouaiej Bouhlel a planificat atacul cu luni înainte și a fost ajutat de cinci complici. Cei cinci au fost reținuți în baza acuzațiilor de "fapte teroriste". În 2010, revista de propagandă a al-Qaida "Inspire" recomandă: Abu Mohammed al-Adnani, purtătorul de cuvânt al ISIS, spunea într-un mesaj audio în septembrie 2014: În dimineața dinaintea atacului, presedintele François Hollande a reafirmat faptul că starea de urgență impusă după atacurile de la
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
găsit arme, însă au detonat un colet suspect dintr-o camionetă parcata la 100 de metri de blocul unde locuia tunisianul. Mai mult, poliția a găsit imagini cu cadavre, Osama bin Laden, Mokhtar Belmokhtar, steagul ISIS și o copertă a revistei "Charlie Hebdo" pe computerul său personal, împreună cu link-uri către site-uri jihadiste. Un locatar al imobilului cu patru etaje în care locuia Mohamed a declarat pentru AFP că acesta nu era o persoană religioasă și nu arata niciun semn
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
au arătat că el și Bouhlel s-au contactat de 1.278 de ori în perioada iulie 2015 și iulie 2016. Acesta i-ar fi trimis un mesaj lui Bouhlel în ianuarie 2015, la scurt timp după atacul asupra redacției revistei "Charlie Hebdo", spunând: "Eu nu sunt Charlie... sunt fericit, au adus soldați ai lui Allah pentru a termina treaba". Cel mai în vârstă dintre franco-tunisieni i-ar fi trimis un mesaj lui Bouhlel pe Facebook în aprilie spunând: "Încărca camionul
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
din cauza izbucnirii războiului. După revenirea în țară s-a implicat în ajutorarea refugiaților polonezi, publicând un manual și un dicționar polono-român. S-a angajat la Institutul Central de Statistică din București, de pe lângă Consiliul de Miniștri. Totodată a fost redactor la revistele „Moldova Nouă”, și „Cartea Moldovanului”, precum și la gazeta „Transnistria”. În gazeta „Transnistria” publică peste 40 de articole multe dintre acestea cu caracter etnografic. La începutul anului 1940 s-a căsătorit cu Claudia Smochină, fiica academicianului Nichita Smochină. În noiembrie 1940
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
filme (scurt și mediu metraje) și două lungmetraje, printre care primul film produs vreodată de o televiziune particulară din România, „Gambitul Damei” (1995) și ceea ce presa a numit primul thriller românesc, „Porțile” (1996). A fost redactor încă de la început la revista ProCinema, unde a scris sute de articole de întâmpinare și despre istoria cinematografului. Întors la Timișoara, a condus pentru o scurtă perioadă televiziunea Analog și radiourile Analog din Timișoara, Lugoj și Deva. A fost, alături de Robert Șerban, realizatorul a ceea ce
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
fost un teolog, yoghin, filosof și este considerat sfânt de către discipolii săi hinduși. Krishnananda fost președinte al Sivananda Literature Research Institute și al Sivananda Literature Dissemination Committee. El a servit timp de 20 de ani ca redactor la "Divine Life", revista lunară a Societății Vieții Divine. Subbaraya, redenumit Swami Krishnananda de către mentorul său, Swami Sivananda Saraswati, s-a născut la 25 aprilie 1922 într-o familie Madhva. El a învățat limba sanscrită la o vârstă fragedă și a început să citească
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
piesă de teatru din 1912 de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este o dramatizare a nuvelei omonime care a fost publicată în volum sub semnătura „Delavrancea” la Editura Socec în 1903. O primă variantă a nuvelei a fost publicată în 1887 în revista "Lupta literară". Prima reprezentație a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Național din București. În rolurile principale au jucat actorii Constantin I. Nottara ca , Ion Petrescu ca Matache Profirel, Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu, Constantin Radovici ca Gusi
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
n. 1926) și dezvelit la 12 noiembrie 2011. Cărturar erudit, format la Roma în istoria artelor, litere și filozofie, a fost un etnograf, istoric de artă și director al Arhivelor Statului și al Muzeului Banatului (1928-1940). A înființat Biblioteca Timișoarei, revista „Analele Banatului”, a sprijinit activitatea asociației culturale ASTRA, a întreprins numeroase săpături arheologice, a pictat și a restaurat pictura în numeroase biserici din Banat. Bustul său, donație a familiei Miloia, a fost realizat de Gheorghe Groza (1899-1930) și dezvelit la
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
prezentat conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radio-televizate. A participat la numeroase sesiuni științifice interne și internaționale, la București, Cluj, Iași, la Moscova (1964), Celje (1965), Sofia (1966), Viena (1981), Haga (1988) etc. A publicat articole, recenzii și studii în principalele reviste de specialitate din țară ("Muzica", "Revista de Folclor", "Studii de muzicologie", "Cercetări de muzicologie", "Biserica Ortodoxă Română", "Glasul Bisericii" etc.) și din străinătate (Franța, Italia, Polonia, Bulgaria ș.a.). A fost distins și încununat cu numeroase de premii, decorații și titluri
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]