14,708 matches
-
înăbușă, încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de corpul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte, că această Mabell va veni să jumulească de pene jalnica pasăre care voi fi! Nici o ființă alături de mine, în clipa aceea! Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte.[...] M. c
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
această analiză psihologică a Micăi; nu-mi place să aflu că trăiești viața asta dublă. Și dacă, din întâmplare - o întâmplare normală, aș zice, în timpurile astea -, ar fi să nu mă mai ai alături? Ce s ar întâmpla cu adâncile rădăcini în trecut, cu viața pur exterioară pe care o trăiești acum? Nu, nu-mi place deloc. Te rog, te rog în genunchi, mărită-te, dacă Cinci te cere. Mărită-te cu el. Prietenia voastră care durează de cinci ani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dus și patru gladiole galbene - efectul era superb. O simplă carte de vizită, știi care, doar cu numele lui. Draga mea, șapte ani. „Morții se duc repede.“ Dar nu și pentru noi, nu-i așa, iubito? Îi păstrăm, amândouă, o adâncă și pioasă amintire. Ți-am mai scris că am să pun să se facă o scurtă slujbă în fața nișei și am să-i chem pe Corina și pe ai ei, dacă vor să vină? [...] c. p. 16 iulie [1950], duminică
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cât mai repede, spun. Să ne hotărâm ce vrem. — Trebuie neapărat să fiu și eu prezent? — Normal că trebuie să fii prezent și tu! Nu-ți pasă din ce farfurii ai să mănânci? — Sincer, nu. — Nu? Trag aer în piept adânc, gata să mă lansez într-o tiradă pe tema „ Dacă nu-ți pasă din ce farfurii vom mânca, atunci probabil că nu-ți pasă nici de relația noastră!“ Însă îmi dau seama, exact la timp, că în felul ăsta o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Păi... chestia e că... Îmi dreg glasul. OK, acum e momentul. Ăsta e momentul să-mi fac marele anunț. Să-i spun lui Robyn că m-am răzgândit. Că mă mărit în Oxshott. — Adevărul e că... Trag aer în piept adânc. Haide. E ca atunci când îți scoți leucoplastul. Cu cât o faci mai repede, cu atât scapi mai repede. Nu trebuie decât s-o spui. Și tocmai sunt pregătită s-o fac, când fac greșeala fatală de a ridica privirea. Alicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
complet sinceră cu mine însămi. Știu ce își dorește mami din adâncul sufletului. Și mai știu și că, dacă eu m-aș arăta extraordinar de încântată, ar face orice îi cer. Închid ușa în urma mea și trag aer în piept adânc. Două secunde mai târziu, se aude soneria și tresar, înspăimântată. Dumnezeule, sunt cu nervii la pământ. — Bună, spun, deschizând ușa. A, tu erai, Danny? Fii atent, trebuie să dau un telefon foarte important. Așa că te rog, dacă nu te superi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
treaba c-ai vorbit cu doctorul meu. Cei de aici sunt foarte stricți. Vizitatorii care aduc bomboane sunt trimiși direct într-o cămăruță din apropiere și puși să facă jogging timp de zece minute. — Michael... Luke trage aer în piept adânc și-i văd mâinile încleștate pe coșul cu fructe. Michael, am vrut doar să-ți spun că... îmi pare foarte rău. În legătură cu cearta noastră. — Eu și uitasem de ea. Pe cuvânt. — Eu nu. — Luke. Michael se uită cu căldură la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
șovăi, apoi răsucesc pagina spre el, ca să o poată vedea. — Asta-i mama? Luke pare uluit. Nu mi-a zis că a fixat deja data apariției în ziar. Ia dă-mi să văd un pic. — Luke... Trag aer în piept adânc. Tu nu ești pomenit nicăieri. Și nici firma ta. Mă uit la el scanând pagina, crispată; pe fața lui se citește cel mai sincer șoc. Ziua de azi a fost și așa foarte grea, și până să descopere că propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky? face tati ușor tulburat. S-a întâmplat ceva? — Nu, nimic, totul e bine, zic. Doar că trebuie neapărat să discut... vreo câteva chestii cu mami. În timp ce tati s-a dus să o cheme pe mami, trag aer în piept adânc, îmi dau părul care îmi vine în față, simțindu-mă extrem de matură. Iată-mă pe punctul de a avea o conversație de la adult la adult, clară și la obiect cu mama, probabil prima conversație de acest tip din viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și fiindcă n-am vrut să-ți distrug buna dispoziție cu problemele mele idioate. — Vai, Bex. Suze mă privește în tăcere - apoi își pune un braț în jurul meu. Spune-mi... ce ai de gând să faci? Trag aer în piept adânc. — Am să-i spun lui Elinor că renunț la nunta de la New York. Și am să mărit aici, în Anglia. — Pe bune? Ești sută la sută sigură că asta vrei? — Da. Sunt sigură. Mai ales după ce i-am văzut pe mami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ornamentele pe care le vom pune în centrul meselor s-a mutat marți, 21, la 2.30. Paa! Nu mai apuc decât să mă gândesc scurt „Ciudat!“ înainte să mă prăbușesc pe pernă și să mă cufund într-un somn adânc, fără vise. Opt ore mai târziu mă trezesc și mă așez în capul oaselor. Ce-a fost asta? Mă întind spre robot și apăs pe butonul Repetare. Vocea lui Robyn îmi ciripește exact același mesaj, iar ecranul robotului îmi aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dorul ăsta l-a făcut să muncească atât de mult și să plece în America; acum, e o parte din el. E ca o viță-de-vie încolăciă în jurul unui măr. Când a terminat de zis asta, mi-a aruncat o privire adâncă și mi-a zis: — Dar te rog să ai grijă, Becky. Nu încerca să o retezi definitiv din viața lui. Fiindcă asta l-ar distruge și pe el. Incredibil, oare Annabel citește gândurile oamenilor? De unde a știut că tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu mureai de fericire la Robyn în birou, când m-a sunat. — Nu eram la ea în birou! Și n-aș face una ca asta! Eu... cred că o să iasă bine până la urmă, ai să vezi. Trag aer în piept adânc. Sinceră să fiu, nici pregătirile pentru nunta mea nu merg ca pe roate... Hai, lasă-mă în pace! Am auzit tot despre nunta ta. Toată lumea a auzit despre nenorocita asta de nuntă a ata. Se răsucește pe călcâie și pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
director al Fundației Elinor Sherman. Nu mai avem nici un motiv pentru care pașii noștri să se intersecteze de acum înainte. — Ai uitat de nuntă, spune Elinor crispată. — Ba n-am uitat. N-am uitat deloc. Luke trage aer în piept adânc și mă privește. Din acest moment, Becky și cu mine ne vom face alte planuri de nuntă. Evident, îți voi restitui în totalitate cheltuielile de până acum. Po... Poftim? Mă uit la Luke, ca lovită cu leuca. Chiar a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e spaima mea secretă, și îmi țin răsuflarea, în așteptarea răspunsului ei. — Nu. Am considerat că e bine să-i mai dau lui Luke șansa de a se răzgândi. În mod evident, a făcut o greșeală. Trag aer în piept adânc. — Am să-l conving pe Luke să facem nunta, dacă îi ceri scuze. Vocea îmi tremură ușor. Nu-mi vine să cred că fac așa ceva. — Poftim? Elinor se întoarce și se uită la mine șocată. — Tu îi ceri scuze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i iau mâna lui Luke. El mi-o strânge ușor și eu i-o strâng, la rândul meu. Michael, îmbrăcat într-o ținută relativ bisericească, face un pas către noi. Îmi surâde vag, complice, după care trage aer în piept adânc și se adresează adunării. — Dragi enoriași. Ne-am adunat azi pentru a fi martori ai dragostei dintre doi oameni. Suntem aici pentru a-i vedea cum își jură credință unul altuia. Și pentru a ne alătura lor, în acest moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de plumb, Îi dădu drumul În cicmigea [= lădiță cu bani], unde căzând trezi din somn o mulțime de franci și gologani, care, sărind speriați de năprasnica ei sosire, scoaseră un ușor țipet metalic, și apoi din nou căzură În somn adânc, Împreună cu noua sosită” <endnote id="(439, p. 86 ; 130, p. 672)"/>. Și Într-un poem al lui Octavian Goga, intitulat Cade o lacrimă (1913), hrăpărețul hangiu jidov - „jupânul Barbă- Putredă” - Își numără noaptea banii. Așa-zisa zgârcenie Înnăscută a evreului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noaptea de 10/11 februarie 1938. În acel context, regele Carol al II-lea a exprimat încrederea că era începutul pentru o nouă eră..., o eră de îndreptare, o eră în care erorile din trecut trebuie corectate cu cea mai adâncă chibzuială. În dimineața zilei de 11 februarie a fost difuzată Proclamația către țară, în care regele Carol al II-lea afirma hotărârea de a salva țara, cu promisiunea că va păși fără șovăire la o cât mai grabnică îndreptara a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
următorul: „Români, timp de 8 ani mi-am închinat toate gândurile și sforțările mele să cârmuiesc țara rezemându-mă pe organizațiile politice constituite. Din cauza cerinței de a obține un număr mare de voturi, propaganda făcută la alegeri au adus o adâncă neliniște și tulburare în viața și sufletul poporului meu aceasta fiind adânc dăunătoare săpând chiar ființa neamului. România trebuie salvată. Voi schimba această stare primejdioasă pentru a aduce la îndeplinire acest imperativ național am alcătuit sub președinția patriarhului României un
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
A. Marino. Probabil că sînt și alții, și nu este exclus ca să fi spus, lui M. Gafița , o vorbă rea și Const. C[iopraga] (sînt vechi și buni prieteni!). Sîntem într-o epocă de decadență morală și acum simt o adîncă scîrbă (iartă cuvîntul prea tare!) de toate. Neliniștea mea, pe care ai surprins-o și ai înțeles-o întotdeauna e, de fapt, acum o criză spirituală din care nu știu cum voi ieși. Poate că nici n-ar fi trebuit să scriu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
8 ore. Lucrul cel mai important este să fim sănătoși că le vom duce cu bucurie pe toate. Chiar și politehnizarea învățămîntului de științe sociale[!] Cînd am fost la voi timpul a fost scurt pentru discuții mai largi și mai adînci. Bucuria revederii a fost mai puternică decît apetitul discuțiilor literare, ceea ce, cred eu, a fost important. O problemă ar fi trebuit s-o discutăm, mai ales că impresia mea este că poți crede că articolul tău despre cartea mea m-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru gîndul bun de a-ți mai aduce aminte, nu de mine, ci de tinerețea adolescentină a d-tale. Căci, de la un rînd de vreme nu alții sînt în conștiința noastră, ci noi îi proiectăm în viață dintr-un fond adînc al nostru... Mergînd pe acest psihologism [sic!], ți-aș putea spune și eu care te am în conștiință de un număr oarecare de ani: Visează mereu, dle Călin, căci ești încă tînăr. Va veni o vreme cînd nu prezentul te
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
24 riscă să fie la d-voastră. Să spunem 25 iulie, totuși în timp util. Cred că depășirea cu o pagină n-o să vă pună în dificultate, ca de altfel întregul text în care încerc să fac o legătură mai adîncă între viziunea eminesciană a lumii și cea bacoviană (cele de pînă acum privesc doar la suprafață), pornind de la principiul de cunoaștere: lumea este reprezentare - lumea este reprezentarea mea, al doilea fiind conștient și teoretizat la Eminescu, dar prezent și la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sale mi-au făcut mult bine sufletesc în momentul primirii lor și mă reconfortează și azi. Din ele îmi vorbea un intelectual dintr-o altă generație, erudit, cu o înțelegere largă a evoluției lucrurilor și mentalităților. Pline de observații sănătoase, adînci, nu o dată critice, m-au îndrumat spre muncă și seriozitate. Conțin adevăruri pe care rareori le găsești exprimate de alții atît de net. H. Mihăescu era un corespondent prompt și punctual, clar și concis. Forma scrisorilor sale atestă atît starea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
suferințelor ce și ei le-au îndurat de pe urma noastră, pînă ne-au născut, ne-au crescut, ne-au văzut mari, tremurînd la fiece necaz al nostru. Cînd îi pierzi, pierzi singurul reazem adevărat în viața aceasta, singura iubire imensă și adîncă și dezinteresată. Se rupe cu ei o legătură cosmică, încît măsura durerii nu poate fi descrisă și te înțeleg în tăcere și în reculegere. Cît privește manuscrisul Camilar, el nu va veni tîrziu, așa cum ai planificat să-l pui la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]