13,837 matches
-
devin și mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificație dificile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasiva, în care "pledează" pentru idealul sau scientist. În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris. ""Domnul Sully Prudhomme este un filosof, și el a vrut să confere poeziei filosofice mai multă rigoare, mai multă exactitate decât ar fi avut ea vreodată. Într-adevăr, el a realizat în exprimarea ideilor o claritate
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
sa, Iefrosinia, care a murit de tifos la Kalinovka în timp ce Hrușciov era în armată. Comisarul s-a întors acasă pentru înmormântare și, loial principiilor bolșevice, a refuzat să permită intrarea sicriului soției sale în biserică. Cum la Kalinovka intrarea în cimitir se făcea exclusiv prin biserică, a cerut ca sicriul să fie ridicat peste gardul cimitirului, ceea ce a produs rumoare între săteni. Prin intervenția unui prieten, Hrușciov a fost numit în 1921 director adjunct pentru afaceri politice la mina Rucenkovo din
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
s-a întors acasă pentru înmormântare și, loial principiilor bolșevice, a refuzat să permită intrarea sicriului soției sale în biserică. Cum la Kalinovka intrarea în cimitir se făcea exclusiv prin biserică, a cerut ca sicriul să fie ridicat peste gardul cimitirului, ceea ce a produs rumoare între săteni. Prin intervenția unui prieten, Hrușciov a fost numit în 1921 director adjunct pentru afaceri politice la mina Rucenkovo din regiunea Donbas, unde lucrase înainte. La acea vreme erau încă puțini bolșevici în zonă, mișcarea
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
său din Moscova la 11 septembrie 1971, și este înmormântat în din Moscova, după ce i s-au refuzat funeralii naționale și înmormântarea în . De teama demonstrațiilor, autoritățile nu au anunțat moartea lui Hrușciov decât la ora înmormântării, și au înconjurat cimitirul cu soldați. Chiar și așa, unii artiști și scriitori s-au alăturat familiei la înmormântare. "Pravda" a dat un anunț de o singură propoziție despre moartea fostului premier; ziarele occidentale au scris însă ample articole. Corespondentul veteran al ziarului "New York
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, "diviziile lui Grigore Vieru", cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Ineditul acestui
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere. Pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului, sunt scrise următoarele: <poem>"De cu tînăr copilaș" Io am fost Stan Ion Pătraș" "Să mă ascultaț" "oameni buni" Ce voi spune nu-s minciuni" "Cîte zile am trăit" "Rău la nime n-am dorit" "Dar bine cît-am" "putut" Orișicine
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
pe peronul de beton al gării, suferind un grav traumatism cranian. În primele ore ale dimineții de 7 decembrie se stinge din viață, cu o lună înainte de a împlini 66 de ani. A fost înmormântată în mormântul familiei Haskil din Cimitirul Montparnasse din Paris. La Vevey - Elveția, orașul pe care l-a adoptat și care a adoptat-o și onorat-o și unde are loc „Concursul Internațional de Pian Clara Haskil”, o stradă îi poartă numele. Concursul Internațional de Pian Clara
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille. Este înmormântată în cimitirul Döblinger (Döblinger Friedhof) din Viena. La 5 octombrie 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău, a avut loc premiera filmlui "“Aria”" de Vlad Druck, după scenariul lui Dumitru Olărescu, având ca subiect viața și opera sopranei . În România și Italia a
Maria Cebotari () [Corola-website/Science/297426_a_298755]
-
băiat, pe nume Gheorghe, elev în clasa a VII-a la gimnaziu, o fetiță de 11 luni, Eleonora, și pe soția sa Suzana. Înmormântarea sa a pricinuit un protest al enoriașilor Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, pe motiv că în cimitirul parohial ortodox nu și-ar avea locul un credincios unit (greco-catolic). În favoarea înhumării lui Andrei Mureșanu în cimitirul Bisericii de pe Tocile a intervenit însuși mitropolitul Andrei Șaguna, cu îndemnul: „Proștilor, ce mai întrebați, îngropați-l și tacă-vă gura.” Cuvântările
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
și pe soția sa Suzana. Înmormântarea sa a pricinuit un protest al enoriașilor Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, pe motiv că în cimitirul parohial ortodox nu și-ar avea locul un credincios unit (greco-catolic). În favoarea înhumării lui Andrei Mureșanu în cimitirul Bisericii de pe Tocile a intervenit însuși mitropolitul Andrei Șaguna, cu îndemnul: „Proștilor, ce mai întrebați, îngropați-l și tacă-vă gura.” Cuvântările funebre au fost rostite de preotul unit Ioan V. Rusu și de Iacob Mureșanu.
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
Carol al II-lea, împreună cu oaspeții veniți la sfințire, a semnat și a zidit pergamentul în temelia noului Liceu de fete „Domnița Ileana” (actualmente blocul administrativ al Universității Alecu Russo). După terminarea solemnității de la liceu, cortegiul regal a pornit spre cimitirul eroilor, unde are loc inaugurarea monumentului eroilor căzuți în primul Război Mondial. Apoi, regele și fiul său vizitează reședința episcopală și îl decorează pe episcopul Visarion Puiu cu Cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroana României. La ora patru, regele
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez. A încetat din viață la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. Este înmormântata într-un splendid cavou în marmură (no. 119,diviziunea 89), pe o alee lăturalnica, aproape de ieșirea din Cimitirul Père-Lachaise din Paris. Filmografia Elvirei Popescu se întinde pe o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se gaseste într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare
Elvira Popescu () [Corola-website/Science/297469_a_298798]
-
a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului ordinul "special". Imediat au fost executați toți cei 3.500 de evrei rămași în ghetou. După emiterea "ordinelor speciale" de "curățirea terenului", teritoriul dintre Nistru și Bug devenise un cimitir imens, presărat cu zeci de mii de cadavre despuiate de haine și lăsate să putrezească de-a lungul drumurilor. Apele Bugului, infestate de cadavre, nu mai erau potabile. Indiferența față de sanitație periclita populația locală neevreiască, militarii români și membrii minorității
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
nenoroc, neșansă, ghinion, care apare în lipsa primelor două - "phralipen" și "patîv". "Erdelezii" celebrează venirea primăverii și reprezintă una dintre cele mai importante sărbători pentru romii din spațiul balcanic. Paștele este sărbătoarea pe care romii creștini o „împărtășesc” și cu morții. Cimitirul este împodobit cu flori, iar în noaptea Învierii, romii duc lumina de la biserică acasă viilor, și apoi la cimitir - morților. Doliul la romi reprezintă solidaritate și respect pentru familia îndoliată. Astfel, dacă o persoană moare, nu va ține doliu doar
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
cele mai importante sărbători pentru romii din spațiul balcanic. Paștele este sărbătoarea pe care romii creștini o „împărtășesc” și cu morții. Cimitirul este împodobit cu flori, iar în noaptea Învierii, romii duc lumina de la biserică acasă viilor, și apoi la cimitir - morților. Doliul la romi reprezintă solidaritate și respect pentru familia îndoliată. Astfel, dacă o persoană moare, nu va ține doliu doar familia celui decedat, ci toată comunitatea, timp de un an. În perioada de doliu, romii nu petrec și nu
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
transportat pentru a fi îngropat la Sinaia, la 30 iunie 1922. Cavoul de marmură al lui Ionescu este plasat în curtea veche a mănăstirii Sinaia, lângă paraclis, într-un mic gang ce străpunge latura de nord pe sub clopotnița-turn, dând spre cimitirul mănăstirii. Pe pereții acestuia au fost inscripționate citate din discursurile sale, iar în vecinătatea acestuia a fost plantat un brad de către un grup de revoluționari. Situl funerar fusese donat de statul român Alexandrinei Ecaterina Woroniecki.
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
(sau Bitolia, arom. "Bitule") este un oraș din Republica Macedonia cu o concentrație mare de aromâni. În acest oraș se află cel mai mare cimitir aromân aproape de comuna Bucovo. În funcționează COMUNA ARMÂNEASCĂ „Frats Manachia”, în biserica Sf. Constantin și Elena slujba se ține în limba aromână. Aromânii din Bitola au venit după distrugerea orașului Moscopole din Albania, iar după aceea au mai venit și
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
de la Stejaru. Realizarea construcției a impus strămutarea parțială sau totală a 22 de sate. Dintre acestea, unele ca Răpciune, Cârnu, Rețeș - au dispărut în totalitate. Au fost strămutați peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării. Două cimitire care urmau să fie îngropate de ape, au fost și ele dislocate. Preoții satelor Hangu și Fârțagi, au început cu un an înainte de inaugurarea barajului să-și îndemne enoriașii la slujba de duminică, să-și mute morții în noul cimitir
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
cimitire care urmau să fie îngropate de ape, au fost și ele dislocate. Preoții satelor Hangu și Fârțagi, au început cu un an înainte de inaugurarea barajului să-și îndemne enoriașii la slujba de duminică, să-și mute morții în noul cimitir de pe Dealul Chirițenilor. A luat astfel naștere ceea ce avea mai târziu să se numească "„Drumul Morților”" - cel pe care au fost cărate osemintele. Lacul aparține categoriei lacurilor eutrofe - oligotrofe, având ca particularități specifice volumul și întinderea foarte mari, așezarea într-
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]