12,621 matches
-
lumea elenistă Înconjurătoare. Religia oficială a resimțit această situație care a durat, oarecum până În epoca ocupației romane. Regele (apoi Împăratul) este Încă un faraon și are datoria de a reprezenta țara Înaintea zeilor, de a construi temple, de a se Îngriji de nevoile cultului și Întreținerea preoților. La Alexandria se vorbește limba greacă; dar Încă de la Începutul conviețuirii lumii grecești cu Egiptul, Ptolemeu al II-lea amintește despre vizita sa la berbecul din Mendes, astfel 2: ... vine Maiestatea Sa pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât de Înclinația pentru crearea unor unități statale puternice, cât și de tendința care decurge de aici spre o putere centralizată accentuată. Semiții din Mesopotamia au ajuns la o orânduire destul de organică a panteonului lor, lucru de care s-au Îngrijit școlile teologice și preoțești, mai ales cele din Nippur (vechea capitală religioasă sumeriană) și din Babilon. Se cunosc numeroase grupări de divinități din panteon („Listele divine”). Metoda folosită În mod obișnuit era gruparea zeilor În funcție de criteriul procreării și Înrudirii, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care este scris codul său. Akkadianului Șamaș i s-a dedicat un „mare imn”, În care, printre altele, se spune: Tu te apleci peste munți și contempli pământul. Din mijlocul cerurilor tu ții În echilibru teritoriile țărilor. Tu te Îngrijești de oamenii din toate țările... Pe cei care au suflare de viață Îi păstorești Împreună: tu ești păstorul lor, fie că aceștia locuiesc deasupra sau sub (pământ)... tu cunoști hotărârile fiecărei țări, deși au limbi atât de diferite, tu le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Demetra", al cărei nume conține termenul „mamă” (meter, mamă În greacă), zeiță din a doua generație, caracterizată de o activitate importantă pe plan ritual (subcapitolul 3-4a). La rândul lui, Zeusxe "Zeus", după ce noua ordine a fost instaurată În cosmos, se Îngrijește să o Întărească, mai Întâi căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea, apoi Înghițind-o când era Însărcinată (Hesiod, Teogonia, 881-891) pentru a-și Însuși calitățile ei. Rodul lui Metis va fi Atena, ieșită din capul lui Zeus (ibidem, 924-926), zeiță
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mormântului, heròon, el se Întemeiază pe memoria unui trecut cu neputință de repetat, din care a izvorât realitatea actuală. Acel trecut este timpul mitului, al originilor ambigue dominate de dezordine, pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale, se Îngrijește să-l exorcizeze pentru a lăsa spațiu acțiunilor omenești din cetăți. Scopul ceremoniilor de cult este, așadar, păstrarea și apărarea ordinii instituționale, a cărei funcție pentru supraviețuirea cetății o exaltă și prin intermediul căreia se stabilește un raport dialectic cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe alegere, În polis, unde magistrații se Îngrijesc și prezidează celebrările periodice În cinstea zeilor, preotul apare de cele mai multe ori, ca un funcționar al statului, ales și numit de cetățeni, a cărui activitate este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacră și puterea politică. Puterea sacrală le revine administratorilor (magistri) care sunt numiți de autoritățile supreme ale orașului. Prin hotărârea consiliului orașului, care la Urso asumă În materie de politică religioasă același rol central al Senatului din Roma, ei se Îngrijesc de sanctuare, de temple și de așezămintele de cult. Organizează spectacolele de circ, sacrificiile și actele de cult pe lângă lăcașurile zeilor (pulvinaria). Firește, Îndeplinirea acestor sarcini cerea alt personal consacrat cultului: cei care Înjunghiau victimele (victimarii) și muzicanții (tibicines), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
contrazis nu numai de colegii săi aristocrați foarte zeloși față de tradițiile ancestrale, dar nici de acele cercuri de creștini Învățați care primesc și elaborează achizițiile filozofiei grecești - la uzanța tradițională de a aduce din Atica philosophi praeceptores pentru a se Îngriji de educația tinerilor romani, deși ea era finalizată cu pregătirea pentru chestiunile sociale și politice (Relatio, III, 5). Nu vom neglija nici faptul că apologeții creștini, deși Își Îndreaptă criticile către tot spectrul religiilor „păgâne”, iau de obicei ca parametru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Il sogno in Grecia, Roma, Bari. Kornemann, E. (1901), „Zur Geschichte der antiken Herrscherkulte”, În Klio, nr. 1, pp. 51-146. Lewy, H. (1978), Chaldean Oracles and Theurgy. Mysticism Magic and Platonism in the Later Roman Empire, Cairo, 1956 (nouă ediție Îngrijită de M. Tardieu, Paris, 1978). Longo, V. (1969), Arétalogie nel mondo greco, vol. I, Epigrafi e Papiri, Genova. Mahé, J.-P. (1978-1982), Hermès en Haute-Egypte, vol. I-II, Québec. Nicosia, S. (1979), Elio Aristide nell’Asclepieio di Pergamo e la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iar dacă la toate acestea se adaugă opoziția, de altfel gathică, a celor care nu cresc animale (desigur, aristocrația războinică ce trăiește din violențe și jafuri și practică pe scară largă jertfa animală) și a celor care le cresc, le Îngrijesc, le apără și le folosesc (Yasna 49,4), cadrul reconstrucției noastre devine mai complet și mai comprehensibil: dualismul gathic are un fond social clar (Gnoli 1980, pp. 185 sqq.). Meritul de a fi pus În lumină, Într-un mod atât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolul al XIII-lea, unde au servit ca originale pentru copii succesive sau pentru traduceri În alte limbi (sanscrită, gujarati etc.), care, În unele cazuri, sunt singurele ce au supraviețuit În urma pierderii textelor pahlavi originale. Edițiile și traducerile textelor pahlavi, Îngrijite de cercetători persani și occidentali, sunt numeroase, dar adesea Învechite și alcătuite după criterii foarte diferite. Uneori este vorba doar despre simple reproduceri ale textelor, iar altele sunt transcrieri În alfabet latin urmate de traduceri, În alte cazuri, e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestor rituri și al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață la moarte este deci concepută ca o Încercare cumplită, pentru care muribundul, apoi defunctul, are nevoie de Îngriji Înțelepte și pline de iubire din partea celor care l-au pierdut. Durerea pentru cel mort este un sentiment viu de solidaritate umană pentru sufletul care are de Înfruntat o Încercare grea, chinuitoare și dureroasă: despărțirea de trup Îl face să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funerare și 134 de mici temple ale focului, În timp ce Âtaș Bahr³mxe "Bahra>m" crescuseră de la unul singur - Sanj³na Âtaș Bahr³m „țr³nș³h”, originar din Sanj³n - la opt (Boyce, 1979, p. 209; cf. supra, subcapitolul 2.5). Clerul comunității parsi s-a Îngrijit În mod special de conservarea tradiției religioase prin copierea manuscriselor. Tradiția manuscrită indiană depinde de cea iraniană și apare abia după secolul al XIV-lea (Boyce, 1968, p. 65). Parsii s-au Îngrijit și de traducerea textelor avestice și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2.5). Clerul comunității parsi s-a Îngrijit În mod special de conservarea tradiției religioase prin copierea manuscriselor. Tradiția manuscrită indiană depinde de cea iraniană și apare abia după secolul al XIV-lea (Boyce, 1968, p. 65). Parsii s-au Îngrijit și de traducerea textelor avestice și de limbă pahlavi, inițial În sanscrită - așa cum a făcut Neryosang Dhaval Între sfârșitul secolului al XI-lea și Începutul secolului al XII-lea cu Yasna, Khorda Avesta, D³nast³n ș M¶n½g ș Khrad și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kanga, autor al unei traduceri În gujarati a Avestei, al unei gramatici și a unui dicționar avestic (1900); Tehmuras Anklesaria, care a editat Yasna, Wisprad și Wid¶wd³d și diferite texte de limbă pahlavi (Bundahișn etc.), de care s-au Îngrijit și fiul acestuia Behramgore Anklesaria și Bamanji Nusservanji Dhabar. În 1916, numele său este dat celui mai important institut pars pentru studierea neconfesională a religiei, „K.R. Kama Oriental Institute” din Bombay, care există și astăzi și este dotat cu bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Oriental Institute” din Bombay, care există și astăzi și este dotat cu bibliotecă prețioasă, mai ales În privința manuscriselor. Acest institut, despre care s-a publicat În 1969 un important Golden Jubilee Volume cu ampla participare a unor cercetători occidentali, a Îngrijit, printre multe alte publicații, culegerea În două volume (1968 și 1970) a scrierilor celebrului și merituosului fondator căruia Îi poartă numele. Mai mult, acesta publică periodic Journal of the K.R. Kama Oriental Institute, dedicat studiilor zoroastriene. Contactul cu celelalte culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Duisburg consemnează În Chronicon Prussiae, unde oferă cadrul păgânismului baltic din secolul al XIII-lea. Acesta spune că, În Prusia, În provincia Nadrovia, exista un mare preot, Criwe, care avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu agricol, ci zeul luminii În evoluția sa progresivă de-a lungul anului. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau ale unui trib, familie, tabără militară și așa mai departe. În concluzie, se lasă impresia că, de fapt, credincioșii lor ajungeau să nu se mai Încreadă În divinitățile prea universale - și, În consecință, prea ocupate pentru a se mai Îngriji cu adevărat de individ - și simțeau mai sigur și eficace ajutorul unei divinități strâns legate de realitățile lor materiale și sociale. Aceste Matronaexe "Matronae", chiar dacă sunt atestate mai ales În lumea galică și În zonele marginale ale lumii germanice, supuse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un roman să nu ajungă la concluzia că era vorba despre trei activități diferite, ca, de exemplu, preoți, poeți și profeți. Realitatea era Însă mult mai diferită. Într-adevăr, cultura indo-europeană cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se Îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Galia există două categorii de oameni care au o oarecare Însemnătate și se bucură de o anumită considerație. ș...ț Una dintre cele două categorii amintite este formată de druizi, cealaltă de cavaleri. Druizii iau parte activă la cult, se Îngrijesc de sacrificiile publice și private, explică practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața galilor. Ei hotărăsc În aproape toate dezbaterile publice și private; dacă s-a comis vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putem ști dacă triburile vecine hotarelor imperiului, de la care romanii ar fi putut lua asemenea informații, Îl reprezentau astfel pe W½danaz al lor. Mai convingător este, În schimb, un argument de ordin funcțional: Odin, după cum vom vedea mai jos, se Îngrijește de războinicii căzuți În luptă, iar Într-o societate războinică, așa cum era cea germanică, o astfel de funcție trebuie să fi fost cât se poate de definitorie, Într-atât Încât să sugereze unui roman identificarea zeului respectiv cu o divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a lăsa cale liberă exprimărilor claselor inferioare. 6. PREOȚIITC "6. PREOȚII" Cezar (De bello galico, VI, 12) nega existența preoților (și a actelor de cult) la vechii germani: „Nu au druizi care să conducă cultul și nici nu se Îngrijesc de sacrificii”; această afirmație este cu siguranță eronată, iar la Tacitus există multe dovezi contrare. Într-adevăr, vorbind despre puterile comandanților militari, el spune: Căpeteniile comandă mai mult cu fapta decât cu porunca și, dacă sunt curajoși, În văzul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
875-853 î.C.). Asupra acestui punct stela lui Meșa este destul de imprecisă. Biblia și stela lui Meșa concordă asupra unor detalii. Fiecare document are, desigur, intenția sa. Povestirea biblică din 2Rg 3 îl laudă pe profetul Elizeu și nu se îngrijește de descrierea detaliilor geografice, istorice sau strategice; stela lui Meșa este însă un document de propagandă politică, în sensul larg al cuvântului, care-l laudă pe regele Moabului. 4. Stela de la Tel Dan Al treilea document important este deja menționata
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
literare”, „Lamura” ș.a. Preocupată de viața și opera lui Vasile Alecsandri, precum și de epoca lui, după un studiu apărut în „Lamura” (1921), elaborează o documentată monografie, publicată inițial ca studiu introductiv la ediția Poezii (I-II, 1940), pe care o îngrijește. Predilecția pentru reconstituiri biografice se manifestă și în alte studii, incluse în sumarul unor reviste sau tipărite separat: Vasile Alecsandri și Wilhelm de Kotzebue. O scrisoare către Alecsandri (1942), Maria Cantacuzino (1943) ș.a. Traduce literatură pentru copii (Kate Douglas Wiggin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289113_a_290442]