13,997 matches
-
revoluția pașoptistă. Titlurile capitolelor au de obicei o valoare simbolică și au devenit chei ale înțelegerii literaturii române. Fiecare articol este ilustrat cu fotografia autorului, și cu diverse documente de epocă. Cum era firesc cu cât se depărtează de prezent criticul este tot mai puțin subiectiv, iar capitolul cel mai interesant este consacrat literaturii vechi, citită prin grila literaturii contemporane, într-o lectură inversă. Fiecare scriitor în parte se bucură de o fișă biografică, inserată de obicei la început, și în
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
subiectivitate excesivă, perfect conștienți că va dura mult timp până când statura lor va fi reconsiderată de urmași. De multe ori în cărțile care conțin analize ale operei unor mari scriitori interbelici influența chiar subconștientă a geniului călinescian îi împiedică pe criticii literari contemporani să aibă păreri personale, originale. Din acest motiv criticii tineri au "denunțat" această influență călinesciană și au cerut renunțarea la canonul călinescian, operație extrem de dificilă. prestigiul lui George Călinescu în mediul școlar sau universitar, în configurarea curiculei după
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
poetului național. Astfel în "Tehnica interioară" sunt inventariate modalitățile estetice prin care elementele de decor pot fi internalizate, în timp ce în "Tehnica interioară" sunt evidențiate elementele de sintaxă, abaterile morfologice sau lexicale și prozodice specifice idiolectului eminescian. Dacă în ediția I criticul se ocupă exclusiv de biografia marelui povestitor din Humulești, în ediția a doua, din 1964, la volumul inițial se adaugă vaste considerații asupra operei. Contrazicând opinia că Ion Creangă ar fi un simplu autor popular, criticul compară opera sa cu
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
Dacă în ediția I criticul se ocupă exclusiv de biografia marelui povestitor din Humulești, în ediția a doua, din 1964, la volumul inițial se adaugă vaste considerații asupra operei. Contrazicând opinia că Ion Creangă ar fi un simplu autor popular, criticul compară opera sa cu opere clasice ale literaturii universale, cu texte scrise de Rabelais, Anatole France, Charles Perrault, etc. În aceeași perioadă criticul va da un studiu separat despre " Estetica basmului", prima tentativă de sistematizare de la noi a unei bibliografii
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
se adaugă vaste considerații asupra operei. Contrazicând opinia că Ion Creangă ar fi un simplu autor popular, criticul compară opera sa cu opere clasice ale literaturii universale, cu texte scrise de Rabelais, Anatole France, Charles Perrault, etc. În aceeași perioadă criticul va da un studiu separat despre " Estetica basmului", prima tentativă de sistematizare de la noi a unei bibliografii uriașe, un studiu foarte util pentru folcloriști. Monografia consacrată operei sau biografiei lui Nicolae Filimon aduce la suprafață atît elementele operei, privite în
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
Filimon. Inițial acest volum conținea prelegerile pe care profesorul G. Călinescu le-a ținut studenților săi la Facultatea de Litere a Universității din Iași în cadrul unui curs de Estetică. Volumul a fost publicat în 1947, apoi a fost reeditat de criticul Alexandru Piru, unul din asistenții lui G. Călinescu la Facultatea de Litere din București. Eseul, pornește de la prejudecata modernistă că dintre materii catifeaua este cea care merită să fie reabilitată și constituie prima încercare de fenomenologie a fenomenului poetic tratând
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
mobilier real, un scrin de culoare neagră, care i-a aparținut lui Călinescu. Romanul publicat în 1933 a fost o tentativă a autorului de a scrie un roman liric, pornind de la modelul grecesc al romanului lui Longus, "Dafnis și Chloe". Criticii interbelici au remarcat la unison schematismul său, absența analizei psihologice, descrierea "casei cu molii", dar și tinerețea eroilor Jim, Vera și Bobby... Cel de-al doilea roman scris de Călinescu a apărut în anul 1938. Titlul inițial al romanului era
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
de Institutul condus de G.Călinescu, mai precis în numerele 3-4 din 1957 și 1-2 din 1958. Studiul care trece în revistă stereotipiile basmelor, este influențat de un alt studiu de naratologie, Morfologia basmului, scris de folcloristul rus Vladimir Propp. Criticul va inventaria motivele și procedeele narative, cele mai mici cărămizi din compoziția basmelor, atît din literatura populară cît și din cea cultă, atît din literatura română cît și cele din literatura universală. Studiul va fi reluat în volum în anul
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
mici cărămizi din compoziția basmelor, atît din literatura populară cît și din cea cultă, atît din literatura română cît și cele din literatura universală. Studiul va fi reluat în volum în anul 1965. (1940) Pe data de 12 februarie 1933 criticul a inaugurat în revista Adevărul literar și artistic rubrica Cronica mizantropului, cea care va da titlul cărții de eseuri publicată ceva mai tîrziu. Începînd cu anul 1956 reintră în viața literară printr-o rubrică permanentă (Cronica optimistului) ținută în săptămînalul
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Analizând evoluția filmului românesc în perioada 1950-1975 în studiul „Un sfert de veac de film românesc” (1975), criticul Ecaterina Oproiu considera că filmele cu haiduci au urmat modelul filmelor de capă și spadă, cărora le-au adăugat elemente specific naționale, plasându-se într-o zonă limitrofă a filonului istoric. Ea scria următoarele: "„În zonele limitrofe, ale «epopeii naționale
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Răpirea fecioarelor ca și „desțărarea” pruncilor declanșează o incursiune a haiducilor în subteranele cetății turcești, în timp ce înfruntarea dintre Amza și Pazvanoglu atinge apogeul. Al doilea
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
și fără cusur numai de muzicieni extrem de competenți. Indicația lui Beethoven ca al doilea fagot ar trebui să dubleze bazele măsurilor 115-164 de la final nu a fost inclusă în părțile Breitkopf, deși acesta a fost inclusă în punctajul maxim. Printre criticii de muzică, simfonia a 9-a este considerată cea mai mare capodoperă muzicală a lui Beethoven. Iar alții susțin că ar fi cea mai mare simfonie scrisă vreodată. Totuși, criticii timpurii invidioși au respins în mod excentric și criptic compoziția
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Breitkopf, deși acesta a fost inclusă în punctajul maxim. Printre criticii de muzică, simfonia a 9-a este considerată cea mai mare capodoperă muzicală a lui Beethoven. Iar alții susțin că ar fi cea mai mare simfonie scrisă vreodată. Totuși, criticii timpurii invidioși au respins în mod excentric și criptic compoziția catalogând-o "Capodopera muzicală a unui moș surd". Întrucât, atunci când a compus "Oda Bucuriei", Beethoven era surd și era în pragul îmbâtrânirii, având peste 50 de ani atunci. Giuseppe Verdi
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
suavitatea, gingășia și poezia din acuarela lui Țâțos."" (1961) ""Lucrări ale căror calități picturale te rețin prin surprinzătoarea notă sinceră și originală - lucrări făcute cu dragoste și talent."" ""Lucra acuarela, folosind un colorit predominant gălbui, «un colorit Țâțos», remarcat de criticii din epoca. Peisajele sale, îndeosebi «toamnele catifelate», aveau ceva odihnitor, predispuneau la visare, degajând un aer de melancolie."" ""Prin 1970 într-o sală a fostei Case de Cultură a orașului (pe locul actualului magazin „La Stradă“) a fost organizată o
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
de la Rainbow Theatre din Londra cu același nume a fost lansată în 1975. "Tales from Topographic Oceans" a fost al șaselea album de studio al formației, lansat pe 14 decembrie 1973, un album care a polarizat atât fanii cât și criticii. Albumul dublu era bazat pe interpretarea lui Anderson a scripturilor Shastra din cartea "Autobiography of a Yogi" scrisă de Paramahansa Yogananda. Albumul a fost primul din istoria muzicii britanice care să obțină Discul de Aur înainte de lansarea oficială pe baza
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
poet român. Ca absolvent al Liceului "Nicolae Bălcescu" din Călărași, urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română - Universitatea din București (1963 - 1967). În anul 1964, a debutat cu poeme în revista bucureșteană, "Luceafărul". A publicat următoarele volume de versuri: Criticul literar Eugen Simion atrage atenția asupra cristalizărilor profunde, „nucleale”, din teritoriul poetic al lui George Alboiu, încă din volumul de debut, "Câmpia eternă" (1968), câmpurile sale poematice fiind polarizate de un mit: «mitul câmpiei infinite, perene, în care trebuie să
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Alte 16 poeme (în ciclul "Drumul sufletelor") sunt dominate de miturile eșecului: Cristos, Daniil în groapa cu lei, Oedip, Sisif, Ovidiu, Orfeu, Don Quijote și Hamlet, toate transpuse în spațiul câmpiei eterne...» (SSra, I, 240). Tot cu privire la poezia lui George Alboiu, criticul Laurențiu Ulici a observat că «esențială și prezentă în fiecare „act” este tentativa eului liric de a-și asuma convingător și expresiv o foarte grea condiție, anume de a fi simultan creatorul și mar¬torul universului străjuit de „câmpia eternă
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
cum crește cuvântul. Doar somnul ne mai dezlipește buzele obosite de pe coaja lui. Se va ridica deasupra câmpiei și gurile noastre cu greu îl vor ține. Sub cuvânt suntem toți...»</poem> (ULrc, I, 170). Poezia lui George Alboiu - după cum apreciază criticul și istoricul literar Ion Pachia Tatomirescu - pare a fi o imensă monedă de argint, având ca față "Bărăganul Celest" și ca revers pământul nașterii poetului, "Nemuritorul Bărăgan Românesc", ale cărui lanuri de grâu cu spicul cât vrabia întâmpină de-aproape
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: "Drum nou, Luceafărul" etc. După debutul editorial cu "Autoportret în august" (București, Editura pentru Literatură, 1962), publică următoarele volume de versuri: Poezia lui Grigore Hagiu se relevă - după cum subliniază criticul / istoricul literar Ion Pachia-Tatomirescu - «în perimetrul unui „modernism bine temperat“». Ca mai toți colegii de generație, Grigore Hagiu «e conștient de faptul că poezia înseamnă scriere cu „creta“ propriului ens pe tabla-cer, jertfire a sinelui, „autoînsicriere“ și pregătire pentru sublimul
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
înainte-ți / el se retrage veșnic nevăzut / plătindu-ți greu renașterile tale / chiar și pe-aceasta / înflorind / aripă din aripă / și consumându-și zborul fără scrum / din osul umărului până-n vârful lor..." (HSfer, 105). Subliniidu-i «o originalitate de structură frapantă», criticul literar Nicolae Ciobanu remarca în poezia lui Grigore Hagiu «acuitatea ardentă a stării de conștiință intimă integral trăită și, implicit, comunicată prin „vocea eului“ colectiv; este vorba, adică, de acel „eu“ care în virtutea sublim-dramaticei lui însușiri exponențiale dă naștere nobilei
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
penetranță sentimentul plenitudinar al pa¬triei...: Pogor în mine însumi liniștit, / spre-adâncurile calme de-mplinit, / spre întruparea mea cea mai curată. // Și parcă spăl un aur limpezit / subt ploi înalte care s-au pornit / din sanctuare dacice de piatră.» (FApa, 72). Criticul literar Matei Călinescu scria că Grigore Hagiu se alcooliza și el sinucigaș (ca Nichita Stănescu), cu bani luați pe poemele în care celebra partidul cu ocazia aproape oricărei sărbători oficiale, deși el continua să scrie paralel poeme de altă factură
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
Paris și Lille însă a fost aspru criticat în regiunea Picardia, în care, deși o traversează de la sud la nord, nu deservește nici o licalitate. Gara TGV Haute-Picardie construită la jumătatea distanței dintre Amiens și Saint-Quentin este considerată ca fiind insuficientă. Criticii proiectului au denumit-o "gara sfeclei" () deoarece este construită în mijlocul unor terenuri agricole, la o intersecție de autostrăzi. Un proiect LGV Picardie ar urma să deservească orașul Amiens asigurând în același timp o legătură mai scurtă între Paris și Tunelul
LGV Nord () [Corola-website/Science/310573_a_311902]
-
Din limba italiană Ilie Constantin a tradus o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din București), în colecția „Cele mai frumoase poezii“, apoi una din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970. Criticul literar Ion Pop atrage atenția asupra unei „unduiri resurecțional-paradoxiste“ în creația lui Ilie Constantin, îndeosebi, în volumul apărut în anul 1971, "Coline cu demoni", unde «însăși imaginea „colinelor cu demoni“ asociază doi termeni în semnificativă opoziție: "Fiul amurgului sunt și
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
ce se ocupă de grajduri și care ajunge obsedat de cai. Rolul a provocat interes chiar dinaintea primei reprezentații, încasând în avans 2 milioane de lire, întrucat apărea nud într-una din scenele piesei. Radcliffe a primit recenzii pozitive, întrucat criticii au fost impresionați de nuanță și adâncimea dată personajului. Ultima reprezentație a piesei a fost pe 9 iunie 2007; după care a fost transferată pe Broadway în New York, incepand pe 25 septembrie 2008, unde a reluat reprezentațiile alături de Richard Griffiths
Daniel Radcliffe () [Corola-website/Science/310616_a_311945]
-
albumul "Like a Virgin" (1984). Majoritatea a apreciat faptul că Madonna, cunoscută în special pentru cântecele ei dance/pop, poate crea un album de calitate care să conțină doar balade. Albumul a fost, în general, primit cu recenzii pozitive de criticii muzicali, fiind apreciată expresivitatea vocii Madonnei și includerea unor cântece ce nu fuseseră până atunci disponibile pe un album de-al artistei; printre piesele aclamate incluse pe compilație se numără "I Want You", "I'll Remember", "Take a Bow", "Live
Something to Remember () [Corola-website/Science/310712_a_312041]