13,496 matches
-
La Compagnie des spectres, Emmanuelle Bayamack-Tam Își construiește un alter ego ficțional exorcizant, viril, dureros de lucid, cinic; revoltat și aflat În foarte proaste, dar active relații cu trecutul. Povestea lui Renée, naratoarea, e simplă: Înainte de a se căsători cu ciudatul preot Sandor Ferenczi (tizul, după cum remarcă un personaj din roman, psihanalistului maghiar născut la Miskolc În 1873), el Îi face cunoștință cu un cuplu asemănător: ea foarte bătrînă (82 de ani, văduvă de patru ori), el foarte tînăr. Prezența celui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Dar toate romanele ei cioplesc alter-ego-uri din același trunchi: fetița inteligentă și diformă, mereu străină și ciudată tocmai datorită supradotării intelectuale, Înzestrată cu o monstruoasă voință de viață. Romanciera debutează la Începutul anilor 1990. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
une question d’époque”. Finalurile acestea regizate sunt mereu cathartice pentru cititor - și-i smulg, acestuia, aflat În fața romanului ale cărui coperți tocmai le-a Închis, exclamația ce frumos!. Cărțile Améliei Nothomb nu sunt mari, nu sunt noi, nu sunt ciudate, nu sunt cutremurătoare. SÎnt pur și simplu frumoase. Remarcabil este la Amélie Nothomb nu faptul că scrie autobiografic, ci că ilustrează prin romanele ei o viziune modestă a literaturii. Limbajul, simplu, are muchiile strunjite cu perseverență Încăpățânată, o geometrie elementară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tînăr cu vîrsta fiului ei. Ajungem repede la concluzia că nu cunoaștem identitatea sexuală a protagonistului: „nu știți ce Înseamnă dragostea unui bărbat pentru un alt bărbat” afirmă cel/cea care-și spune cîteva rînduri mai sus „nebună”. Să fie ciudata relație un reflex monstruos al iubirii filiale, un exces care, ca orice exces, ascunde lipsa? Nu vom afla, dar nici nu ne va interesa foarte mult, atîta vreme cît vom ști să-l ascultăm pe Emmanuel Adely care ne vorbește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice personajelor sale - tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
scurte, precum acelea care alcătuiesc piesa titulară a volumului Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel, și un motiv simbolist, călătoria: „Și vom călători odată/ Pe unde n-am mai fost nicicând, / Cu umbra plopilor, ciudată, / Alunecând, alunecând...” Ultimul stih e refrenul întregii compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în acest țintirim / ne naștem numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
compoziții. Refrene există și în alte piese, bunăoară în Zodii, din volumul Noaptea nopților (1985): „Dar în acest țintirim / ne naștem numai o dată. / Și începem apoi să murim, / și lumea nu se mai gată. // Cartea fraților Grimm,/ o, ce poveste ciudată!/ Și mă-ntorc în Bizanț, aferim! / Și lumea nu se mai gată.” În aceeași culegere, Memento e un lied, fără refren: „Acum putem să ne-ntâlnim, / de nici o umbră nu ni-i teamă / de când am început să fim / cu umbra
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
a zbaterilor lui sufletești. Dincolo de o minimă condiție a ficțiunii și de la un anume grad voit al expresiei artistice, cărțile lui sunt feluritele fațete ale unei confesiuni răsucite în sine, ca o spirală, fără nici un scop și nici o soluție [...]. Un ciudat lirism rece, o neurastenie metafizică și o cazuistică istovitoare, unite cu sentimentul dezolant al provizoratului alcătuiesc structura psihologică a prozei lui. POMPILIU CONSTANTINESCU Anton Holban a fost un „analist”, în înțelesul cel mai propriu al cuvântului. [...] Ca și alți autori
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
în rolurile familiale și profesionale, celibatul, separarea și divorțurile fiind aproape o regulă. Aceste particularități pot aparține stărilor prodromale din schizofrenii și nu se regăsesc ca delimitări ale unei structurări patologice a personalității în ICD-10. Familia parentală - „ești o pasăre ciudată” - confirmă răceala sau respingerea din partea părinților. Concepția despre sine: „Sunt altfel decât cei din jur. Mă simt gol, inferior, schimbat, nesigur”. Concepția despre lume „Lumea este ciudată, neobișnuită, iar ceilalți au intenții aparte cu mine, care mă obligă să fiu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ale unei structurări patologice a personalității în ICD-10. Familia parentală - „ești o pasăre ciudată” - confirmă răceala sau respingerea din partea părinților. Concepția despre sine: „Sunt altfel decât cei din jur. Mă simt gol, inferior, schimbat, nesigur”. Concepția despre lume „Lumea este ciudată, neobișnuită, iar ceilalți au intenții aparte cu mine, care mă obligă să fiu prudent!”. Stabilitatea manifestărilor perceptuale și cognitive rămân definitorii pentru această structură personologică. Tulburarea de personalitate schizotipală este cel mai recent integrată clusterului A, fiind analizată prin prisma
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și perspectiva în care patologia de pe axele I și II este privită ca un continuum, care acceptă zone de tranziție și extreme, puncte de vedere ce trimit mai ales la modelul spectrului. Ambele perspective vor fi invocate. Clusterul A: personalități ciudate, excentrice. Acesta cuprinde TP paranoidă, schizoidă și schizotipală. Corelația e ceva mai mare cu tulburările psihotice - de exemplu, schizofrenia - sau simptome psihotice - halucinații, delir. Interpretarea e de obicei făcută prin modelul spectrului, în sensul că tulburările de personalitate din acest
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
poetul cântă la o liră „nebună” sau „suavă”, pusă să vibreze în ritmurile cosmosului, ale furtunilor răscolite și pornirilor sălbatice. Pe de altă parte, pe fundalul unei ingenuități aproape eseniniene și al unei atmosfere de bunătate cristică și de singurătate ciudată, se proiectează sentimentul unei fisuri în lume:„S-au rupt zilele clare ale istoriei”. SCRIERI: Poezii, București, 1934; Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad, 1939. Traduceri: M. Bulatov, Gâște-lebede, București, 1945; Maxim Gorki, Mama, București, 1947
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
romanului rezidă în substanța fondului său, în semnificațiile pe care le degajă, în structura caracterologică a personajelor și, mai cu seamă, în ciudățenia atmosferei și pitorescul stilului. G. Călinescu avea să remarce, în pofida rezervelor pe care le exprimă, „o savoare ciudată, un aer de puternică originalitate”, ca fiind proprii romanului, precum și „o mișcare moale, voluptuoasă, un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Considerându-l pe C. „promotor (și poate cel dintâi) al balcanismului literar”, tot Călinescu avansa ideea așezării lui în
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
1962, Opere alese, I-V, pref. Nagy Pál, București, 1957-1970; Kovács György, Cu ghearele și cu dinții, București, 1950, Buchetul, București, 1957, Fata din Ojdula, București, 1960, Comoara Cristofilor, București, 1965; Mikszáth Kálmán, Două alegeri în Ungaria..., București, 1951, Căsătorie ciudată, pref. M.N. Tudor, București, 1961; Vas Zoltán, Șaisprezece ani de închisoare, București, 1951 (în colaborare cu Emil Giurgiuca); Ana Seghers, Morții rămân tineri, București, 1952; Fehér Klara, Insula cutremurelor, București, 1953; Veres Péter, Încercarea, București, 1953, Nevastă rea, București, 1955
CHINEZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
de real. Când obsesia erotică, nemaifiind comprimată în spațiul interior al jurnalului, se dislocă datorită cerințelor unui experimentalism gidian (G. Călinescu), ca în Diamant verde, pregnanța ei scade și romanul, în pofida numeroaselor observații adevărate și de finețe, rămâne o carte ciudată, nu una rară, precum Femeia sângelui meu. Doctorul Octavian Peleș este magnetic atras de o femeie ce îl domină prin răceala nefirească cu care conduce manevrele acceptării subînțelese și ale repudierilor succesive. Aventura este amplificată enorm de imaginația bărbatului, care
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de pasiune, de fantastic, de „absurd”, de inexplicabil pe care o comportă. Un fotograf de atelier e chemat „la domiciliu” de două bătrâne, surori, ca să le fotografieze, pe rând, întinse într-un sicriu, în costumație și cu recuzită mortuară; în urma ciudatei ședințe de poză regizată, fotograful decedează el însuși (Revelația). Dintre însușirile comune ale textelor de aici e de semnalat prezența, în fiecare dintre ele, a unei „poante” de umor de bună calitate. Primul roman al lui C., Firesc (1985; Premiul
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
despre „paradoxurile dlui Russell și istoria lor”, o teză de filosofie a matematicii care i-a adus titlul de doctor. A urmat o carieră didactică îndelungată (42 de ani!) la Universitatea Washington, dedicată integral psihologiei, și în special psihologiei învățării. Ciudata reconversie pare să se fi datorat unei întâlniri cruciale. În 1919, Edwin Guthrie s-a căsătorit cu Hellen MacDonald. În timpul voiajului de nuntă, cei doi l-au întâlnit în Franța pe Pierre Janet - care i-a fascinat. S-au decis
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este vorba despre un tip de învățare, care redă relația potrivită și corespunzând înțelegerii șansei lor de a opera, aș fi de acord de îndată. Ce cred eu că maimuțele nu înțeleg este care obiect dintr-un grup reprezintă obiectul ciudat; dar trebuie să învețe să fie atente la factorul «ciudățenie» în primul rând. Sper ca acest lucru să clarifice viziunea” (Köhler, 1925, p. 190). Când soluția problemei nu este arbitrar aleasă de experimentator, dar mai direct legată de natura soluției
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
literară”, „Veac nou” ș.a. Acum îi apar romanul Revolte (publicat în 1945, dar scris în 1938), monografia C. Dobrogeanu Gherea. Viața și opera (1947), eseul Feeria baletelor. Convorbiri asupra formelor dansului (1947), câteva scrieri cu tezele ideologice ale zilei (Patru ciudate întâmplări, 1957, Jurnalul lui Andrei Hudici, 1958) și literatură pentru copii (În valea Marelui Fluviu, 1955, Amiralul oceanului, Cristofor Columb, 1957, Un călăreț pierdut în stepă. Din vremea lui Petru cel Mare, 1961, scenarii radiofonice cu subiecte mitologice). I-au
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Zeul iubirii. Omul descompus, pref. T. Vianu, București, 1945; C. Dobrogeanu-Gherea. Viața și opera, București, 1947; ed. Iași, 2003; Feeria baletelor. Convorbiri asupra formelor dansului, București, 1947; În valea Marelui Fluviu, București, 1955; Amiralul oceanului, Cristofor Columb, București, 1957; Patru ciudate întâmplări, București, 1957; Jurnalul lui Andrei Hudici, București, 1958; Un călăreț pierdut în stepă. Din vremea lui Petru cel Mare, București, 1961; Murmurul cuvintelor (1913-1923), îngr. Marcel Aderca, pref. Eugen Barbu, București, 1971; Teatru. Despre teatru, îngr. și pref. Marcel
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
dimensiunea cărții este foarte puțin propice răspândirii unui pamflet incendiar și cu efect imediat"19. Într-adevăr, cine ar fi stat să citească, la 1705, sute de pagini, într-un stil aluvionar, baroc, scrise într-o limbă română cel puțin ciudată? Pamfletul trebuie să lovească năpraznic, direct, fără ocolișuri. Oricum, el nu își permite să pună la încercare răbdarea și temeritatea cititorului, pentru că din această complicitate își așteaptă succesul. Prin urmare, insistă îndreptățită Manuela Tănăsescu: "de ce această risipă de energie, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
medievalii credeau în existența acestor animale: "Bestiarul fantastic nu este creat numai de fantezia nestăpânită a oamenilor, de imaginea, povestirea, descrierea și acumularea de detalii provenite dintr-o imaginație bogată; el poate avea ca bază observarea deformată a unei realități ciudate, remarcabile (mirabilia), chiar monstruoase (monstra), retranscrisă fără încetare, chiar interpretată de generații succesive de miniaturiști, de doctori și de clerici care, acordându-le calități fictive, reușesc să le facă verosimile și să le pună de acord cu mentalitățile vremii"60
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vine, când să pleacă să bea, își moaie cornul său în apă de îndulcește apa și bea întâi el, apoi celelalte hiară. Și acolo unde sunt hiarăle și așteaptă pre inorog să împreună streine cu streine hiară și să fac ciudate împreunări între hiară: adecă pardosul să împreună cu cămila și să face pardos-cămilă. Iarăși lupii de la India să împreună cu cânii de acolo și fac zăvozi; asemenea pardoșii să împreună cu leoaicele și să fac paralei; asemenea și alte hiară împreună alcătuite așa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Ginot de Peyronie (1706-1767) înființează Academia de chirurgie, iar François Boissier de Sauvage (1706-1767) stabilește primele clasificări nosologice ale afecțiunilor. În lucrarea sa „Nosologie methodique” apare pentru prima dată o „clasificare” a diferitelor forme de diabet, folosind denumiri și caracterizări ciudate, inspirate, după cum spune el, de „spiritul lui Sydenham”. Folosind metoda botanică, el definește: „diabetul englez” (în care mirosul, culoarea și gustul urinei sunt ca ale mierii), „diabetul isteric”, „diabetul artificial” (produs la câine prin ligaturarea vaselor splinei), „diabetul cauzat de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]